VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Fabrica de staruri merge la şcoală
August 2009, Nr. 64-65

Fabrica de staruri merge la şcoală

Comentează   |   Cuprins

În luna cunoştinţelor şi a emoţionantului 1 septembrie, am rugat cîţiva politicieni şi mai multe vedete să-şi aducă aminte cum au fost anii lor de şcoală. Şi pentru că „Fabrica de staruri” a „produs” recent primii săi absolvenţi, i-am întrebat şi pe ei ce mai fac şi ce îşi amintesc frumos şi haios din anii lor de liceu.

Ca să trecem de la amintiri la „fapte reale”, i-am invitat pe „fabricanţi” la o şedinţă foto, unde le-am împărţit mai multe roluri. Cineva a fost directorul, cineva profa super-tare, alcineva elevul visător... Vedeţi şi dvs. cine şi cum s-a descurcat mai bine.

Alexandru Manciu:

„La noi la şcoală întotdeauna a fost foarte vesel. Permanent trăgeam fetele de cosiţe şi le pregăteam profesorilor diverse surprize. Ne plăceau profesoarele tinere şi frumoase. Ţin minte că într-o toamnă, toţi băieţii ne-am umplut buzunarele cu castane şi am organizat un concurs „al castanelor” la lecţia unei profesoare tinerele. Cine ochea cu castana între picioarele ei, acumula 100 de puncte, dacă loveai în picior – 50 de puncte...”.

 Îi stă bine la volanul maşinii pe care a cîştigat-o la „Fabrica de staruri”, a rămas la fel de simpatic (acum e şi bronzat!), iar fetele nu au de gînd să cedeze... şi continuă să-l invite la întîlniri. Din păcate, Sandu nu obişnuieşte să iasă la cafele cu cei pe care nu-i cunoaşte. Toată vara a fost ocupat cu lecţiile de dans şi cu înregistrările din studio. Cea mai mare noutate din viaţa lui ţine de lansarea primului album. E gata! Conţine 10 piese şi este „semnat” de cei 3 de Sandu – Manciu, Gorgos şi Braşoveanu şi în curînd va apărea în vînzare.

Fatima Djalo:

„Nu pot să spun că am fost o elevă super exemplară sau năstruşnică tare. Cu o mamă profesoară de limba franceză şi o bunică – profesoară de clasele primare, nu prea îmi ticnea a şotii. Pentru mine, cei mai frumoşi ani de şcoală au fost cei din clasele mari. O perioadă interesantă, în care ne-am maturizat cu toţii. În clasa a XI-cea, la unu martie, ţin minte că a nins foarte tare şi numai clasa noastră a ieşit afară cu diriginta ca să se bată cu bulgări. Restul şcolii ne privea de la geamuri...”.

 Frumoasa mulatră a primului reality-show este în ultimul an de facultate şi are în faţă un an important. Se gîndeşte chiar la un masterat, în relaţii (muzicale) internaţionale. Asta însă nu exclude dorinţa ei de a face cursuri de muzică, pe care vrea să le înceapă din septembrie. Vara aceasta, pe lîngă vacanţa frumoasă de la ţară petrecută cu familia ei, Fatima s-a „regăsit” într-o meserie cu totul deosebită – cea de MC. Timp de cîteva săptămîni, atmosfera clubului „Drive” a purtat „amprenta” ei, deşi spune ea că mai are multe de învăţat.

Vasile Macovei:


„Îmi aduc aminte că prin clasa a şaptea am fugit cu toată clasa la... Internet-cafe. Iar profesoarei de limba română i-am lipit pe scaun o gumă de mestecat. Îmi plăcea foarte mult de ea! Şi eu eram favoritul ei. Îmi punea întotdeauna „9” şi „10”, rareori aveam cîte un „8”. La o lecţie, trebuia să recităm „Limba noastră” şi eu n-am învăţat-o. Profesoara i-a întrebat pe toţi, în afară de mine. Colegii mei observaseră acest lucru şi au întrebat-o de ce am fost „scutit”. Şi ea a zis: „Pentru că eu ştiu că el ştie”.

 Vasile se mîndreşte cu cele două piese ale lui, nou-nouţe, rulate cu succes la posturile naţionale de radio („Eu încă te iubesc” şi „Iubito”). Nu duce lipsă de oferte, majoritatea venind de la admiratoarele lui, care-l „sîcîie” cu rugăminţi de a citi cutare sau cutare poezie. El s-a încredinţat profesioniştilor şi propriului simţ, mai ales că a decis să-şi continue studiile în muzică, devenind în vara aceasta student la Facultatea de canto, estradă şi jazz de la AMTAP.

Elena Condorachi:

„Am mers la şcoală cînd aveam cinci ani şi jumătate şi încă nu eram gata să mă despart de păpuşile mele. Aşa că pe bancă, lîngă caiete şi cărţi, se afla întotdeauna cîte o păpuşă. Într-o zi, profesoara ne-a spus să aducem cîte un leu, ca să mergem la teatru. Gîndindu-mă la ale mele, am venit acasă şi i-am spus mamei că mîine trebuie să duc la şcoală un leu... jucărie. M-au copleşit emoţiile, pentru că nu aveam zare de leu în casă! În schimb, aveam o jucărie tigru, mai mare decît mine. Aşa şi m-am „afişat” cu tigrul la şcoală”.

 „Fabrica” i-a adus Elenei foarte mulţi admiratori, deşi, spune ea, oficial este singură. Toată lumea o întreabă de Dibo, iar ei doi au rămas foarte buni prieteni. A decis să mai facă o facultate, cea de canto, estradă şi jazz, iar în viitor îşi doreşte să participe la „Eurovision”. Ca să nu stea acasă, vara aceasta a muncit în calitate de hostessă la restaurantul „Season’s”. A trăit o experienţă extraordinară pe care este gata să o repete oricînd.

Dima Gheorghiţă:

„Aveam ce aveam cu profesoara de biologie şi cu materia în sine. Ori ele cu mine! Mă străduiam să învăţ bine la acest obiect, dar nu-mi reuşea să iau note mari. Odată, la o lecţie, am fost scos afară împreună cu prietenul meu. De ciudă, am hotărît să scoatem uşa din balamale. A fost un spectacol adevărat! Toată lumea în şoc, mai ales profesoara. Eu însă am fost fericit. Din şcoală mai ţin minte că mi-am pus mai multe note în catalog, cît se putea de învăţat?”.  

 Are planuri mari în muzică. Mai ales după ce un producător muzical din Grecia i-a făcut o ofertă de colaborare. Din toamnă, posibil să-l vedem mai rar pe acasă. A înregistrat cinci piese, toate în limba engleză. Una dintre ele, dacă aranjamentele merg bine, va fi lansată în următoarele luni în România. În paralel, se pregăteşte pentru un concurs de muzică din Constanţa.

Stela Boţan:

„Îmi aduc aminte de profesoara noastră de limbă rusă, o doamnă de talie extrem de mare. Uşa de la clasă era din două părţi, iar noi obişnuiam să folosim numai o parte. Profesoara, însă, de fiecare dată, o deschidea larg, ca să poată intra. Într-o zi, ce ne-am gîndit noi, am bătut în cuie o parte din uşă...  Cît de tare nu s-ar fi străduit, profesoara nu a putut intra pe o singură parte. Printr-a opta, devenisem fan „Linkin Park” şi am venit la 1 septembrie cu pantaloni şi tricou largi şi cu un chipiu pe cap. Nimeni nu m-a recunoscut! Şi dacă pînă atunci eram şefa clasei, apoi în anul cela profesorii nu mi-au permis să „acced” la această funcţie, din cauza imaginii mele rebele”.

 A avut cîteva propuneri de a-şi continua cariera muzicală, dar deocamdată, se mai gîndeşte. Nu ar vrea să fie asociată cu proiectele comerciale: ştie că există public care o apreciază pentru ceea ce este ea şi ceea ce vrea să facă cu adevărat în muzică. Schimbarea de după „Fabrică” e faptul că toată lumea o recunoaşte pe stradă. Cel mai important e că ea însăşi s-a schimbat – a devenit mai sociabilă şi fără complexe. Recent, i s-a propus să înregistreze cîteva feat-uri cu formaţiile rock de la Chişinău.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

daQa sincer ma joc shi eu la shcoala shi tot ne batem joc de profesori...dar uneori le mai shi iubim...depinde pe care profesoara shi depinde de ce obiect...ashaca participantilor din trecuta fabrica ash vrea sa le spun un licru ca au fost super pe shtena shi miau placut foarte tare.....
Valeria   -  
04 Martie 2010, 14:04
Sus ↑
si mie imi place la scoala,dar la anii adolescentii te gindesti numai la iubiri si nu mai vrei scoala.frumoase fapte facem noi in timpul scolii dar acea pe care am facuto noi nimeni no le trecea prin cap asa ceva.intro zi la lectia de chimie am adus din toate clasele toate ceasurile inclusiv oglinda din biroul directoarei.era ceva pentru noi ca o fapta eroica cind peste doua zile ne trezim ca directoarea ne este diriginta!a fost super!
valerry_14   -  
12 Martie 2010, 19:19
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+28°