VIP Magazin
19 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
ALINA RADU. „Ziarul de Gardă” mai romantic decât „Play boy”
Decembrie 2005, Nr. 20-21

ALINA RADU. „Ziarul de Gardă” mai romantic decât „Play boy”

Comentează   |   Cuprins

jurnalistul anului 2005

Este prima jurnalistă din Moldova nominalizată în 2005 la Premiul Nobel pentru pace, alături de alte 999 de femei din întreaga lume. De un an, Alina Radu este directorul „Ziarului de Gardă”, una dintre cele mai incomode, dar şi independente publicaţii de la Chişinău. Investigaţiile răsunătoare despre realităţile moldoveneşti publicate pe paginile ziarului sunt preluate astăzi de ziare şi agenţii din întreaga lume.

Îşi începe cariera în 1989 la programul „Mesager”, TVM. Din 1994 – jurnalist Catalan TV, 1998 – reporter GP FLUX, 2002 – IDIS „Viitorul”, 2004 – director „Ziarul de Gardă”. Grand Prix la Festivalul TV din Kosice, Slovacia (1997), premiul II la Festivalul TV din Timişoara, România. Filme premiate - „În aşteptare”, „Doctor SIDA acuză”, „Duşi de vânt”, „Ilie”.

Alina, un ziar independent supravieţuieşte cu greu în jungla mediatică de la Chişinău. Câte nopţi de nesomn ai avut de când a apărut „Ziarul de Gardă”?

Cred că insomnia trebuie explorată şi nu neapărat înăbuşită în coniac sau căzi cu apă cu sare de mare. S-a întâmplat să nu dorm sute, dacă nu mii de nopţi, din cauza diferitor griji, legate de copii în primul rând, dar şi de serviciu. Cât priveşte nopţile albe legate de „Ziarul de Gardă”, am pornit la drum cu nişte colegi experimentaţi. Cu Aneta Grosu am fost alături din prima zi.

Ai visat să te faci jurnalistă?

Când aveam vreo cinci ani, o rudă se întreba distrându-se ce vreau să devin, enumerând mai multe meserii, între care şi „jurnalist”. Am „îmbrăţişat” această profesie imediat. Mai târziu, elevă fiind, visam să lucrez la revista „Chipăruş”. Culmea e că am devenit ceea ce nu am visat să fiu.

Cum ai văzut „Ziarul de Gardă” până a-l lansa în iulie 2004?

Plin de jurnalism clasic, adică de investigaţii, reportaje, comentarii şi opinii tari, care ştiam că se realizează cu greu, dar că aduc multă claritate pentru cititori. Este adevărat, nu am crezut că în 2005 presa va fi tot atât de ignorată în politicile de stat ca în 2004, 2002 sau în 1982.

În străinătate, jurnaliştii de investigaţii se bucură de mare respect şi opinia acestora contează. Ce se întâmplă astăzi în jurnalismul de investigaţie de la noi?

Este foarte uşor să fii jurnalist de investigaţii în Moldova, pentru că este atâta de lucru, încât, garantat că ai cu ce umple cinci vieţi. E şi foarte greu, deoarece activitatea „jurnalistului de investigaţii” a fost compromisă şi neîncurajată. În fine, un jurnalist din Moldova trebuie să fie exact ca şi cel din Europa, care are experienţa presei libere. Acum câţiva ani, am lucrat câteva luni în şir asupra unei investigaţii împreună cu o echipă de la BBC World Service. Săpând în profunzimea unui fenomen, verificau amănunt cu amănunt, dormeau şi vorbeau puţin, în rest analizau şi căutau. Regulile sunt simple: consecvenţă, curiozitate nativă, perseverenţă, dar principalul e ca jurnalistul însuşi să aibă acoperire morală atunci când porneşte la demascarea corupţiei şi a altor fenomene din această familie.

Ce contează cel mai mult în meserie?

Un loc adecvat de muncă, salariul, casa, maşina, vacanţa – sunt lucrurile care contează, pentru ca un jurnalist să fie motivat să rămână perseverent, insistent, echidistant. Sărăcia nu naşte jurnalişti prea buni.
 
Şi atunci când se întâmplă că nu mai poţi, te apucă râsul ori plânsul?
 
Umorul este o terapie care te poate scoate din plictiseală, ţicneală, tristeţe, disperare şi alte tulburări. Oamenii cu umor sunt oamenii sănătoşi şi cine nu vrea să fie sănătos în ziua de azi?

