VIP Magazin
12 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
BASARABENI CELEBRI, ÎN LUME
Iunie 2004, Nr. 03

BASARABENI CELEBRI, ÎN LUME

Comentează   |   Cuprins

Încă o rubrică nouă prin care ne-am propus să descoperim şi să vă prezentăm, în flecare număr, poveştile de succes ale unor oameni care s-au născut în spaţiul dintre Nistru şi Prut, dar care şi-au făcut carieră şi nume în afara acestui spaţiu. Indiferent de domenii: politic, afaceri, ştiinţă sau cultură.

Fiecare dintre ei a plecat din Moldova din diverse considerente. Unii, încă pe timpurile defunctei URSS, fugind de regimul sovietic, alţii, care acum locuiesc în statele CSI, au plecat la studii sau la muncă şi nu au mai revenit la baştină. Străinătatea le-a înlesnit multora dintre ei ascensiunea în carieră şi le-a asigurat notorietatea. Eroii din numărul curent fac parte din categoria celor mai influenţi oameni din statele de reşedinţă. Bunăoară, Horst Kohler, preşedintele Germaniei. Chiar dacă nu s-a născut în Basarabia, înaintaşii săi, inclusiv părinţii, au trăit aici mai mult de o sută de ani. Aşa că avem tot dreptul să spunem că este basarabean, în schimb, chişinăuianul Avigdor Liberman, care a reuşit, fără a avea rude la Ierusalim, să-şi facă o carieră politică de invidiat în Israel, îşi mai aduce aminte de locul unde s-a născut. Cu toate acestea, despre el se ştie foarte puţin la Chişinău. Şi cahuleanul Vladimir Bălăescu era un anonim până a fi inclus, în ultimele luni, de publicaţiile ruseşti, în tagma oligarhilor ruşi. Cât despre cei doi oameni politici din Ucraina - Kinah şi Tighipko - multă lume de la noi îi cunoaşte, dar nu ştie că ei sunt ucraineni originari din Basarabia. Nouă, celor rămaşi la vatră, nu ne rămâne decât să ne cunoaştem „neamurile" celebre!


Ion Preaşcă

Horst KohlerHorst Kohler, preşedintele Germaniei

Un basarabean la cârma Germaniei

La 23 mai 2004 a fost ales preşedinte al Germaniei de către Adunarea federală reunită la Berlin.

S-a născut la 22 februarie 1943 în localitatea Skierbieszow, un sat din apropierea actualei frontiere ucrainene din Polonia. Familia sa de nemţi basarabeni fusese evacuată aici din Basarabia în 1941. Potrivit unor surse, mama ar fi româncă. Despre originile basarabene ale iui Kohler scria şi „Siebenburgische Zeitung Online", care menţionează:„Die in Ryschkanowka bei Gluckstal, 180 Kilometer nordlich von Kischinau (heute Republik Moldau) lebten". Adică, au locuit în cătunul Gluckstal, nu departe de actualul oraş Râşcani, care se află la 180 de kilometri de Chişinău.

Din cauza ofensivei Armatei Roşii în Polonia, familia sa a fost nevoită să se refugieze din nou, de această dată în regiunea Leipzig. Opt ani mai târziu, s-au instalat în landul Baden-Wurtemberg din Germania de Vest. A obţinut titlul de doctor în economie la Universitatea din Tubingen. In calitate de adjunct al ministrului de Finanţe, în perioada 1990-1993, a fost principalul consilier pe teme financiare şi economice al Cancelarului Helmut Kohl. Cariera internaţională a lui Kohler a început o dată cu numirea sa la conducerea BERD de la Londra, în 1998. Câţiva ani mai târziu, cancelarul german Gerhard Schroeder 1-a recomandat pe Kohler pentru postul de director al FMI, funcţie pe care o ocupă din mai 2000, aceasta fiind prima numire a unui german într-o poziţie de control asupra finanţelor şi comerţului internaţional. Se consideră înainte de toate economist, mai puţin politician. Membru CDU începând din 1981, Kohler nu se lasă influenţat de politica acestui partid atunci când trebuie să ia decizii. La începutul lui martie curent, partidele de opoziţie din Germania UCD (creştin-democraţii), UCS (social-creştinii) şi PLD (liberalii) au căzut de acord să-1 propună drept candidat comun pentru funcţia de preşedinte federal pe Horst Kohler. în vârstă de 61 de ani, Horst Kohler este căsătorit şi are doi copii.

Vladimir BalaescuVladimir Bălăescu

Miliardarul din Cahul

Este primul oligarh moldovean din Rusia Are o avere de circa 840 milioane de dolari.

