VIP Magazin
25 Septembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Antipasti, pasta, pizza, lasagna... Italia!!!
Aprilie 2009, Nr. 60

Antipasti, pasta, pizza, lasagna... Italia!!!

Comentează   |   Cuprins

Este cunoscut şi foarte firesc faptul că bucătăria italiană este preferată de marea majoritate a oamenilor din toată lumea. Făcînd parte din această mulţime, vrem să atragem de partea noastră şi minuscula minoritate (dacă aceasta există, lucru greu de crezut o dată ce aţi luat masa într-un restaurant din Italia!).

De fapt, nu se poate vorbi de Italia în general. Există Nordul – Milano, Torino, este Veneţia, este Roma, este Napoli. Şi mai sînt şi insulele legendare – Sardinia, Iskia, Capri - regiuni în care este comun (în afara limbii indicatoarelor) numai faptul că nu veţi găsi mîncare ne-gustoasă.

Noi am ales Capri (de data aceasta) pentru călătoria noastră culinară, deoarece aceste două insule incredibile, „paradisul verde”, reprezintă bucătăria napolitană, adică cea mai populară în Italia.

Vara trecută, în august, am avut norocul să ajungem, pentru cîteva zile, la Capri. Ca să ajungi acolo, trebuie să treci prin Napoli, oraşul în care s-a inventat pizza şi mozzarella. Peripeţiile noastre au început atunci cînd taxiul a pornit din aeroport spre portul marin. Imediat ne-am dat seama că principiul şoferilor napolitani este: „Obrăznicia – a doua fericire”! Nimeni nu respectă regulile de circulaţie, pe motocicletă în mod miraculos încap trei persoane, iar pietonii traversează oriunde, numai nu la trecerea de pietoni. Ne-au lăsat impresia că se joacă cu maşinile de-a şoarecele şi pisica.

Drumurile sînt „decorate” cu munţi de gunoi şi cîini vagabonzi. Pe trotuar, din camioane mici, se vînd fructe şi pizza suspicioasă. Cred că în colecţia noastră turistică acesta era cel mai neîngrijit oraş, unde deasupra capului tău se usucă rufele şi de pe pereţii clădirilor cad bucăţi impresionante de zugrăveală. Îl salvează numai centrul incredibil de frumos.

Cînd am ajuns în port, ne-am dat seama că nu îl vedem şi nu ştim în ce direcţie s-o luăm. În Italia indicatoarele sînt destul de clare, dar uneori sînt la 10 metri dincolo de locul unde trebuie să coteşti. La Capri ne-a dus o barcă confortabilă, cu fotolii moi, televizoare şi minibar. În port ne-am luat cîte un panini (pîine-baghetă, gratinată cu orice îţi doreşte sufletul, noi am ales prosciuto-tomate-mozzarella). A fost cel mai gustos sandwich din viaţa noastră. Dispoziţia era superbă, ne înconjura marea sidefie, cerul albastru, pe de o parte era Vezuviul, care spre bucuria noastră arăta destul de paşnic, iar peste 40 de minute am ajuns la Marina Grande (portul mare).

Primul lucru care ne-a impresionat erau taxiurile decapotabile - practic limuzine. În spate încăpeau 6(!) persoane. Taximetristul ne-a numit „belle siniorite”, ne-a luat bagajul şi ne-a dus pînă la faimoasa Piazetta (Pazza Umberto), plină de tot felul de terase şi magazine, de la care maşinile nu mai pot circula. De aici în toate direcţiile porneau străduţe atît de înguste, încît aveai impresia că ai ajuns în povestea cu liliputani. Cu mare greu două persoane pot merge alături. Şoferul ne-a explicat cum să ajungem la hotelul nostru şi am pornit în căutarea lui, sperînd că şi bagajul va ajunge acolo (îl ridică la hoteluri pe teleferic).

