VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Top 3 cultură. Ianuarie 2009
Ianuarie 2009, Nr. 57-58

Top 3 cultură. Ianuarie 2009

Comentează   |   Cuprins

de Andrei Porubin

Grigore Vieru
scriitor    


In memoriam

I-am zis „lacrima acestui pămînt”. De acum înainte îi vom spune „lacrima existenţei noastre în Univers”. Numele Lui va rămîne unul din cele mai tulburătoare simboluri ale verticalităţii, demnităţii şi iubirii necondiţionate a pămîntului, limbii, mamei, o metaforă a Sufletului care a mers desculţ pe spini. Simpleţea proverbială, modestia şi accesibilitatea personală sînt neîntrecute însemne ale genialităţii omeneşti şi de creaţie ale poetului. Am asimilat Poezia lui Nea Grig odată cu laptele mamei, am sorbit din ea înţelepciune la fiece etapă a vieţii. Ne-am obişnuit cu prezenţa maestrului, încît nici nu conştientizăm, că Grigore Vieru ne-a lăsat în cuibul nostru însinguraţi, ca pe puişorii ceia golaşi din geniala-i poezioară, cu Marea Lecţie a Zborului neînsuşită pînă la capăt. Avea ce avea Grigore Vieru cu ziua de Duminică, pe care o numea „cea mai dulce politică”,  pe care o asemăna cu o sărbătoare a graiului matern – „Duminica cuvintelor” (cea mai dulce cacofonie din cîte au existat în limbă pînă la Vieru)… Şi tot în zi de duminică ne-a părăsit... La serviciul divin din acea dimineaţă două bătrînele căutau bileţelele în care l-au scris, pentru rugăciuni de sănătate. Auziseră deja vestea tristă şi se grăbeau să-l treacă în lista celor răposaţi. Şi lăcrimau, zicînd: „S-a dus la Domnul… pentru că a scris Dumnezeieşte!”

Victor Ciutac
actor


In memoriam

A copilărit cu Grigore Vieru în sate învecinate. A fost prieten „de inimă” cu poetul. A plecat în aceeaşi zi cu el, la 16 ore diferenţă. Grigore Vieru – departe de mama lui, alături de care şi-a dorit să fie înhumat, iar Victor Ciutac a rămas pentru totdeauna la o margine a cimitirului „Sfinţii Petru şi Pavel” de la Iaşi, sub o geană de pădure însingurată, rămasă în aşteptarea trilului de primăvară al păsărilor, aproape şi totodată departe de scena Teatrului, care i-a fost casă şi altar şi în care fiece colţişor mai păstrează vocea  eroilor cărora  le-a dat viaţă Maestrul, departe de  generaţiile întregi de spectatori, care au plîns împreună cu el, care l-au aplaudat în picioare la „Pomul vieţii”, „Abecedarul”… dar şi pentru atîtea alte roluri de teatru, film, televiziune şi radio... şi pentru care va rămîne cel mai înţelept, mai blînd şi mai însingurat TATĂ scenic. A fost  actorul-filozof, de la care elevii au învăţat să plîngă bărbăteşte, să se bucure, să aştepte, să-şi trăiască viaţa şi să înfrunte destinul bărbăteşte. Aşa precum a făcut şi dumnealui. A  plecat, lăsînd nedescifrată o enigmă – cea a pălăriei sale de culoare verde, pe care a purtat-o  fiind în viaţă, pe care a pus-o şi pe coperta romanului său – „Exilaţi în umilinţă”, pălăria pe care a dorit s-o aibă cu sine şi în criptă. Pălăria sa verde – ca un simbol  existenţial, ca o metaforă a  capului ridicat semeţ, ce nu cunoaşte aplecarea decît în faţa lui Dumnezeu. Motto-ul romanului său – „Fără memorie nu e ieri, fără zbucium nu e azi, fără credinţă nu e mîine” i-a devenit şi epitaf.

Asociaţia de creaţie „Lăutarii” şi Asociaţia de impresariat „Moldova-Concert”

pentru  proiectul „Memorie şi continuitate în patrimoniul naţional”


Proiectul lansat la început de an de Asociaţia de creaţie „Lăutarii” şi Asociaţia de impresariat „Moldova-Concert” prevede reconstrucţia  mormintelor şi monumentelor funerare ale celor mai cunoscuţi lăutari şi interpreţi de muzică populară. Însufleţitorul acestei iniţiative creştineşti şi cetăţeneşti – maestrul N. Botgros, cel care i-a cunoscut personal şi care a lucrat cu  majoritatea dintre ei,  precizează: “Cum ne-am considera împliniţi, dacă nu ne-am spune unul altuia CINE sîntem, dacă nu am cunoaşte unde sînt înmormîntaţi cei mai valoroşi lăutari ai neamului nostru? Atît sîntem oameni, cît nu uităm”. Prima etapă a proiectului prevede organizarea la Chişinău a unui spectacol muzical de binefacere – „De neamul lăutarilor”, la care vor participa interpreţi din Republica Moldova şi solişti cu renume din România. Din fondurile acumulate vor fi elaborate schiţele şi construite monumente şi stele funerare pentru unii muzicieni plecaţi în lumea celor drepţi. Proiectul mai prevede ajutorarea muzicanţilor ajunşi la azilul de bătrîni, a şcolilor ce poată numele unor artişti, lăutari, familiilor de artişti, editarea unor studii şi monografii consacrate vieţii şi activităţii adevăraţilor lăutari ai neamului. Potrivit etnologului Tudor Colac, costul estimativ al primei etape a proiectului este de 650 de mii de lei. A fost deja deschis şi un cont de colectare a mijloacelor.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău