VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
  Ediţia     |  2013   |  2009   |  2006
Larisa Crivceanscaia

Larisa Crivceanscaia

Comentează

Zodia: Gemeni în anul Şarpelui

Studii: Institutul de Pediatrie, or. Sankt-Petersburg

Starea civilă: căsătorită, doi copii

Pasiuni: gătitul, pictura, ieşirile în natură

Medic-neonatolog, şefa Secţiei reanimare şi terapie intensivă a nou-născuţilor de la maternitatea Institutului Mamei şi Copilului

Dacă ar fi să ia viaţa de la început, tot pediatru-neonatolog ar alege să devină. Căci nimic pe lume nu se compară cu ţipătul sănătos al unui copil nou-născut. Larisa Criv-ceanscaia a reuşit să readucă la viaţă sute de copii, iar lacrimile de fericire ale mamelor au fost şi lacrimile ei de bucurie. Pe lângă munca sa colosală de la maternitatea de la Centrul Mamei şi Copilului, este o mamă devotată, o soţie iubitoare şi o bunică fericită. Toate în viaţa sa le-a aranjat cu multă dragoste şi înţelepciune.


1. Am avut noroc de nişte părinţi extraordinari! Mama a predat în clasele primare, tata a fost profesor de fizică şi matematică. Ambii – foarte frumoşi, despre mama se spunea că s-a măritat cea mai frumoasă fată din Bălţi. Era de o eleganţă deosebită, semănă cu Sophia Loren.  Tata, un moldovean sadea de la Glodeni, avea o carismă ieşită din comun.

2. Visul meu din copilărie a fost să devin medic. Îmi doream să tratez nu numai sufletele, aşa cum o făceau părinţii mei în calitate de pedagogi, ci şi trupurile. Şi doream să fiu cât mai aproape de copii.

3. De la tata am învăţat că în viaţă nu există ceva de neatins dacă ai un scop. Soarta m-a încercat prima dată atunci când am susţinut examenul de fizică la admiterea de la Institutul de Medicină din Chişinău. Am luat nota doi atunci. Dar tot răul e spre bine şi, datorită sfatului unchiului meu, am ajuns să învăţ la Leningrad.

4. Tot timpul m-am mândrit că sunt din Moldova. În perioada studenţiei, îmi aduc aminte, le povesteam tuturor cu bucurie despre pomii în floare şi căldura de acasă. Ţin minte cu ochii închişi drumul de la aeroport spre oraş…

5. Ziua, pentru mine, începe cu un sentiment de frică. Mă gândesc dacă toţi copiii din secţie sunt vii… dacă sunt bine. De multe ori, în drum spre serviciu, am câteva secunde de strângere de inimă – să sun sau nu în secţie? Inima mi se face cât un purice. Atunci când se întâmplă o nenorocire, mereu mă frământ dacă am făcut tot ce a stat în puterile mele.

6. Dacă aş fi singura supravieţuitoare după sfârşitul lumii, aş construi o maternitate. Totul pe lume porneşte de la un ţipăt de copil… înseamnă că viaţa merge înainte.

7. Pentru mine, fericirea reprezintă succesul copiilor mei, al nepoţelelor, zâmbetele şi lacrimile de fericire ale mamelor care îşi văd copiii sănătoşi.

8. Trebuie să fii totalmente indiferent în zilele de astăzi ca să nu obţii ceea ce îţi doreşti. Sunt deschise atâtea uşi, avem posibilitatea să învăţăm limbi străine şi să călătorim, să cunoaştem calculatorul şi să navigăm pe internet… E păcat să nu visezi!  

9. Nu pot trăi fără profesia mea, ceea ce fac zi de zi, fără nepoţelele mele.

10. Sunt puternică la caracter şi mă simt bine în compania bărbaţilor, mai ales a celor care mă înconjoară.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

este un medic bun la suflet ii multumesc mult ca egzista si ne trateaza cu succes.........
iulia   -  
20 August 2013, 16:42
Sus ↑
Un medic deosebit,cu multa rabdare ,care mereu da dovada de maiestrie in ceea ce face.E unicul medic care cind nu te ai adresa gaseste timp pentru explicatii si sustinere...
Rodica   -  
23 August 2013, 21:48
Sus ↑
Nu se merita absolut cuvinte de lauda acestui medic si cu atit mai mult intregului sistem de reanimare intensiva a nou nascutilor.O spun din propria experenta,am perdut doi copilasi acolo "multumit"medicilor de garda si sefitei date,e un fel de conveer,daca azi sau nascut 4 copii ce necesita ingrijire de reanimare atunci altii 4 copii trebuie scosi din reanimare,indiferent la ce stare se afla,asha au procedat cu ai mei copi,au fost scoshi de la oxigen si transferati,peste citeva ore micutii au inceput sa se inviniteasca,dupa ce au fost rapid iar adusi si conectati la oxigen,dar era deja prea tirziu................cred ca nu este ceva mai greu de suportat decit sa vezi cum se inegresc copiii de la degitelele de la picioare pina in crestetul capului....................iau lipsit de respiratie........si de viata.I-AM URIT,I-AM BLESTEMAT SI CRED CA PENTRU TOATE EXISTA O RASPLATA
Liudmila   -  
22 Septembrie 2014, 17:52
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°