Vladimir Bălăescu s-a născut în 1957, la Cahul; după absolvirea şcolii şi stagiul militar şi-a făcut studiile la Institutul Juridic Unional, la secţia fără frecvenţă. Din 1984 a lucrat ca jurist în Gosstrah-ul (asigurările de stat) Federaţiei Ruse, apoi în Ministerul Justiţiei. în 1990, împreună cu Viktor Vekselberg, fondează Compania „Renova", unde până în anul 2000 a deţinut postul de director general, în 1996 a fost unul dintre fondatorii Companiei„SUAL"care a comasat câteva dintre cele mai mari fabrici de aluminiu din Rusia.

Basarabeanul născut în Cahul s-a stabilit în Rusia acum douăzeci de ani. A devenit cunoscut după ce presa a scris că el ocupă locul 14 în topul celor mai bogaţi oameni din Federaţia Rusă, top alcătuit şi publicat în februarie 2004 de revista rusească de specialitate „Finansî". Proprietăţile lui Vladimir Bălăescu au fost evaluate la enorma cifră de 2,2 miliarde de dolari, exact atât cât a constituit anul trecut Produsul intern brut al Moldovei. Bălăescu îl surclasa în acest top chiar şi pe celebrul om de afaceri Mihail Hodorkovski. în aprilie 2004 însă, Banca Mondială publică un studiu despre 23 grupări oligarhice din Rusia, care controlează o treime din economia acestei ţări şi asigură circa 30% din vânzările de mărfuri. Vladimir Bălăescu apare în acest top pe locul 10 după volumul de vânzări al companiilor controlate. Aceste date sunt confirmate şi de ultimul top al celor mai bogaţi 100 oameni de afaceri ruşi, alcătuit de ediţia moscovită a revistei „Forbes". Potrivit acesteia, Vladimir Bălăescu are o avere de 840 de milioane de dolari şi ocupă locul 40 în top. Avuţia lui este alcătuită din cote din pachetul de acţiuni la companiile TNK-BP şi SUAL-Holding. In prezent, este membru al Consiliului de directori al Companiei SUAL-Holding şi coproprietar al holdingului Access/Renova, care deţine 80% din acţiunile SUAL şi 25% din acţiunile Companiei TNK-BP.

Serghei TighipkoSerghei Tighipko

Un ambiţios în afaceri şi în politică

Unul dintre cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni de afaceri şi politicieni din Ucraina şi un potenţial preşedinte al Ucrainei.

S-a născut la 13 februarie 1960 în satul Drăgăneşti, raionul Sângerei. îşi face studiile la Institutul de Metalurgie din Dnepropetrovsk (Ucraina). Din 1984 este, succesiv, secretar al organizaţiei comsomoliste, şef de secţie şi director-adjunct pentru ştiinţă şi producţie a Tehnicumului de Mecanică şi Metalurgie din Dnepropetrovsk. între anii 1989-1991 a fost conducătorul organizaţiei regionale comsomoliste, unde s-a remarcat prin faptul că purta blugi rupţi şi decoloraţi, după moda timpului, şi participa activ la reuniunile organizaţiilor neformale de tineret. După proclamarea independenţei Ucrainei, se lansează în afaceri, iar în perioada 1992-1997 a fost preşedintele Băncii comerciale „Privatbank", care controlează mai multe întreprinderi din siderurgie, prelucrarea şi comercializarea produselor petroliere. Acest lucru i-a determinat pe unii să-1 includă în rândul oligarhilor ucraineni, în iulie 1997 este numit de preşedintele Ucrainei în funcţia de viceprim-ministru pentru reforma economică, iar în 1999-2000 a fost ministru al Economiei în cabinetul Iuşcenko. în toamna 2000, devine preşedinte al Partidului „Trudovaia Ukraina", fondat de ginerele lui L. Kucima.

Totodată, Tighipko rupe relaţiile cu gruparea „Privatbank" şi se lansează în afacerile cu asigurări, creând Compania „TAS", al cărei preşedinte este numită soţia sa, Natalia. Sprijinul acordat preşedintelui nu a rămas neobservat, Tighipko fiind numit la finele anului 2002 în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a Ucrainei, deşi gurile rele susţin că spera la funcţia de prim-ministru. Este considerat unul dintre potenţialii pretendenţi la preşedinţia Ucrainei, fiind cotat cu locul 3-4 în preferinţele electoratului.



