VIP Magazin
11 Decembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Top cultură. Martie 2014
Martie 2014, Nr. 118

Top cultură. Martie 2014

Comentează   |   Cuprins

MAI APROAPE DE OPERA LUI MATCOVSCHI
Declarat de Parlament încă în anul trecut, Anul Matcovschi a fost inaugurat. La festivitate a răsunat un scurt recital de poezie şi cântec pe versurile poetului, iar actorii de la Naţional au jucat spectacolul „Pomul vieţii”. Oficialităţile au vorbit  despre personalitatea multiaspectuală a scriitorului-martir, despre importanţa desfăşurării în acest an a unui şir de activităţi  consacrate lui: festivităţi, concerte, expoziţii, colocvii, concursuri, filme etc. Ei au mai menţionat că atunci când unii se închinau partidului, D. Matcovschi ne îndemna să respectăm părinţii, când unii cântau  despre URSS, poetul cânta casa părintească, vatra strămoşilor. Premierul I. Leancă a mai subliniat că prin opera lui Matcovschi se poate rescrie istoria Basarabiei, se poate reface arhiva acestui neam. Poezia lui e o cântare a suferinţelor basarabenilor, iar lirica de dragoste, scrisă parcă pe muchie de inimă, a intrat în tezaurul naţional. Supranumit „Omul Cetăţii”, de la momentul debutului său din 1963 şi până în ultima zi, Dumitru Matcovschi ne-a lăsat ca  moştenire peste 50 de volume de poezie, proză, teatru şi publicistică, rămânând în istoria ţării ca o „stâncă morală”, un om incomod, dar integru, care a spus adevărul şi s-a aflat în slujba Adevărului.

ISTORIA NAŢIONALĂ… A „GĂINĂRIADEI”
După ce l-a făcut spectacol radiofonic la Radio Bucureşti, regizorul Petru Hadârcă (respectându-şi promisiunea făcută autorului când acesta era în viaţă), aduce în scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” romanul „Hronicul Găinarilor”, scris de Aureliu Busuioc la aproape 80 de ani ai săi, transformându-l nu doar într-un splendid spectacol de teatru, ci şi într-un eveniment cultural notoriu. E o premieră deosebită, o parafrazare în cheie postmodernistă a modului şablonat de a scrie şi a privi istoria. E un spectacol despre noi, despre metehnele noastre „naţionale”, o parodie scenică despre schimbări de regimuri, despre cei care „au creat istorie prin hoţie, fapt ce, spre ruşine, devine un mare act de eroism”. Într-un decor metaforic,  cei 21 de actori dansează, cântă live (muzică de V. Boghean), reuşind să „treacă” prin ani şi evenimente istoria zbuciumată a satului Găinari, aşezare apărută pe harta Europei ca din întâmplare în 1812, astfel sugerându-se paralela între Găinari şi Basarabia. Mai mulţi actori interpretează câteva roluri pline de expresivitate şi savoare. Printre cele mai „colorate” şi reuşite sunt chipurile create de Mihaela Strâmbeanu, Petru Oistric, Anatol Durbală, Emil Gaju, Alexandru Pleşca.

RECVIEM PENTRU VALENTIN DÂNGA
În ultima zi de iarnă a plecat în eternitate, la 63 de ani neîmpliniţi, unul dintre cei mai mari compozitori, pianişti şi orchestratori pe care i-a avut Moldova – Valentin Dânga. Pe lângă aranjamentul muzical al Imnului de Stat al Republicii Moldova din anul 1995, pe versurile poeziei „Limba noastră” de A. Mateevici), multele şlagăre, lucrări pentru teatru şi film, Maestrul a lăsat în inimile celor care l-au apreciat o mare tristeţe. A fost un Artist de la Dumnezeu, un adevărat Geniu, spun prietenii lui, o personalitate care nu a scris nicio notă falsă, pentru că nu a avut niciun fals în viaţă. Era ARTIST de la prima notă muzicală scrisă şi până la costumele pe care le îmbrăca. Era sincer, prefera să spună lucrurilor pe nume. Şi asta îl făcea incomod pentru unii. Asta-i provoca suferinţă. În actul creaţiei a putut concura cu cei mai mari compozitori ai lumii, pentru că a fost un creator desăvârşit. Aproape toată viaţa îşi scria lucrările fără să apeleze la vreun instrument muzical. A fost omul plămădit din muzică, un prieten adevărat şi cu mult umor fin. Valentin Dânga nu a avut în timpul vieţii nicio serată de creaţie. Când i se propunea s-o facă, exigenţa din el răspundea că încă nu este pregătit îndeajuns. Părintele Ioan Ciuntu lucra cu Valentin Dânga la muzica pentru un film despre Grigore Vieru. Dorind să-i explice compozitorului ce fel de muzică ar dori, i-a dat să asculte un recviem. În scurt timp însă, compozitorul ne-a părăsit. Pesemne, a plecat să-i cânte lui Dumnezeu recviemul său…

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+3°