VIP Magazin
12 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
ROCKERI 4EVER!
Iulie 2006, Nr. 27-28

ROCKERI 4EVER!

Comentează   |   Cuprins

Am unit în acest proiect bărbaţi cu funcţii importante în cariera lor, dar care au aceeaşi pasiune – muzica rock. Pentru ei, ziua de „ieri” înseamnă Grebenşikov, bere „Jiguli”, „ Teatrul Verde”, „Phoenix”, „Deep Purple”, „Pink Floyd”, cercel în ureche, plete lungi sau mai puţin lungi, multă-multă libertate, politică existenţială şi underground moldovenesc. Azi au schimbat pletele pe tunsori decente, gecile – pe costume şi cravate, adidaşii – pe pantofi, sălile de concerte – pe birouri cu aer condiţionat, iar întâlnirile cu gaşca – pe cele de business. Dar, deseori, când  vor să tragă un aer de adrenalină sau când li se face silă de atâtea cifre şi business planuri, ascultă rock. Îl dau tare în casă sau în căşti. (Rodica Trofimov)

Nicolae Cojocaru
34 de ani


Director al Departamentului Vânzări „Acorex Wine Holding”

Anul înrolării în rockeri: anii ’84 – ’85

Eram prin clasa a VII- a. Prima dragoste, prima ţigară, primele concerte organizate în „garajuri” şi „bucătării”. Primele casete şi primele bobine aduse de la Moscova, Leningrad, Odesa şi uauuu! de la Bucureşti cu piese rock în română!

IERI

A fost fericit, nonconformist şi anticomunist agitat. Avea un „hobby” – cel de a fi prezent la toate concertele rock comerciale organizate în oraş, dar fără bilet! Şi doar la câteva nu a reuşit să se ducă. Un sport şi un protest în acelaşi timp. Îşi aduce aminte de concertele de la Teatrul Verde cu formaţia „Cruiz B” prin anii ’86-’88. Agitaţie şi emoţii! Prin clasa a IX-a cât pe ce era să fie exmatriculat din şcoală pentru păr lung, cercel în ureche, şi pentru concertele vizitate şi organizate. De opt ori a primit refuz de la biroul de paşapoarte din cauza fotografiei pe care o vroia în paşaport. În final, s-a văzut cu documentul în mână. Avea plăcerea să meargă la adunările comsomoliste şi să terorizeze activiştii cu întrebări iscoditoare despre regim, războiul din Afganistan, din Cehia  şi tot aşa. „Anticomunismul, protestul antiregim şi pacifismul s-au concentrat în muzica rock. Rockul era (şi este) o stare de spirit”.

AZI

Este important, conformist, dar la fel de „anti”, agitat şi organizator de rock festivaluri. După ce a început o carieră în marketing, s-a abătut brusc, revenind în sânul şi la spiritul rockului la „Black Elephant”. Cel mai interesant lucru din viaţa lui este, credem, faptul că băiatul lui este pasionat de albumele „Dors”, „Pink Floyd” şi „Gândul mâţei”. O lună în urmă, Cezar (6 ani) a făcut o declaraţie tare de tot: vrea să constituie la grădiniţă o formaţie cu denumirea „Vulturul înţelept” şi că are gata primul cântec – „Teatrul fals”. Poate doar aşa se va realiza visul lui cel mare – de a fi pe scenă.

Constantin Leahu
45 de ani

Manager general FPPS „Dioscuri” SRL

Anul înrolării în rockeri: Nu a existat un an anume

Am ascultat şi am cântat rock de când am realizat că există diverse genuri de muzică printre care rockul are a spune ceva consistent.

IERI

Nu s-a declarat rocker niciodată, îi place orice muzică serioasă, fie clasică, blues sau jazz. Pur şi simplu, rockul îi este mai aproape. Încă din şcoală “vâna” orice piesă de URIAH HEEP, DEEP PURPLE, BLACK SABBATH. Încerca, chiar dacă nu înţelegea versurile, să le cânte la dansurile de la casa de cultură din sat, care pe atunci primea câte un set de aparataj muzical de 100W produs la Bălţi. El cânta la chitară şi voce. „Îmi amintesc ce tare te simţeai dacă reuşeai să procuri o pungă de polietilenă cu inscripţie în limba engleză sau să convingi părinţii să-ţi coase o pereche de pantaloni cloş fără bată din cremplin sau baston de culoare albastră. Iar în trenul Chişinău-Ungheni se vindeau (o afacere a muţilor) poze cu fete frumoase şi trupe rock, fotografiate de prin reviste străine…”

