VIP Magazin
30 Octombrie 2020
Print
Print
Print
Print
Top Cultură. Ianuarie-februarie 2010
Februarie 2010, Nr. 69-70

Top Cultură. Ianuarie-februarie 2010

Comentează   |   Cuprins



de Constantin CHEIANU

Mihai Fusu: „Di la întuneric, la luminî”
Pe Mihai Fusu nu l-am mai văzut producîndu-se ca actor de vreo cincisprezece  ani. Perioadă în care Fusu s-a afirmat ca unul dintre cei mai valoroşi regizori şi lideri ai teatrului de alternativă de la noi.

Revenirea la actorie s-a produs cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru din decembrie, în cadrul căruia cunoscutul om de teatru a evoluat în monospectacolul „Di la întuneric la luminî”, după poezia proletcultistă a autorilor transnistreni din anii 20-30 ai secolului trecut. Concepută după scenariul şi în regia lui Mihai Fusu, producţia l-a avut ca protagonist, la premiera din toamna trecută, pe actorul Andrei Sochircă. Ros, probabil, de dorul scenei, Fusu şi-a luat inima în dinţi şi a decis să le amintească spectatorilor şi colegilor săi că este înainte de toate actor.

Lucru pe care l-a reuşit cu brio. Ne-a făcut o reală plăcere să-l revedem evoluînd pe acela care, cu ani în urmă, alcătuia un cuplu memorabil, împreună cu Petru Vutcărău, în spectacolul „Aşteptîndu-l pe Godot”.

Nu rataţi, aşadar, ocazia să vedeţi un spectacol amar-sarcastic, cu un Fusu într-o formă excelentă.

100 de zile - 100 de decoraţii!
Guvernul Alianţei pentru Integrare Europeană a împlinit 100 de zile! Fiecare din cei patru lideri ai Alianţei a marcat în felul său această dată. Felul cel mai convingător ni se pare al lui Mihai Ghimpu, în calitatea sa de Împărţitor-interimar de decoraţii. Domnul Ghimpu a acordat în cele o sută de zile fix o sută de distincţii! Se vede bine că omul nu a şezut de pomană, lucrînd şi sîmbetele, şi duminicile.

Ultimele medalii şi titluri le-au revenit unui număr de circa treizeci de oameni de teatru decoraţi cu grămada, valorile adevărate fiind bine amestecate cu mediocrităţile patentate, fix cum făcea şi preşedintele Voronin. Aşa că degeaba dl Ghimpu îşi critică predecesorul, domnia sa a învăţat atît de bine de la el, încît a ajuns să-şi depăşească în unele privinţe „dascălul”.

Acum ştim precis cum va marca Mihai Ghimpu două sute de zile ale guvernării AIE.

Emilian Galaicu-Păun: „Arme Grăitoare”
La zece ani bătuţi pe muchie de la „Yin Time”, editura „Vinea”, 1999, poetul Emilian Galaicu-Păun, „unul dintre cei mai culţi (ba chiar oculţi) poeţi români contemporani” (Şerban Foarţă) şi-a lansat, în decembrie trecut, la „Librăria din Centru” din Chişinău, ultimul său volum de poeme, „Arme grăitoare”, apărut la prestigioasa editură „Cartier”, în nu mai puţin prestigioasa colecţie „Rotonda”. O carte care are toate şansele să repete, în acest deceniu ce stă să înceapă, performanţa volumului „Cel bătut îl duce pe Cel nebătut” al autorului, desemnat printre cele mai bune zece cărţi de poezie românească ale deceniului 1990-2000. Cine vrea să cunoască tot ce este mai bun, mai erudit şi mai elitist în poezia românească de astăzi (şi să se laude cu asta), să citească „Arme grăitoare”.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău