VIP Magazin
30 Octombrie 2020
Print
Print
Print
Print
Top 3 cultură
Aprilie 2007, Nr. 36

Top 3 cultură

Comentează   |   Cuprins

de Andrei Porubin

Eugen Doga
compozitor


pentru că a adus „Mărţişorul - 2007”

Muzica lui a făcut înconjurul lumii. Retras de forfota beau-monde-ului rus (e mai mult  la Moscova decât la Chişinău), dar şi de cea de acasă (pentru că mai vine pe la Chişinău, în special când i se face dor de nepoţelul Dominique), maestrul Eugen Doga, cu cât înaintează prin hăţişul anilor, cu atât se aseamănă unui  stejar.

Atât de aproape şi, totuşi, într-o altă dimensiune spirituală. Eugen Doga a devenit de mult (nu neapărat cu ocazia celor 70 de ani împliniţi de curând) una din puţinele şi valoroasele legende vii ale neamului.  
Caustic – când se referă la proverbiala noastră invidie, autopersiflant – când este întrebat de ce nu  mai  scrie cântece de estradă, intolerant – când  se întreabă retoric „de ce talentul marelui nostru regizor Emil Loteanu nu a fost preţuit în ultimii săi  20 de ani  de viaţă?...”,  înduioşător şi cu ochii jilăviţi – când îşi aminteşte despre baştina sa de la Râbniţa transnistreană,  despre mama, căreia-i seamănă şi care s-a stins nu demult, chiar în ziua de naştere a fiului...  Şi plin de viaţă, nu doar în 2007, declarat  în Moldova „Anul Eugen Doga”.

Maestrul, a cărui serată de creaţie a inaugurat cea de-a 41-a ediţie a Festivalului internaţional „Mărţişor”,  are la activ întregul set de distincţii de stat, inclusiv Ordinul Republicii. E. Doga  meditează în voce: „Trebuia să trăiesc atâţia ani în capitala Moldovei, ca să aflu, în definitiv, că merit să mă numesc şi „Cetăţean de onoare al Chişinăului”.

Constantin Cernăuţanu
om de afaceri din Moldova, stabilit la Sankt Peterburg


pentru  că a contribuit financiar ca „Mărţişor”-ul să înflorească în primăvara curentă  în aşa-zisa „capitală de nord a Rusiei”  (Producător general al  spectacolului – Iurie Sadovnic, regizor – L. Panfil)

E o premieră în istoria de 41 de ani a Festivalului muzical internaţional „Mărţişor”, când s-a mers în vizită la spectatorul din Rusia. O bună parte din  cele 5000 de locuri ale Sălii mari de concerte din Sankt Petersburg a fost completată de moldovenii stabiliţi în istoricul oraş de pe Neva, care au dansat, au chiuit şi au aplaudat cu lacrimi de emoţie în ochi,  vedetele din Moldova – Orchestra naţională de muzică populară „Lăutarii” condusă de maestrul Nicolae Botgros cu soliştii Nicolae Glib,  Lidia Bejenaru, Nicolae Cibotaru,  vestiţii interpreţi Ion Suruceanu şi Iurie Sadovnic,  formaţia „Noroc” cu  Lidia Botezatu, Radu şi Mihai Dolgan,  naistul Constantin Moscovici, chiatristul Viorel Burlacu, tinerele cântăreţe Indiana şi Natalia Gordienco, show-baletul „Teodor”...

Iniţial, un grup de oameni de afaceri, originari din Moldova,  între care şi Constantin Cernăuţanu, stabiliţi în Sankt Petersburg, au decis să finanţeze un concert al stelelor muzicii moldoveneşti, pentru a-şi alina dorul de casă. Ideea – una fericită – a fost susţinută de Parlamentul Republicii Moldova, Duma de Stat a Federaţiei Ruse şi Adunarea Interparlamentară a ţărilor-membre ale CSI.  „Mărţişor”-ul a dus primăvara pe malurile Nevei.  A doua zi, se părea că gheaţa de pe acest râu se subţiase...

Ion Suruceanu
interpret de muzică uşoară


pentru  că devine nume de liceu

În această primăvară, şirul personalităţilor (M. Bieşu, N. Botgros, M. Cimpoi etc.) care au acceptat, fiind încă în plin elan de creaţie, ca numele lor să fie atribuit unor instituţii de cultură şi învăţământ, a fost completat de interpretul de muzică uşoară Ion Suruceanu.

Numele lui îl va purta în curând Liceul teoretic de la Suruceni, Ialoveni – o iniţiativă a elevilor şi pedagogilor din localitate.
E curios faptul că interpretul a avut un  contracandidat, un tiz – Ion Suruceanu –  descendentul unei dinastii boiereşti, arheolog şi academician,  autorul primului muzeu din Basarabia, cel al  Pontului Scitic,  distrus în anii de război. Primarul satului  Vlad Darie glumeşte: „La concurs Ion Suruceanu a luptat contra  lui Ion Suruceanu!”. Carismaticul interpret avea să ne spună cu ilaritate: „Înainte, omul murea şi-apoi numele său era conferit unor şcoli. Dar ce puteai lua de la un mort?... Acum, îmi va fi ruşine să merg la şcoala care-mi poartă numele cu mâinile în buzunar. Pentru început, va trebui să asigur liceul cu nişte calculatoare.”  Recent, după un concert, I. Suruceanu a donat peste 100.000 de lei pentru zidirea la baştină a unui lăcaş de cult cu înălţimea de 34 de metri.


Ghioceii din acest an sunt un simbol nu doar al unei noi primăveri, ci şi al unor inedite manifestări culturale cu repercursiuni istorice şi cu nume ponderabile în head-line.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău