VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
  Ediţia     |  2013   |  2009   |  2006
Viorica Meşină

Viorica Meşină

Comentează

Zodia: Peşti în anul Caprei

Studii: Facultatea de Jurnalistică, USM

Starea civilă: căsătorită, un copil

Pasiuni: spălatul rufelor, lecturile, călătoriile cu maşina

Regizor de film şi publicitate

Este femeia care ştie să te asculte şi să-ţi „repare” sufletul cu o imensă bunătate umană atunci când ceva nu e bine. Te acceptă aşa cum eşti, fără rol şi fără mască, căci din scaunul ei regizoral, a văzut suficiente caractere pe platourile de filmare. Ţine la oameni, la relaţii, la amintiri. Regizoarea Viorica Meşină încă mai speră că filme precum „Patul lui Procust” pe care l-a realizat împreună cu soţul ei, regizorul Sergiu Prodan, se vor face într-o zi şi la noi acasă.


1. În perioada în care eram studentă la Jurnalistică, iar anii „perestroikăi” au deschis larg uşile cinematografelor din Chişinău pentru cele mai valoroase nume din istoria cinematografiei mondiale, Fellini, Tarcovskii, Bergman, Forman, am înţeles că aici s-ar putea ascunde acel „talent” pe care îl căuta mama cu atâta perseverenţă în copilăria mea.

2. Dacă nu făceam film, mi-ar fi plăcut să fiu doctor, general de armată sau consilierul preşedintelui ţării. Îmi plac strategiile. Cred ferm că succesul a orice se află într-un plan bine pus la punct.

3. Am alături doar oameni care mi-au influenţat şi care continuă să-mi influenţeze viaţa, din fericire, în sensul bun. Unul dintre cei mai importanţi este Sergiu. Întâlnirea cu el a făcut posibilă pentru mine oportunitatea de a mă ocupa de film. Şi de a-l avea pe Cezar, care, la rândul lui, îmi influenţează viaţa zilnic.

4. Nu există un fenomen care s-ar putea numi cinematografie moldovenească, aşa cum există cinematografie românească, de exemplu, franceză, sau cehă. Pentru că nu există piaţă pentru acest produs. Şi nu există dorinţă. Dorinţa unor „neni importanţi”, care nu înţeleg că imaginea ţării nu poate fi creată doar în beciurile din Cricova. Există Oameni care singuri, fără niciun sprijin, fac film în Moldova. Şi există tineri care vor, unii dintre ei chiar fac.

5. Eu cred că sunt mult mai mult de trei lucruri pe care nu le cunosc bărbaţii despre femei. Şi asta-i bine, pentru că bărbaţii sunt atraşi de mister.

6. Fericirea se măsoară în plusuri şi minusuri. În tinereţe, unitatea ei de măsură este semnul plus: plus un vis, plus un fior, un soţ, un copil, o realizare, o floare, o carte. Cu vremea, unitatea de măsură a fericirii se schimbă: minus un rid, minus o despărţire sau... minus câteva kg, în funcţie de priorităţile fiecăruia.

7. Îmi plac femeile care au calităţi. Nu ştiu dacă Maria, femeia, care mă ajută cu treburile casei, se crede sau nu „o femeie de succes” , dar sănătatea ei mintală, sinceritatea şi căldura cu care ne tratează pe toţi trei mă fac să o admir.

8. Conflictele mă stresează şi asta mă împiedică să fiu fericită.

9. Întrebarea despre cât durează dragostea mi se pare nostimă.  Mă face să zâmbesc. Şi să mă simt bine.

10. Bărbaţii din viaţa mea mă obligă să fiu organizată, deşteaptă, creativă, frumoasă. Femeile îmi permit să fiu caldă, relaxată, răsfăţată. Într-un final, eu percep bărbaţii ca pe un stimulent, femeile, ca pe un relaxant. Îmi plac bărbaţii. Ador femeile.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°