VIP Magazin
16 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Chişinău, mon amour
Octombrie 2011, Nr. 90

Chişinău, mon amour

Comentează   |   Cuprins

de Viorel POSMOTREL-MARDARE

Eu sunt foarte prost, când mă îndrăgostesc. Asta, din câte îmi mai amintesc. S-a întâmplat vreo zece ani în urmă, ultima dată. Matincă. Trei lucruri le ţin minte însă tare precis — tremuriciul picioarelor, gâdiliciul burţii şi dramatica scădere de IQ.

Îmi mai amintesc de interpretări. Stai şi descifrezi. Fiecare gest, cuvânt, mişcare ale Ei. A zis că i-i foame. Doamne! Asta ar putea însemna o invitaţie la restaurant, urmată de o plimbare romantică prin Chişinăul nocturn, urmată de săruturi, sex, căsătorie, naştere de copii, nepoţi şi aşteptare cuminte a pensiei, în doi şi în fericire. De cele mai multe ori însă sms-ul cu foamea nu înseamnă decât că, în cel mult cinci minute, respectiva Ea va deschide frigiderul, scanându-l cu privirea. Şi că îşi va face un butterbrot cu cârnaţ „Doctorskii”.

Îmi mai amintesc de soartă. Începi să crezi în dânsa. În fiecare zi găseşti semne dăruite de soartă. O întâlneşti seara târziu, după ce te-ai gândit la Ea o zi întreagă. La intersecţie. Şi îi zici „noapte bună”. Doamne! Probabilitatea de a te întâlni anume la acea intersecţie, din miile de intersecţii ale Chişinăului, anume cu Ea, din jumătate de milion de ele ale Chişinăului este un semn clar de la Bojica! Sau nu este. Că dacă te uiţi mai atent pe hartă, nu-i chiar atât de mare, Chişinăul ăsta al vostru. Să se fi produs coincidenţa asta la o intersecţie tokiotă, mai puteai vorbi de soartă şi probabilităţi. Dar aşa — nu-i decât o simplă intersectare de trasee.

Îmi mai amintesc de muzică. De Tanea Bulanova, de exemplu. Mergi cu microbuzul. Treci de intersecţia la care v-aţi văzut în paragraful trecut. Şi Bulanova cântă ca despre tine. Gura ei se deschide şi de acolo ies versuri care îţi dau fiori. Ah! După asta îţi dai seama că toţi clovnii din televizor vorbesc, glumesc şi cântă despre tine. Te trezeşti că eşti cel mai bun prieten cu Kirkorov — atât de bine te ştie şi te înţelege. Va trebui să treacă timp pentru ca bratanii mei — Dima Bilan şi cu Kirkorov să recapete starea lor naturală de penibili bufoni. Până atunci însă, ei deţin şi cântă adevărul.

Noi ne iubim ţara, întrecându-ne în prostie. Profesorii de la sate povestesc copiilor despre picioare de plai şi guri de rai, fiind răsplătiţi cu copeici pentru asta. În casele noastre de cultură se ţin scenete despre singurul petic de pământ binecuvântat de Dumnezeu, în frig şi semiîntuneric. Din televizor ni se dau semne şi noi le descifrăm. Cutare s-a întâlnit cu răscutare la restaurantul supercutare şi AU DISCUTAT! Nu ştim despre ce anume. Dar e un semn. Va urma ceva. Ceva bun, numaidecât. Pentru că-i iubim, suntem siguri că nu ne vor face rău. Aceşti clovni apar seară de seară în televizor şi cântă ca despre noi. Ne trec fiorii văzând cât de bine ne cunosc. Şi n-avem de unde şti că-s nişte bufoni. Penibili.

Soarta ne tot aduce personaje noi, toate fiind ultima şansă şi unica speranţă. Zecile de şanse unice apar şi dispar, deja de douăzeci de ani. Şi noi îi iubim, pe rând. Ne dezamăgesc — închidem ochii, ne trădează — iertăm, ne înşală — căutăm problema în noi. Poate n-am fost buni la pat? Poate avem puţă mititică? De când durează relaţia noastră, nimeni nu s-a gândit să îi ceară reciprocitate ţării. Să ne iubească şi ea pe noi, măcar câteodată.

Între mine şi dragostea mea actuală e o diferenţă de vârstă. 

Vreo 545 de ani. Am trecut prin tare multe alături de amanta mea cea mai veche — capitala. Şi îi iertam tare multe. A lepădat fitnessul. A prins la păduchi. Se fardează ca o prostituată provincială. Îi miroase din gură. Şi-a tras operaţie plastică (din plastic). Arată ca naiba. Am văzut mai bune Şi mai frumoase la viaţa mea. Şi am uneori impresia că dragostea noastră a expirat. Şi mai am şi certitudinea că despărţirea este o soluţie.

Nu te mai iubesc decât pentru amintirile care ne leagă pe noi doi. Dar îţi mai dau o şansă, dragă capitală.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Pur adevar... imi pare si mie rau de tara mea, de capitala, unde m-am nascut... dar dragostea trebuie sa fie reciproca...
LIBERTA   -  
14 Noiembrie 2011, 22:30
Sus ↑
mda...m-o pus pe gruz.
Geta   -  
15 Noiembrie 2011, 15:06
Sus ↑
În dragoste ești condamnat la nefericire, dacă contezi pe reciprocitate. Suntem prea mult atașați de rezultat. Uităm de proces. Cu toții venerăm acest înalt sentiment, Îl ridicăm în slăvi, scriem poezii despre El, ne închinăm în fața Lui. Da, dragostea e ceva neobișnuit de frumos și trist, amar și dulce. Da, e super să iubești, însă n-ar fi rău dacă am obține din asta și niște dividente(reciprocitate). Ne transformăm în negustori...
Vitalie   -  
15 Noiembrie 2011, 17:17
Sus ↑
extraordinar de original!!!
nata   -  
24 Noiembrie 2011, 19:54
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+11°