VIP Magazin
15 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Top politic. Septembrie 2010
Septembrie 2010, Nr. 77

Top politic. Septembrie 2010

Comentează   |   Cuprins

de Cornel CIUREA

Serafim UrecheanTrei sau patru
Avem două mari dileme. Prima e dacă rezistă Alianţa. Eu zic că dacă Filat şi Lupu nu se vor omorî în bătăi politice în viitorul apropiat, atunci Alianţa va rezista şi după eventualele alegeri parlamentare. A doua dilemă ar fi asta – dacă Alianţa va câştiga alegerile, câţi vor rămâne în AIE – patru sau trei? Observ cum unii comentatori îl fac pe dracu-n patru ca să împingă pe necarosabil Alianţa „Moldova Noastră”. O asemenea osteneală mi se pare cel puţin suspectă. Urechean n-ar fi politicianul de care ar fi trebuit să scăpăm în primul rând. Sunt alţii care trebuie ţinuţi afară, dar care, din păcate, se află înăuntru. Iar dacă ne vom tot ocupa de scăderi matematice, vom ajunge la celebrul dicton parafrazat: „Cei patru din Alianţă au fost trei – Voronin şi Tkaciuk”.

Poporul se pronunţă, dar nu decide
Referendumul din 5 septembrie demonstrează că poporul nu mai are nimic de spus în materie de politică. Oamenii se află la cheremul politicienilor şi nu mai au nici măcar opţiunea boicotării lor. Libertatea unui om există atunci când el (omul) poate opta între trei alternative – pro, contra şi nu mă interesează. Politicienii au reuşit, însă, să ne fure opţiunea „nu mă interesează”, „mă doare în cot” sau „mi se fâlfâie”. Dacă votezi pro – eşti cu Alianţa. Dacă votezi contra – eşti cu Alianţa (pentru că măreşti numărul participanţilor), dar şi cu comuniştii (pentru că te opui ideii promovate de Alianţă). Dacă te abţii şi-i trimiţi pe toţi cât mai departe – eşti din nou cu comuniştii, pentru că le susţii opţiunea.  Astfel nu mai suntem liberi şi oricum ai da facem jocul politicienilor. Prin urmare, referendumul nu mai este al nostru, al poporului, ci al lor, al politicienilor. Îi iert, însă, şi voi participa la referendum, pentru că... nici nu ştiu exact de ce. Aşa vrea, probabil, osul meu de comentator politic.

Partide geopolitice
Despre partidele noastre se crede că sunt formaţiuni geopolitice. Asta înseamnă că ele se rotesc după cum vor vânturile americane, europene, româneşti şi ruseşti. În cazul lui Ghimpu mai tari sunt vânturile româneşti. În cazul lui Lupu – cele ruseşti (deşi, persistă şi alte vânturi). În cazul lui Urechean şi Filat avem mai multe vânturi care deseori bat în direcţii diferite. Alianţa pentru Integrare Europeană este, din această cauză, un fel de mozaic geopolitic care reflectă opţiuni diferite, deseori contradictorii. Concluzia logică ar fi că Alianţa este o struţo-cămilă ce se hrăneşte de la două sau mai multe vaci. Prin urmare, politica echilibrului este vie. Doar că acum echilibrul este asigurat de interacţiunea celor patru partide aflate la guvernare, şi nu de schimbările bruşte de atitudine ale unui singur partid schizofrenic. Şi ar mai fi de spus ceva – într-o Alianţă în care orientările geopolitice se anulează reciproc încep să conteze mai mult faptele din politica internă. Astfel, partidele pot fi geopolitice, iar Alianţa per ansamblu – nu. De aceea, Alianţa aflată la guvernare pare să fie mai simpatică decât PCRM – ea creează senzaţia unei mai mari autonomii.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°