VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Jos titlul!
Aprilie 2010, Nr. 72

Jos titlul!

Comentează   |   Cuprins

de Viorel Posmotrel

La început erau „Guguţă” — tari ca piatra şi îşi pierdeau gustul imediat. Puteai să le moi în zahăr, după vreo două zile de mestecat. Opţional — oleacă de acuarelă, pentru culoare.Viaţa publică s-a schimbat după apariţia ţigăncilor, în faţa Circului şi a „Lumii copiilor”. Acestea vindeau gume de mestecat „Turbo”, cu o rublă, şi „Donald”, cu cincizeci de copeici. Ele făceau bulbuci (gumele).

În 1988 s-a produs DRAMA. Cineva îmi furase colecţia de surprize de la „Turbo”. O sută şi ceva de maşinuţe, adunate cu grijă, în carneţel. Asta-i cea mai concretă amintire din copilărie. Restul îs cam vagi. Îmi amintesc că weekendurile eram târât la „Teatrul verde”, unde nişte neni vorbeau lucruri serioase, în plină arşiţă. Ei aveau chipiuri din gazete „Glasul” pe cap. Ţin minte cum mergeam cu Badea Mitea de la Cimişlia în troleibuz şi el asculta non-stop tranzistorul „VEF”. Faţa lui Badea Mitea ba se încrunta, ba se lumina din nou. Ţin minte cum mama zicea că tata s-a culcat nu ştiu unde. Sub nu ştiu ce tanc. Iar
într-o zi, priveam prin binoclu, de la balcon, spre clădirea preşedinţiei de azi, cum se ridica încet-încet tricolorul. Ai mei plângeau.

În 1995 ne-au încuiat în liceu, să nu putem ieşi. Îi invidiam pe cei de la alde „Eliade” sau „Asachi”, care erau în Piaţă.

În 2001, era plin în faţa Primăriei. Multă lume tânără şi luminoasă arunca cu ouă în opera lui Elladi şi Bernardazzi. Ea striga „Jos taxa!” Ţin minte cum un ofiţer s-a răstit cu bâta, de după cordon, spre colega mea şi eu am opus rezistenţă colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne care îşi exercitau atribuţiile de serviciu. După asta am stat, până spre dimineaţă, într-o celulă cu Cătălina şi alţii. Unul a fost prins cu borseta plină cu pietre. Taică-său era poliţist. Aşa bătaie în propriul copil n-am mai văzut de atunci. În cabinetul comisarului lucra televizorul în care arătau cum tot ei (ăştia de la Buiucani) băteau fete căzute jos. Cu bâte albe, ele dor mai tare. De pe perete ne privea Frunze, furios.

În 2002 desenam o pancartă într-un beci din Truşeni. Picături de vin roşu picurau încet pe pânză, prelingându-se pe ulciorul lui Ghea’ Volodea. Scriam cu grijă şi vopsea neagră „Contra comuniştilor”. Pe urmă am dus ciocanul de acasă, să putem bate corturile în Piaţă. Tata mă întreabă până azi de ciocan. Ţin minte cum am făcut cunoştinţă cu doamna Ludmila, care ne-a servit cu vin şi harbuz murat. După asta avea să lucrăm câţiva ani împreună, la „Jurnal de Chişinău”. Ţin minte cum era noapte şi de jur-împrejur erau doar cordoane de poliţişti. Eu îs claustrofob. Ţin minte cum strigam „Libertate Cubreacov!” Cum, într-o noapte, mâncam găină coaptă, cu Cornel Ciurea. Atunci am auzit cum explodează o bombă. „Ba-bah!” Undeva, la sediul gazetei „Comunistul”.

În 2009 eram cu Jenea în piaţă şi ne minunam.
Atunci am reauzit exploziile. „Ba-bah!” „Fugim? Jenea, fugim, sau încă nu?” „Încă nu.” Lângă carul ProTV eram mai în siguranţă. Şi iar, priveam şi ne minunam. Cineva îşi bătea joc de revoluţie. Ţin minte, pe urmă, cum nu era Internet. Cum am înţeles ce este teroarea. Cum oamenii serioşi spun că vor împuşca. Cum nu trebuie să ieşim din casă. Cum cineva s-a intoxicat cu gaze necunoscute.

Eu nu mai vreau să îmi amintesc de din astea. Libertate Cubreacov!

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

bun, bun textu. a rascolit cam multe, da' el, textu, e bun.
vn   -  
17 Mai 2010, 14:08
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°