VIP Magazin
25 Septembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Jurnal de călătorie-n timp
Mai 2012, Nr. 97

Jurnal de călătorie-n timp

Comentează   |   Cuprins

Andrei BOLOCAN. Prezentator TV, om de artă şi specialist în agro-inventică. S-a afirmat în cinematografie jucând rolul unei tufe în filmul „O, plai duios, Moldova mea!”. Acum prezintă, în duet cu Nata Albot, emisiunea „Sare şi Piper”, la Jurnal TV.

Rar când mi-a reuşit să ţin un jurnal. (Sună foarte tare asta, mai ales că, acum, a ajuns un Jurnal să mă ţină pe mine : ) Probabil cel mai longeviv jurnal a fost cel ţinut în clasa a VII-a, în care culegeam citate motivaţionale găsite prin cărţile de self-help ale lui frate-meu.

Vă prezint însă acum ceva ce a durat fix atâta cât a trebuit să dureze – un jurnal de călătorie, care, în mod normal, s-a sfârşit odată cu călătoria. De data asta mergem în Macedonia, ţara-soarelui-pe-steaguri, la un seminar internaţional, organizat de nu-ştiu-care organizaţie non-guvernamentală.

Luni
Prima zi şi prima însemnare în jurnal. Sper să nu fie reproşuri.

Am cunoscut o macedoneancă. Are sâni mari şi picioare scurte. O cheamă Deva şi are doar 17 ani. Fumasem cu ea la coffee break şi cred că i-am plăcut. Îmi mărturisi că bunica ei lucrase în administraţia lui Tito*. Drept moştenire s-a ales cu o totală ură faţă de albanezi, bulgari şi Stalin.

Câteva concluzii preliminare: Macedonia – un stat plin de Wi-Fi. Skopje – cea mai necapitală capitală din lume. Drumurile (mama lor de drumuri!) sunt mai bune ca la noi.

Marţi
Seara am băut bere cu Bernard. Am băut multă bere cu Bernard – vreo şase litri de Skopsko, un fel de bere pentru mase de-a macedonenilor (Bernard mi-e şef de patru ani, dar în acest răstimp toată comunicarea noastră se rezuma doar la fraze de genul „Bună ziua!”, „Crăciun Fericit!” şi „compania îţi este recunoscătoare pentru că...”). Pentru prima dată l-am văzut pe Bernard fară cravată, pantofi, cămaşă şi... fără pantaloni. S-a dezbrăcat ca să-mi arate nişte trucuri acrobatice. În cele din urmă, am plâns amândoi întru amintirea campionatului mondial din 2002 şi pentru soţia lui, care de şapte ani îi tot promite sex anal şi nu se ţine de cuvânt.

M-am gândit la un slogan pentru producătorii de bere macedoneană: Skopsko – ideal pentru un teambulding de succes!

Miercuri, prima parte a zilei
Astăzi, la ultimul laborator de instructaj, eu şi cu Zvetlana, conaţionala mea fandosită, trebuia să prezentăm raportul organizaţiei noastre. Eu am vorbit despre proiectul de dezbateri organizat prin toată republica, despre idealul unui sistem educaţional sănătos şi despre meritocraţie, iar Zvetlana a vorbit despre cât e de scurtă viaţa omenească şi cât e de important să faci cât mai mult bine în acest răstimp oferit ţie de un Dumnezeu mult prea bun şi înţelept. Acest indice al divergenţei dintre mine, Hyperionul, şi ea, planctonul, m-a determinat să-mi mai iau nişte Skopsko.

Miercuri, a doua parte a serii
Niciodată să nu vă luaţi la bătaie cu oameni urâţi – ei nu au nimic de pierdut – mi-a spus odată Grigore, un tip din Cahul, pe care l-am cunoscut prin 2006 cu Work & Travel.

E noaptea, târziu şi mă doare spatele. Petar, idiotul monstruos din Bitola, a organizat un fel de Fight Club nocturn pentru toţi cei care nu dorm şi, în loc de diverse iutuburi, aleg „carnea vie”. Ne-am chelfănit de-a binelea şi, pare-mi-se, i-am stricat unei argentinience ochelarii. După aia, nu mai ţin minte.

Deva mă conduse înapoi la hotel. I-am spus că îmi plac sânii ei săltăreţi. Ea mi-a spus că sunt beat, mă sărută pe obraz şi plecă. Asta m-a deprimat, trezindu-mă totodată din aghesmuială.

După seminarul de azi, Bernard şi-a cerut scuze pentru noaptea cu pricina şi m-a rugat să nu fac din asta mare zarvă. Mi-a zis că alcoolul e de vină. Îl face să devină alt om. Un om mai bun, aş fi zis eu, dar m-am abţinut.

Joi
La ce bun să ţin un jurnal aici? Ce experienţe ar trebui să trăiesc într-o ţară străină, cu drame străine, cu oameni străini, ca să le însemn în câteva pagini ce pretind a fi intime şi personale? Cui să povestesc eu toate amăgelile mele respingătoare?

Şi ce dacă azi m-am îndrăgostit definitiv de Tiana, din Belgrad? Şi ce dacă are doar 20 de ani şi eu îi am pe toţi 33 de fiecare dată când mă văd în oglindă?

Vineri
Probabil facultatea de a te îndrăgosti e acea fecundă însuşire a imaginaţiei, care te face să roşeşti în faţa minunii. Înţelegeţi ce vreau să spun? (Cui adresez eu aceste întrebări?)

Să vezi ceva ce nu suferă de timp şi exactitudine, ceva ce nu poate avea măsură, preţ sau existenţă, să vezi acel detaliu care nu aparţine peisajului general, care se desprinde ca un fir, ca o strălucire de adorabilă semi-genialitate, care, cum am mai spus (când?), te stigmatizează, te înfioară – doar aşa poţi simţi în tine vibraţiile fine ale unei inimi care cedează. Frumosul de aia şi se preţuieste atât de mult, pentru că puţini sunt cei care îl pot stăpâni.

Eu mă îndrăgostesc destul de des. Poate chiar prea des. Dar asta pentru că sufăr de o sensibilitate cronică şi cad pradă uşoară oricărui firicel de emoţie mai mult sau puţin genuină.

Astăzi Tiana mi-a spus că am o voce frumoasă şi sunt neobişnuit. Zice că vede în ochii mei o oboseală de om inteligent, care le-a cunoscut pe toate. Flataaaaaaat. De-a dreptul flatat. Din clasa a IV-a, când cucerisem titlul de cel mai sexos băiat al clasei, nu m-am simţit încă atât de înalt, atât de nemuritor.

Însă, gata, mi-am spus eu, mi-ajunge. Am sărutat-o pe frunte şi i-am zis că merg să dorm. Când, de fapt, am mers cu bosniecii la un fel de noapte (anti)culturală la PĂRĂDAIS, discoteca de lângă cartierul turcesc. p.s. Ce cretin!

Sâmbătă
Acum o oră m-am întors din Struga. M-am întors de pe pământul ultimei călătorii a lui Stănescu. Podul de la spitalul orăşenesc radia la fel de multă copilărie ca şi acum 15 ani, când pentru prima dată am fost acolo. Ţigani zgomotoşi se scăldau în Vardar. Doftoriţe tinerele veneau la lucru. Biciclete poliţieneşti amuzau turiştii.

Acum câţiva ani, când macedonenii au decis să apuce calea Europei Unite, ei şi-au inventat un slogan – The sun is also a star – Şi soarele este o stea (aluzie la steagul lor). Mă gândeam că dacă noi vom decide într-o bună zi să apucăm calea Uniunii Europene, ar trebui să avem ceva de genul „Tricolorul e şi el un tricolor. Ne primiţi?”.

Duminica
În cameră era întuneric şi, privind-o pe jumătate goală, aveam senzaţia că e toată alb-negru. I-am tras chiloţii şi i-am cuprins pulpele-i reci. Pipăind prezervativul de pe noptieră, am dat lampa jos. Ea izbucnise în râs. Am pătruns-o totuşi.
Nu-mi plăcea cum sărută, aveam mereu sentimentul că mă înghite cineva.

Supleţea ei te făcea să crezi că e vreun „desen” dintr-acelea pe care iarna, gerul ţi le face la geam. S-a mişcat uşor şi îmi zâmbea. Mâna mea şi buzele se dezlipeau cu greu de pe pielea ei. Semăna cu o operă de artă pe care eu, huliganul, o necinsteam în noapte. A juisat simfonic, repede, frumos.

Niciodată nu aş fi crezut că o toantă cu geantă „Ivsanloran”, tricou Ăngel şi pe nume Zvetlana ar putea fi o partidă atât de bună pentru o escapadă corporativă ca asta.

*Iosip Broz Tito – liderul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Tito a fost unul dintre puţinii comunişti care l-au contrazis în vremea vieţii sale pe Iosif Stalin. Considerat multă vreme „elevul” cel mai sârguincios al Moscovei, Tito s-a împotrivit ulterior conducerii Kremlinului.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+11°