Avigdor LibermanAvigdor Liberman

Un dur în politică

Născut în 1958 la Chişinău. In 1978, împreună cu părinţii săi ajunge pe pământul făgăduinţei, fugind de „raiul" sovietic şi fără să mai absolvească Universitatea Agrară din Chişinău. îşi continuă studiile la politologie, la Universitatea din Ierusalim, şi se înscrie în organizaţia studenţilor „Kastel", apropiată de Partidul „Likud". In cadrul acestei organizaţii, Liberman a făcut primii paşi în politică, fiind apreciat drept un dur. Astfel, de Ziua memoriei ostaşilor Israelului, studenţii arabi care locuiau în căminul universităţii au pus muzică de chef veselindu-se de răsunau împrejurimile. Evik, cum îl porecliseră colegii, nu a răbdat mult şi s-a dus la arabi ca să le ceară să oprească muzica. Refuzul acestora de a se conforma a degenerat într-o bătaie zdravănă, trei arabi fiind duşi de salvare în spital. După ce termină studiile şi stagiul militar, Liberman se căsătoreşte cu o repatriată din fosta URSS şi locuieşte un timp în Ierusalim, în 1988, la Ierusalim, în timpul unei manifestaţii organizate de Partidul „Likud", face cunoştinţă cu Benyamin Netanyahu, viitorul prim-ministru al Israelului. Netanyahu îl face consilier. Devenind preşedinte al partidului „Likud", în 1993, Netanyahu îl numeşte pe Liberman în funcţia de şef al partidului.

La acel moment, „Likud" se afla în pragul destrămării, aşa că Liberman s-a apucat de treabă, restabilind finanţele acestei formaţiuni politice şi excluzând din partid zeci de funcţionari. în 1995 a devenit şeful staffului electoral al formaţiunii care, în mare parte graţie lui Liberman, a câştigat alegerile parlamentare din 1996. în 1999 îşi creează propriul Partid - "Israel Beitein" (Casa noastră -Israelul), care reprezintă interesele emigranţilor din fostul lagăr socialist. La scrutinul din februarie 2001 îl susţine pe liderul de dreapta, Ariei Sharon. După victoria acestuia în alegeri, Liberman este numit în funcţia de ministru al Infrastructurii (transport, resurse acvatice şi energetice, teleradiocomunicaţii etc). În 2002 a fost în vizită oficială la Chişinău: se zice că o mare parte din discuţii cu oficialităţile modovene le-a purtat în română. Este considerat un potenţial conducător al statului Israel. Căsătorit, are doi băieţi şi o fată. Alături de engleză şi ebraică, cunoaşte limbile română şi rusă, fapt ce-i permite să mizeze, deopotrivă, pe voturile emigranţilor evrei din spaţiul ex-sovietic, dar şi a celor din România.

Anatolie KinahAnatoli Kinah

Oligarhul din Brătuşeni

Născut la 4 august 1954 în satul Brătuşeni, raionul Edineţ.
După absolvirea şcolii medii din localitate, îşi face studiile la Institutul de Construcţii Navale din Leningrad, specialitatea inginerie navală. Din 1978 şi până în 1992 lucrează la şantierele navale din Tallinn (Estonia) şi Nikolaev (Ucraina).

în 1990 intră în politică, fiind ales deputat al Radei Supreme (parlamentul ucrainean), în intervalul 1995-1996 va exercita funcţia de viceprim-ministru responsabil de industrie, după care este consilier prezidenţial pe probleme industriale, iar în 1997 devine şi preşedinte al influentei Uniuni a Industriaşilor şi Antreprenorilor din Ucraina (UAIA). în martie 1998 este reales în Rada Supremă, unde deţine postul de preşedinte al Comisiei pentru politica industrială. La 3 august 1999 este numit prim-viceprim-ministru în guvernul reformator Iuşcenko, funcţie ocupată doar 4 luni. După demisia din acest post a fost unul dintre fondatorii Partidului Industriaşilor şi Antreprenorilor, partid apropiat de preşedintele Leonid Kucima. La 19 mai 2001, preşedintele ucrainean îl desemnează în funcţia de prim-ministru, unde s-a remarcat ca adept al unei colaborări mai strânse între Ucraina şi Rusia, deşi a adoptat o serie de măsuri ce vizau protecţia industriei ucrainene de capitalul rus. A efectuat o vizită oficială în R. Moldova. După demisia sa din noiembrie 2002, a revenit la Uniunea Industriaşilor. Este considerat un reprezentant tipic al oligarhicului grup financiar-industrial „Doneţk", din sânul căruia au fost promovaţi mai mulţi şefi de guvern. Face parte din categoria puţinilor reprezentanţi ai elitei politice ucrainene neimplicat în scandaluri de corupţie şi deturnări de fonduri. Este căsătorit şi are trei fiice.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°