Care a fost cea mai tare declaraţie politică făcută în „Ziarul de Gardă”?

„Spune adevărul” – sloganul ziarului. De fapt, ziarul nu este specializat în politică şi nici nu face declaraţii. Noi prezentăm opiniile altor oameni şi îi îndemnăm pe ceilalţi să şi le formeze.

Mergi foarte des în străinătate. S-au schimbat părerile despre Moldova în ultimii ani?

În Africa, câţiva foşti studenţi sovietici când au auzit de Moldova au zis „iu-iu-iu”, amintindu-şi de chiotele de la nunţile moldoveneşti. În Albania, administratorii de hoteluri mi-au zis pe de rost codul telefonic al Chişinăului şi nume moldoveneşti de fete; în Finlanda am fost întrebată dacă nu a secat izvorul „Belîi Aist”, căci au auzit că la noi nu există restricţii la alcool; la Sofia am nimerit tocmai când un moldovean îl împuşcase pe unul dintre cei mai mari mafioţi bulgari; în Salonik, Grecia, lângă muntele Athos, părintele Emilian ne-a întrebat cum o mai duc credincioşii din Basarabia; în Franţa toate posturile de radio ameţeau de „maia hi”, la Moscova, cecenii m-au întrebat când Rusia va renunţa la Transnistria.

Nominalizarea a trei femei din Moldova la Premiul Nobel pentru Pace a stârnit maxim interes în 2005. Dacă ai fi câştigat acest premiu, pe ce ai fi cheltuit banii?

Am aflat despre această nominalizare cu surprindere şi am considerat-o neadecvată, ştiind că în Moldova sunt mii de femei care merită să fie încurajate. De aceea, cu atât mai mult nu mi-am băgat în cap că aş putea să am bani din asta. În general, proiectul „1000 de femei pentru pace” preconiza crearea unui fond din care să fie susţinute activităţi pentru încurajarea activismului femeilor din toată lumea. Asta ar fi trebuit să se întâmple şi în Moldova. Acest Fond a fost creat şi comitetul de conducere a stabilit relaţii cu organizaţii serioase, pentru a contribui la fortificarea stabilităţii în lume.

Pe lângă subiectele de primă pagină, o femeie jurnalistă trebuie să dea dovadă de talent şi la bucătărie, şi în creşterea copiilor. Cum găseşti echilibrul între casă şi serviciu?

Încă îl caut. Provin dintr-o familie tradiţională şi a trebuit să demonstrez neamului că ştiu mai bine decât alţii ce înseamnă menajul. Dar s-a întâmplat să apară Internetul, să se deschidă hotarele şi am ieşit din competiţia casnicelor, deşi pretind că particip activ în treburile casei. Încerc să deprind copiii mei să poată face totul, inclusiv să-şi facă ceva de mâncare sau să facă o investigaţie pe Internet, asta ar însemna echilibrul în societatea modernă – omul care poate supravieţui fără slugi şi fără slugărnicie.

Cu ce te alinţi după o săptămână de muncă?

Am foarte multe opţiuni: comunic cu familia, ieşim la un grătar, la săniuş, mă duc la Biserică, la cimitir unde am multe rude, mă uit la televizor, vorbesc la telefon, mă duc în ospeţie sau primesc oaspeţi, scriu scrisori pe net. Le alternez mereu, dar dacă am vacanţă şi am un puzzle (mare şi complicat) – închid telefonul, televizorul, uşa şi gura şi „mă alint”.

Astăzi mai găsim vreo picătură de romantism în profesia de jurnalist?

În jurnalistică există orice, de la romantism până la infantilism sau pragmatism sălbatic. Depinde de individ şi de felul în care înţelege noţiunea de romantism, căci unii consideră pe drept că printre investigaţiile din „Ziarul de Gardă” apar uneori mai multe chestiuni romantice decât în „Play boy”.

Rodica Trofimov

Ziarul de Gardă
Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon


Mesaj adresat cetateniolor Republicii Moldova

Rusine !!! Basarabenilor cu cetatenie Romana.
V-am primit in Romania ca sa scapati de comunisti iar voi tot pe comunisti ii votati si in Romania.

Mircea Moise nascut Basarabean.
Mircea Moise   -  
13 Noiembrie 2014, 20:29
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°