VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
O şatră urcă în... dealul Sorocii
Octombrie 2006, Nr. 30

O şatră urcă în... dealul Sorocii

Comentează   |   Cuprins

Apar mereu în prim-plan: inspiră oamenii de artă, cu ei sunt speriaţi copiii, sunt daţi drept pildă şi la bine, şi la rău. Ţiganii, cum le spun cei din afara etniei, sau romii, cum îşi spun ei înşişi şi cum este, vorba americanului, „political correctness”, sunt controversaţi prin firea lor, prin tot ce fac. Într-un cuvânt, sunt deosebiţi şi reprezintă, poate, cel mai bine natura umană.

Nu au avut niciodată ţara lor. S-au împrăştiat prin toată lumea, dar au ştiut, pe parcursul veacurilor, să se păstreze ca etnie pentru că au respectat cu stricteţe obiceiurile şi cutuma – codul legilor nescrise ale romilor. Sunt foarte uniţi: dacă doi romi sunt certaţi rău, iar unul dintre ei are necazuri cu cineva din „afară”, sar ambii la gâtul intrusului, după care revin la problema lor. Sunt foarte rare cazurile de furt din interiorul comunităţii, acestea fiind aspru judecate de „arbitrajul” ţigănesc. Pe timpuri, cea mai severă pedeapsă pentru romi era gonirea lor din şatră, echivalentă cu pieirea, pentru că nu erau primiţi de nici o altă comunitate. Supuse rigorilor civilizaţiei, în prezent, pedepsele se rezumă, de cele mai multe ori, la „amenzi” exprimate prin bunuri materiale.

Romii provin de la una dintre numeroasele seminţii care locuiau în India, dovadă fiind şi faptul că limba lor, romani, corespunde în proporţie de 70 la sută cu punjabi şi hindi. Cu aproape 500 de ani în urmă, a început exodul lor în lume, ei având, până în secolul trecut, un mod nomad de viaţă: căldărari, fierari, argintari, lăutari, ciurari, vlahâi (curteni – cei mai asimilaţi, au uitat limba şi pot fi recunoscuţi doar după accent şi obiceiuri), ursari...

La casa lor

1972 este anul identificării etniei rome. Atunci, la Londra a avut loc primul congres al romilor, la care a fost adoptat alfabetul latin al limbii romani, imnul şi drapelul romilor. În URSS, romii au început a se adapta la modul sedentar de viaţă în 1940. Procesul a fost întrerupt de cel de-al doilea război mondial, perioadă de restrişte în care etnia romă a fost supusă holocaustului. Integrarea socială este compartimentul cel mai complicat al vieţii romilor  – la noi, primii paşi în această direcţie au fost făcuţi abia în ultimii 15 ani. În Republica Moldova, în statisticile anului 2004 figurau peste 90 de aşezări populate de romi, în şapte dintre ele aceştia locuind compact. Statisticile atestă 15 mii de romi, deşi numărul lor neoficial ajunge la 250 mii – în timpul recensământului din 2004, operatorii au ignorat localităţi întregi, inclusiv din cauza ostilităţii etnicilor respectivi.

Romii cei mai versaţi în afaceri locuiesc în nordul Moldovei şi se deosebesc cardinal de cei din sudul şi din centrul republicii. Ciurarii (din nord) cred în case mari şi în bogăţie, iar vlăhâii au obiective mai mărunte – case mici, „suta de grame” şi o bucată de pâine. Cei din nord vor încerca orice afaceri, chiar şi ilegale, dar nu vor cerşi niciodată. Toate localităţile populate de
romii din nord se află în albia Nistrului. Până la declararea Independenţei şi stabilirea graniţei cu Ucraina, romii din această regiune au profitat din plin de vecinătatea cu această ţară, specializându-se în afaceri comerciale. De aici şi bunăstarea lor de-a dreptul bătătoare la ochi. Romii din sudul şi centrul republicii însă, au fost „nedreptăţiţi” într-un fel  de vitregiile de natură geopolitică: hotarul  cu România a fost închis pe parcursul unei perioade îndelungate.

Soroca – capitala romilor din CSI

Romii au reuşit să supravieţuiască inclusiv datorită capilor de şatră – Baro Manuş – nişte înţelepţi care au ştiut dintotdeauna să reglementeze relaţiile atât din interiorul comunităţii, cât şi cu autorităţile statelor pe care le traversau sau în care locuiesc la ora actuală. Termenul „baron” a fost atribuit de „străini” şi nu are rădăcini în limba romani, la fel ca şi „bulibaşă”, pomenit în „Ţiganiada” lui Ion Budăi-Deleanu.

Decenii în şir, Baro Manuş locuieşte în Soroca şi este conducătorul romilor din Moldova şi  CSI. Se spune că la Soroca locuiesc romii neaoşi, autentici, care respectă cu sfinţenie tradiţiile etniei, deşi unele nu au rezistat timpului şi au deviat de la variantele iniţiale – de şatră.

