VIP Magazin
13 Decembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Top politic. Iulie-august 2012
August 2012, Nr. 99

Top politic. Iulie-august 2012

Comentează   |   Cuprins

Congresul PDM observat de pe plaja lacului Ghidighici
Chiar dacă Congresul PDM a avut loc acum câteva săptămâni, discuţiile despre acest eveniment continuă să facă valuri. Stând într-o dimineaţă pe malul Ghidighiciului, aud discutându-se despre costul metamorfozării Teatrului de Operă şi Balet (chipurile, ar fi costat 28 de milioane de lei) şi despre directoarea teatrului care s-ar putea ... ei, dar nu continui, că nu-i frumos.

Trebuie să recunoaştem că nu pachetul de reforme al partidului şi nu banii cheltuiţi au constituit sarea şi piperul evenimentului. Aş spune chiar că din punctul de vedere al consistenţei reformelor, oferta a fost destul de sărăcăcioasă, iar sumele de bani ale PDM astăzi nu mai impresionează pe nimeni (noi ştim că are balta peşte!).

Mai importante decât reformele mi s-au părut trei lucruri – declaraţiile lui Plahotniuc cu privire la posibilitatea ieşirii din Alianţă, alegerea lui Plahotniuc în funcţia de prim-vicepreşedinte şi unanimitatea cu care au fost votate toate deciziile. Afirmaţiile lui Plahotniuc despre o posibilă intrare în opoziţie poate fi calificată ca un foc de avertisment pentru liderii PL şi PLDM, neavând consecinţe imediate asupra vieţii politice. Ele reflectă un sentiment de profundă insatisfacţie a democraţilor faţă de tărăgănarea adoptării unor proiecte de lege înaintate de PDM. Avansarea lui Plahotniuc denotă ambiţiile politice ale acestui personaj. Urmărindu-l pe Plahotniuc la tribună, putem constata că el n-a devenit încă un politician pur-sânge şi abilităţile lui de cârmaci politic încă mai necesită corecţii serioase. În acelaşi timp, constatăm o regretabilă unanimitate în rândul democraţilor, fapt atestat şi în curtea celorlalte partide din Alianţă. Acest fapt denotă că membrii de partid preferă să fie pe post de carne de tun sau instrumente servile în mâinile liderilor, ceea ce diminuează viaţa democratică din interiorul partidului.

Cu alte cuvinte, PDM mai are de parcurs un drum lung până la hotarul democraţiei. Viaţa este, însă, lungă şi noi nu ne grăbim nicăieri.

Întoarcerea comunitilor – copiii au venit acas
Revenirea comuniştilor în Parlament pare a fi mult mai spectaculoasă. Însoţită de un discurs belicos în stilul lui Voronin şi precedată de un sondaj de opinie publică care promitea comuniştilor 40 la sută din voturile alegătorilor, această întoarcere acasă a fiului rătăcitor poate fi catalogată totuşi ca o înfrângere, chiar dacă temporară. În perioada aflării în afara Parlamentului, comuniştii n-au reuşit să blocheze alegerea preşedintelui, n-au fost în stare să provoace alegeri anticipate şi n-au menţinut partidul consolidat. Mai mult, PCRM a rămas şi fără singura lor sursă mediatică influentă – NIT-ul.

În aceste condiţii de declin accentuat, soluţia revenirii în parlament le poate oferi vizibilitate şi ar putea să le pună în valoare proiectele lor politice. Ne putem totuşi întreba în ce măsură aceste bătălii pierdute de comunişti au condus la o scădere a susţinerii lor electorale. Sondajele deocamdată nu atestă un reflux electoral pentru comunişti, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că plecările din partid nu afectează prea mult PCRM din punct de vedere electoral.

Bac – politic sau educaţie?
Despre examenele de bacalaureat s-a vorbit destul de mult. A fost invocată corupţia şi faptul că „sistemul e putred”. S-a vorbit mai puţin însă de politică. Într-o cheie mai conspiraţionistă, am putea considera că atenţia prea mare acordată acestui domeniu ar putea fi o continuare a unei răfuieli determinate de fermitatea anterioară a ministrului în legătură cu subiectul istoriei românilor. În acest caz, vom conchide că bacalaureatul nu este decât o fumigenă aruncată de câţiva colegi de partid ai ministrului pentru a-l sancţiona pentru o mult prea mare independenţă de gândire.

Într-o asemenea ipoteză, domnul Şleahtiţchi apare pe post de victimă, fiind vânat de un grup de politicieni ahtiaţi după disciplină de partid. Şi dacă e aşa, atunci noi nu mai vrem remanieri şi am dori ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Asta pentru că la un moment dat am putea să ne trezim că vor fi „remaniaţi” miniştrii buni, iar cei „răi” vor continua să facă reforme.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău