VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Căldăruşa cu vopsea
Mai 2010, Nr. 73

Căldăruşa cu vopsea

Comentează   |   Cuprins

de Viorel POSMOTREL

Cam prin o mie opt sute-şi-ceva, arhitectul-şef al Chişinăului obişnuia să se primble prin centrul oraşului în compania a doi poliţai. Acesta arăta cu degetul spre balconaşele, anexele şi gardurile care nu îi plăceau. Poliţaii desenau, cu grijă şi vopsea roşie, câte o cruce pe balconaşele, anexele şi gardurile care nu plăceau arhitectului-şef. În dimineaţa zilei următoare, toate balconaşele, anexele şi gardurile care nu plăceau arhitectului-şef — dispăreau fără urmă.

Cam de asta Chişinăul are câţiva ari de oraş vechi şi frumos. Restul este o enormă ogradă gospodărească ca la Ocniţa în care extratereştrii de pe cea mai săracă planetă din galaxie au construit, din ce au găsit la magazinul „Mărfuri pentru construcţii”, câte o clădire-două (cam aşa îşi închipuiau pictorii cărţilor sovietice de SF viitorul).
Arhitectul-şef al Chişinăului nu are căldăruşă cu vopsea roşie.

Gardurile
Primele obiecte pe care trebuiesc desenate cruciuliţe, sunt gardurile. Chişinăul este plin de garduri. Din metal negru, sudate gospodăreşte şi înfipte temeinic chiar şi în jurul celor mai păcătoase buticuri. Moldovenii îşi marchează teritoriul. Mii de spaţii care nu aparţin decât Primăriei, sunt îngrădite. Chiar sub nasul Guvernului, cluburile de noapte din preajmă şi-au tras şi bariere, ca la calea ferată. Gardul din jurul Universităţii de Stat din Moldova, ornat frumos cu teracotă de veceu, trebuie dat jos. USM a avut cândva un monumenţel-simbol — un pegas, care acum zece ani a căzut de pe postament. Sărmanul căluţ aripat se tăvăleşte până azi în subsolul universitar — nu au găsit bani pentru renovarea lui. În schimb s-au găsit pentru porcăria de metal ce înconjoară patru blocuri de studii. Conducătorul ASEM şi-a tras şi el gard. La fel de elegant.

În jurul Sorbonnei nu există gard, pentru că ei nu se tem că cineva le va fura calculatoarele moderne-performante Pentium-II, ascunse după uşi de puşcărie.

Asfaltul
Există un perimetru, în centrul Chişinăului, unde asfaltul trebuie ras. Acum câţiva ani, când se repara Bănulescu-Bodoni, şi asfaltul vechi fusese scos, iar cel nou încă nu fu turnat, strada respectivă deveni, timp de jumătate de zi, un colţ de Europă. Bodoni este pavat cu caldarâm. Ca şi alte străzi din preajmă. Pavajul este ca şi nou, iar tot ce trebuie să facă băieţii de la drumuri este să măture asfaltul. Astfel nu vor mai avea grija cârpirii străzilor, care vor arăta măcar oleacă mai „european”. Piaţa Marii Adunări Naţionale trebuie pavată şi ea, dar cu caldarâm adevărat, nu cu piatră turcească importată de firma „ChişCasEuroLux”.

Casele
Ceea ce numim noi „centru istoric” al Chişinăului, adică cocioabele din centru, trebuiesc distruse. Dar dacă tot trăiesc oameni acolo, atunci Primăria trebuie să le interzică orice fel de construcţii de anexe, balcoane şi alte manifestări ale noţiunii de „frumos” din partea proprietarilor. Mai mult, tot acest „centru” poate fi înnobilat. Străzi pavate avem deja (vezi paragraful anterior). Rămâne să colorăm casele. Fiecare casă în culoare diferită. Se va porni vestea că există undeva „cea mai colorată capitală europeană”. Serios. Eu am încercat în Photoshop şi e foarte frumos. E nevoie doar de puţin curaj din partea primarului.

Monumentele
S-a întâmplat nu ştiu cum ca în oraşul nostru să avem parte doar de „monumente-simbol”, trecând pe lângă care, trebuie să faci faţă serioasă şi să te gândeşti. La trecutul glorios al strămoşilor noştri, la faptele lor eroice şi de neuitat şi bla-bla-bla. Noi nu avem monumente „pur şi simplu”, care ar adăuga farmec străduţelor şi ogrăzilor noastre. Aici soluţia se află pe strada 31 August 1989, la blocul III al Academiei de Arte. Acolo se întâmplă să se înveţe sculptură. Iei sculpturile viitorilor Brâncuşi chişinăuieni şi le instalezi prin oraş. Şi artiştii îs mulţumiţi, şi oraşul are de câştigat, vizual.

Reclamele
Primăria ţine, pe marginea străzilor, o grămadă de panouri publicitare. Acolo se instalează ceea ce cred ei că e reclamă socială. „Stelele estradei moldoveneşti — Veronika Stolli şi Formaţia «Regal»”.Toată lumea ştie că nu ştie cine sunt Veronika Stolli şi Formaţia „Regal”, cu atât mai mult că nu sunt stele ale estradei moldoveneşti. Care este sensul acestor reclame? Dacă tot au panouri, să bage pe ele mesaje simple şi omeneşti.

Era undeva pe net o poză din Beijing. La intrarea într-o staţie de metro, un anunţ, pus la cale de municipalitate: „Staţia de metro este închisă, în schimb teatrele sunt deschise”.

Simplu, în limbaj omenesc, cu umor. Cam cum nu pot moldovenii.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

SUPER ARTICOLUL, VIZEAZA IN MOD DIRECT REALITATEA...
ANETTE   -  
05 Iunie 2010, 23:08
Sus ↑
Mda..,la capitolul ''casele'',faza cu coloratul e genială,la modul cel mai serios,căci,Veneţia tot e plina in mare parte de cocioabe colorate şi e monument istoric aflat în protecţia UE,deci,e uşor sa strici,dar nu e ok să treci cu buldozerul peste istorie,altceva e să se dea o lege,potrivit careia sa se interzică orice gen de modificari in cadrul proiectarii iniţiale(metoda este deja utilizată cu succes si respectată cu sfinţenie de către Veneţieni,spre exemplu, pentru conservarea monumentelor istorice) să nu uităm că istoria este identitatea noastră.
Дом Боровских   -  
05 Iulie 2010, 16:31
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
-5°