Cînd am ajuns la hotel era deja ora 14. Prînzul am hotărît să-l luăm pe malul mării, am aflat direcţiile spre plajă (ele sînt foarte puţine şi pînă la ele ai de mers cam o oră, dar noi am aflat asta numai cînd am ajuns acolo!). În general, avînd în vedere că Capri este o stîncă, oriunde ai merge, ori trebuie să te caţări în sus, ori (mult mai greu şi periculos) să „frînezi” în jos. Scările ce duc spre mare sînt săpate chiar în stîncă şi polizate de sute de mii de persoane de-a lungul secolelor, din care cauză au devenit foarte alunecoase. Atenţie, doamne glamuroase - în nici un caz nu vă luaţi pantofi cu toc la Capri! Aici o să puteţi să-i purtaţi doar în mînă! Am numărat. Erau cam o mie! De scări! Aerul era ca în saună. Nu numai fierbinte, dar şi impregnat cu mirosul a tot felul de plante – ni s-a făcut o foame de lup.

În primul rînd, vă recomandăm fructele de mare. Stînd la masă, veţi vedea neapărat vreun pescar, ce va aduce în bucătărie o ladă cu fel de fel de bunătăţi vii, abia prinse. Şi salate, şi paste de casă, şi risotto, şi... De fapt, orice veţi comanda, va fi simplu şi bun. Rugaţi chelnerul să vă recomande vinul. Italienii, ca şi francezii, spun că este important ca mîncarea şi vinul să aparţină localităţii în care vă aflaţi, şi atunci numaidecît vor fi bune.

După masă am făcut o mică plimbare cu barca prin vestitele grote şi am ajuns la Marina Piccola, care era mult mai aproape de Piazetta. Vă recomandăm după plajă, înainte să porniţi spre hotel, să vă opriţi aici pentru un cocteil. Cel mai bun „Bellini” din suc proaspăt de piersică cu şampanie congelată l-am servit aici! Chelnerul care ni l-a adus avea în jur de 70 de ani şi deservea cel puţin 15 mese cu viteza fulgerului. Înainte să ne aducă „Bellini”, pe masă au apărut nuci, cipsuri şi olive puţin sărate, practic proaspete, care la gust semănau cu nucile tinere. Super!

Cina în acea seară am luat-o într-un restaurant faimos în toată lumea, unde „te împiedici” de staruri de renume mondial, din toate domeniile. Se numeşte „Da Paolino”. Veţi fi înconjuraţi de o livadă de lămîi. Dacă veţi alege meniul „a la carte”, vă recomandăm peşte-spadă în ulei de măsline cu roşii, capere, oregano şi mintă sau paste, sau risotto cu fructe de mare. Gustările se servesc de la bufet - cu 25 de Euro puteţi beneficia de peste 30 de feluri. Farfuriile vor fi mici, aşa că pofticioşii vor trebui să facă cîteva ture pînă se vor sătura. Bufetul de deserturi constă din 7-10 feluri de prăjituri, îngheţată pentru orice gust şi fructe, denumirea cărora pentru noi, în mare parte, a rămas o enigmă. Şi, bineînţeles, pentru digestie trebuie să serviţi limoncello, preparat din lămîile din acea livadă.

Toate drumurile din Capri duc la Pazetta. Cînd am ajuns acolo după o cină densă, credeam că nu va fi posibil să ne mai trezească nimic pofta în acea zi, dar am greşit amarnic. Un miros miraculos ne gîdila simţurile. Şi noi, cu disperare, căutam de unde vine el. Ne-a adus la o coadă, lungimea căreia ne-a amintit de magazinele din anii ’90 în URSS. Era vorba de o tejghea imensă cu îngheţată, în spatele căreia stăteau 3 cuptoare din care ieşeau tot felul chifle, biscuiţi şi napolitane, în care se servea îngheţată. N-am putut să trecem pe lîngă...

Ca să nu aveţi senzaţia că aţi mîncat înainte de somn, vizitaţi un club de noapte, unde toată lumea (de la mic la mare) cîntă şi dansează! (Va urma...)

Olesea Diacov şi Natalia Stati



Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+11°