VIP Magazin
14 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
  Ediţia     |  2013   |  2009   |  2006
Alexandra Can. Directoarea cu 600 de angajaţi

Alexandra Can. Directoarea cu 600 de angajaţi

Comentează

director general al Fabricii de Marochinărie “Artima”, economist

Vârstă: 53 de ani
Data, locul naşterii: 10 decembrie 1952, Sireţi, Străşeni
Zodie: Săgetător,
Studii: Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Economie
Stare civilă: căsătorită
Distincţii: “Pentru vitejie în muncă” (1986), “Gloria muncii” (2000), Ordinul României “Serviciul Credincios” în grad de Comandor (2004), Diplomă  de Excelenţă în Economie (2005)
Pasiuni, hobby: Citeşte mult. Poate conduce 1000 de kilometri cu o singură pauză de cafea.Este un pescar înrăit. Iubeşte muzica. Vorbeşte engleza, franceza, italiana, rusa şi, evident, româna. Încă o pasiune - este membru şi past preşedinte al Clubului Rotary Chişinău
Principiu de viaţă: Omul înseamnă atât cât înseamnă cuvântul lui

Era după şase seara când am intrat în biroul ei rece de la fabrică. La radio tocmai anunţaseră că o zi la fel de geroasă nu se mai pomenise din 1907. În ciuda frigului din încăpere şi a crudei tragedii pe care familia ei o trăise recent , mi s-a părut foarte frumoasă (aşa cum se chinuia să deblocheze, singură, poşta electronică, lucru la care cred că nu se pricepe nici o femeie din câte le cunosc).  “Este prima zi în care m-am machiat puţin. A trebuit să trec pe la minister”, îmi spune ca o scuză. Ştiu că subiectele private le discută cu  prietenii. Şi punctum. Nu înainte să înţeleg că foarte puţină lume i-a  văzut lacrimile...

Este, cred, cea mai puternică femeie din câte am întâlnit. Nu lasă să i se vadă slăbiciunile. O întreb cum a fost viaţa ei… “Destul de întortocheată. Nu m-a sprijinit nimeni în afară de mama mea. De câte ori veneam acasă, mă întreba dacă mai am de învăţat şi răspunsul meu afirmativ o bucura. Ultima întrebare a fost întotdeauna dacă am bani de drum şi îi răspundeam că nu am mărunţi. Şi primeam banii de drum.”  Mama a fost omul care, prin atitudinea ei de ţărancă cu şcoală începătoare, dar care înţelegea mult mai multe, i-a scris destinul. Ea spunea că orice muncă e binevenită, doar că există muncă interesantă, şi mai puţin interesantă. Prima e mai grea, cere efort intelectual, implică responsabilitate. Şi ea a ales calea grea. Nu a dat uitării şi anii de şcoală cu profesori insistenţi şi buni.

La 19 ani cosea genţi, ca apoi să treacă prin facultate, cu frecvenţă serală, şi să ajungă de la contabil şi funcţionar public la şefă de întreprindere şi ministru al Industriei în guvernul Sturza. „În fond, această funcţie neaşteptată a fost atunci o adevărată, dar nu tocmai plăcută surpriză. Urma să fac o pauză în proiectele iniţiate.” Mai târziu, Ion Sturza avea să spună despre Alexandra Can că este o doamnă şocant de energică şi inimoasă şi că pentru echipa de bărbaţi din Guvern, a fost o adevărată revelaţie să lucreze cu ea. Or, ea nu poate lucra cu jumătăţile de măsură.

În câţiva ani de directorie, a readus activitatea întreprinderii la deplină capacitate, a absolvit-o de datorii şi se poate lăuda că administrează o întreprindere care este una dintre marii contribuabili la buget, adică întreprindere care plăteşte în vistieria statului mai mult de două milioane de lei pe an. Este femeia cu 600 de subalterni care-şi primesc salariile la timp. Începând cu anul 1999, cu ajutorul echipei din întreprindere a asigurat retehnologizarea şi restabilirea funcţionării fabricii „Romaniţa” din Hânceşti, care şi în prezent se bucură de toată susţinerea ei. ...Nu şi-a propus să facă carieră, a venit cariera peste ea. Da, a fost respectată de toate guvernele şi de toţi preşedinţii. Nimeni nu a încurcat-o să lucreze. “Poate că nu mi-au încurcat pentru că nu am făcut coadă după posturi şi de aici nici motive de obidă nu am avut.”

Pentru ea contează să lase o urmă. De asta, visul ei este să pregătească o echipă bună de tineri care să administreze ceea ce a construit echipa veche. Munceşte până la uitare de sine. Dar nu câştigă atât de mult, ca să-şi construiască o casă. Şi nici nu o interesează, mai ales că nici n-ar avea timp să se odihnească în ea. Valorile materiale sunt departe în şirul priorităţilor Alexandrei Can, de-asupra fiind şi grija de a creşte în fiecare lună salariile angajaţilor. Mă gândesc că din fericirea pe care vrea să o aducă oamenilor de alături, ar rămâne un piculeţ şi pentru ea… (rodica ciorănică)

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Astăzi, 23martie am asistat la o conferinţă la Ministerul AGRICULTURII. Acolo am cunoscut-o pe dna Can. Dînsa mi-a dat o carte de vizită, la cererea mea. Acum după ce am citit cele scrise despre dna Can, mă bucur mult că am cunoscut-o! Sper să ne mai întîlnim. Mi-a plăcut mult cele scrise despre dumneaei!Mult succes în continuare!!!
Munteanu Oxana   -  
23 Martie 2011, 23:02
Sus ↑
Am asistat la o discutie la masa rotunda in incinta Cladirii Comitetului Republican al Sindicatelor Si am ramas foarte multumita sa o cunosc pe D/na Can Ana . Ai ce invata de la ea. E o d/na superba si intelegenta.Succese in continuare pe tarimul profesional.
Natalia Macovei   -  
10 Septembrie 2013, 16:12
Sus ↑
Multumesc pentru apreciere.
Cu drag,
Alexandra Can

Alexandra Can   -  
25 Ianuarie 2014, 03:01
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+8°