AZI

Este un serios om de afaceri şi nu prea ascultă muzică „neserioasă” de genul „la mare, la soare, fetiţele sunt goale”. Rockul continuă să-i dea energie, dar şi-l salvează în unele cazuri. Dacă se întâmplă ca o persoană antipatică insistă să o ducă cu maşina şi el nu poate refuza, acceptă, dar dă muzica la volum maxim şi pune rock gen KORN, SOIL sau SOULFLY. A doua oară nimeni nu mai vrea nimic. Are în maşină un sistem audio performant, căci îi place să audieze muzică la drumurile lungi şi extenuante pe care este nevoit să le facă în legătură cu afacerile. În schimb, fiul lui, Dan, este un rocker declarat, fiind în Moldova liderul trupei „Mailstrom”, iar astăzi - mebru al formaţiei „Nociv” de la Bucureşti. A început să asculte BON JOVI la numai nouă ani, în scurt timp, devenind mentorul tatălui în materie de rock alternativ contemporan. „Fiica noastră a crescut şi ea de mică cu METALLICA şi se lăsa convinsă să mănânce terci doar dacă i se spunea că la acea oră face acelaşi lucru şi solistul trupei, James Hetfield”.  

Eduard Musteaţă
33 de ani


Manager general, „Oriflame” Moldova Fondatorul şi solistul trupei „Bucluc”  (1995-1998)

Anul înrolării în rockeri: anii ‘85 – ’86

În copilărie îmi plăcea Iak Iola, apoi „Smokie”. Norocul meu a fost faptul că la noi în curte locuia un băiat care cânta într-o formaţie rock. Ţin minte că au făcut un ultim concert înainte de a pleca în armată. Au scos aparatajul afară şi după ce au cântat, au rupt chitările, boxele. Atunci am zis: „Waw, it’s a very cool!”. De fapt, de mic vroiam să fiu cântăreţ, îmi plăcea să fiu “like a star

IERI

Şi-a dorit tot timpul să aibă propria formaţie. Avea mână de lider şi cap de rocker. Chiar dacă în şcoală stătea în ultima bancă şi nu deranja pe nimeni, asta nu însemna că nu vroia să iasă în evidenţă. La facultate, la vârsta când vroia să placă şi fetelor, a fondat prima formaţie, „Fucktor”. A avut noroc de o prietenă care le permitea băieţilor să facă repetiţii chiar la ea în casă. Îi plăcea să epateze în scenă, de pildă, îşi vopsea buzele, era agresiv. Tânăr şi rebel, fondează în 1995 „Bucluc” (componenţa perioadei de aur: Serghei Kovrighin, chitară-bas, Ruslan Ciotu, tobe, Vladimir Coceanov, Mahmud – chitară, Vladimir Ungureanu – trompetă). La un concert, atât de tare a sărit în sus, încât organizatorilor li s-a părut ciudat acest lucru şi au oprit concertul, învinuindu-l că este beat. „În viaţa mea nu m-am drogat şi am băut pentru prima dată votcă abia la 26 de ani!”. Era plin de inspiraţie, sigur pe sine - credea că ştie să cânte mult mai bine ca Ştefan Petrache, Mick Jagger era un mucos pe lângă el, iar textele erau mai clasice ca ale lui Eminescu şi Puşkin luaţi la un loc. Totuşi, „Bucluc” a înscris cu succes o pagină în istoria rockului moldovenesc timpuriu.

AZI

Este mai calm, mai sigur pe sine şi tot mai puţin vrea să epateze. Şi chiar dacă ar mai vrea să demonstreze ceva, numai şi numai lui personal are ceva să-şi spună. „Muzica a fost şi este pasiunea vieţii mele. În anii în care am devenit populari şi au apărut careva obligaţiuni, de genul “îmbrăcaţi asta sau asta”, “spuneţi aşa şi nu aşa”, am zis că nu trebuie să-mi trădez pasiunea de a cânta. Astăzi aş cânta cu plăcere şi nu din motivul pentru a fi super-vedetă, pentru a cuceri publicul, ci pentru a împărtăşi emoţiile cu cei care ascultă un anumit gen de muzică”. Faptul că a fost liderul unei formaţii rock l-a ajutat mult în viaţă, încă de atunci, pentru că a învăţat şi management şi comunicare - două lucruri indispensabile pentru postul său de conducere.






Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+14°