Sfârşitul secolului XX a însemnat era lui Mircea Cerari, o autoritate devenită simbol al etniei. Deşi, precum afirmă cei care l-au cunoscut, ştia puţină carte, s-a remarcat îndeosebi prin modul de a reglementa relaţiile cu autorităţile locale. Orice conaţional care venea după un împrumut nu era refuzat niciodată – trebuia doar să ştie limba şi să-şi prezinte neamul din care făcea parte. După moartea lui Mircea, a venit rândul lui Valentin Cerari să conducă treburile romilor. Om cu carte, acesta a continuat cauza fratelui său, insistând asupra integrării sociale şi culturale a romilor. Dar a plecat la cele veşnice şi Valentin, succesorul acestuia devenind Artur Cerari, intelectual şi el, cu facultate, şi un fervent activist în domeniul drepturilor minorităţilor naţionale – în speţă, ale romilor.

Romii, ONG-işti şi savanţi

Epoca internetului nu a lăsat membrii etniei la nivelul şatrei. Puţinii romi instruiţi, inclusiv la cele mai înalte şcoli, îşi bat capul de drepturile confraţilor lor prin intermediul organizaţiilor nonguvernamentale – peste 30 la număr – existente în capitală şi în provincie. Ce-i drept,  puţine dintre acestea activează efectiv. La Soroca, spre exemplu, Robert Cerari „are în spate” asociaţia „Bare Rom” („Romii mari”), iar la Chişinău activează Uniunea tinerilor romi din Republica Moldova „Tărnă Rom”, condusă de Marin Alla – cercetător ştiinţific la AŞM, secţia romologie.
Artişti din născare

Dansatorii Pavel Andreicenco şi Domnica Negru, muzicienii Dumitru, Vasile şi Pavel Goia, trompetistul Ion Carai şi dinastia de instrumentişti Duminică sunt doar câteva nume de romi care reprezintă patrimoniul cultural al ţării noastre. Tezaurul spiritual al romilor a servit drept sursă de inspiraţie pentru o mulţime de artişti, cei mai cunoscuţi fiind „Zdob şi Zdub” care le-au dedicat şi o piesă  – „Ţiganii şi OZN-ul”, iar solistul trupei, Roman Iagupov, a declarat nu o singură dată că doreşte să fie... ţigan. Cel de-al doilea album al „zdubilor” a şi fost denumit „Tabăra noastră”. Nici Goran Bregovici nu a rezistat ispitei de a se inspira din melosul romilor din fosta Iugoslavie, semnând coloana sonoră a filmelor regizorului specializat în tematica ţigănească, Emir Kusturica.

Tradiţii şi obiceiuri

Toate datinile romilor se trag din negura timpurilor, de pe vremea şatrei. Se ştie că bărbaţii se aflau în fruntea şatrei pentru a înfrunta vrăjmaşul, iar femeile ţineau puradeii în braţe, stând tot timpul în spatele celor puternici. Iată de ce nu veţi vedea niciodată o ţigancă mergând în rând cu soţul ori înaintea acestuia sau călcând prima pragul casei. Nunta la romi este un eveniment aparte şi ţine trei zile. Pe timpuri, în prima zi, tinerii se îndepărtau de şatră într-un loc ferit pentru a săvârşi actul nupţial, fiind păziţi de câteva femei, alese pentru a constata neprihănirea miresei. În cazul în care nu era fecioară, fata era gonită din şatră. În prezent, tinerii sunt izolaţi într-o încăpere fără geamuri, cu o singură uşă, pentru a evita orice „maşinaţii” cu cearşaful, pedepsele fiind mai „umane” – părinţii tinerei care a „păcătuit” suportă toate cheltuielile pentru nuntă.

Filme celebre despre romi

„Ţiganul” şi „Revenirea lui Budulai” –  pelicule reprezentative pentru romii din URSS, în care, prin imaginea lucrată perfect de Mihai Volontir, aceştia au fost prezentaţi într-o lumină favorabilă. Înşişi romii susţin că Volontir a jucat perfect rolul unui ţigan de şatră.

„O şatră urcă la cer” – capodoperă a filmului sovietic, având regia semnată de regretatul cineast basarabean Emil Loteanu. Vedetele noastre Grigore Grigoriu şi Svetlana Toma au „aprins” personajele principale ale unei drame romantice, lăsând multă lume să lăcrimeze în faţa micilor ecrane.

„Pisica albă, pisica neagră” – operă reprezentativă pentru regizorul sârb Emir Kusturica. Maestru al tragicomediilor, acesta a tratat subiectul romilor în câteva filme.

Limba noastră cea... romani

Denumirea etniei – romă.
Limba romilor – romani.

În România, denumirea etniei este „rrom” pentru a o diferenţia de „român”.

Cuvântul „ţigan” nu este agreat de etnicii romi, provine din vechea greacă şi are sensul de „spurcat”, „murdar”.

Mic dicţionar romani–român:
Mişto – bine
Şucar – binişor
Lovele– bani
Ciaiuri – fecioară
Ciavoro – fecior
Dănilo – prost, împrumutat în uz în varianta „diliman”

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

mi-a placut foarte mult articolul,chiar am aflat multe lucruri care imi erau interesante.Multumesc autorului
olga   -  
05 Februarie 2010, 15:57
Sus ↑
de mult timp caut informatie despre Romi.Multumesc pentru articol
viktoria   -  
11 Iunie 2010, 00:03
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+30°