VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Este Cleopatra Stratan un copil fericit?
Octombrie 2006, Nr. 30

Este Cleopatra Stratan un copil fericit?

Comentează   |   Cuprins

Val BUTNARU
ziarist


Jocuri periculoase

Mica prinţesă a cântecului românesc, Cleopatra Stratan, continuă să uimească lumea: recorduri la vânzări şi şanse reale de a intra în Cartea Recordurilor. Nimic nou sub soare: aproape întotdeauna exploatarea imaginii unui copil este sortită succesului. Acum mulţi ani,  urmăream o polemică între criticii literari privind acest subiect. Mulţi dintre ei le reproşau scriitorilor faptul că personajele-copii sunt introduse în scopuri speculative. De asemenea, filmele în care se produc actori-copii talentaţi au, din start, succes de casă.

Sclipirile de geniu sau suferinţele prin care trece o făptură mică sunt altfel receptate de public. Maturii trebuie să înfrunte mai multe obstacole pentru a ajunge la succes. Ei nu au inocenţa copiilor, ei sunt încărcaţi de păcate, de clişee, de îndoieli şi de experienţe frustrante.

Cleopatra, spre deosebire de tatăl ei, a cucerit publicul din prima încercare: voce curată, pronunţie înduioşătoare, chip angelic. Pavel Stratan a avut parte, mai întâi, de contestări şi de neînţelegere, nu-i aşa? Dar cine ar îndrăzni să huiduiască un copilaş de trei ani înzestrat cu calităţi de vedetă?

O privire sumară asupra „istoriei artistice” a omenirii ar scoate la iveală o mulţime de exemple de acest fel. Mozart cânta divin la vioară. Da, dar nu la vârsta de trei ani! Presa rusă se înduioşa, pe timpuri, de micuţa poetă marcată de geniu, Nika, în vârstă de şase ani, nicidecum de trei. Robertino Loretti avea de patru ori vârsta Cleopatrei când a uimit lumea. Iulia Hasdeu era considerată o scriitoare de geniu, dar avea 16 ani!

Ce este şi ce va fi Cleopatra, o fiinţă nevinovată care nu realizează încă ce i s-a întâmplat? În termeni de marketing cultural, este vorba de un produs de piaţă, elaborat şi lansat de cei maturi. Mai pe şleau vorbind, maturii câştigă bani, speculând imaginea unei îngeraş.
Se gândeşte cineva la copilăria care i se fură? La zilele petrecute fără păpuşi, fără poveşti, fără căldăruşa de nisip? Lucruri „banale” fără de care nu se întâmplă o copilărie fericită... Mă tem că nimeni nu se gândeşte la asta. Şi nu că am avea de a face cu nişte exploatatori. Avem de a face, pur şi simplu, cu o realitate marcată de regulile nemiloase ale pieţei show-biz-ului.

Cleopatrei nu-i aparţine nimic: nici succesul actual, nici un eventual anonimat. Mă tem că nu-i aparţine nici dezarmantul răspuns dintr-un interviu: „Acum sunt mică, dar am să cresc şi am să înţeleg mai multe”. Neni nebărbieriţi şi tanti cu fuste strâmte din show-biz au grijă de imaginea micii vedete. Cât timp va dura acest joc periculos de-a copilăria furată? Doar timpul poate să ne răspundă la această întrebare.

Lorena BOGZA
jurnalist tv


Un copil talentat

Întrebarea este discutabilă. Nu ştiu dacă este cineva capabil să spună dacă Cleopatra este sau nu fericită. Poate, ea însăşi.  Cred, însă, cu tărie, că este un copil foarte talentat. Pavel Stratan nu a făcut decât să descopere acest talent, să îl sprijine şi să îl modeleze. Sunt convinsă că el îşi face mult mai multe griji pentru Cleopatra decât noi toţi la un loc. Cred că Pavel a făcut ceea ce face orice părinte care vrea să aibă un copil care face performanţă. Este adevărat că Cleopatra s-ar putea juca cu păpuşile în timpul în care munceşte alături de tatăl său, dar, trebuie să recunoaştem, asta fac toţi copiii. Sunt cu toţii fericiţi? Mi-e greu să spun. În ce „unităţi” se măsoară fericirea unui copil de aproape patru ani? Există copii săraci, care nu au casa plină de jucării şi poate nu au parte întotdeauna de o bomboană, dar ei sunt fericiti. De ce? Pentru că au o familie, au părinţi care îi iubesc şi pe care îi simt alături. Iar un părinte care observă că are un copil talentat, trebuie să îl sprijine. Nu înţeleg mamele sau taţii care îşi bat copilaşii peste degete ca aceştia să cânte la pian sau la vioară ori să facă alte activităţi din frică sau din obligaţie. Dar atât timp cât micuţul face ceva din plăcere, este minunat. Cred că într-o bună zi Cleopatra îi va mulţumi tatălui său pentru faptul că a sprijinit-o şi a ajutat-o să cunoască succesul pe care îl are astăzi.

Ion BERLINSKI
ziarist       
   

Pot da moldovenii un Robertino Loretti?
    
Gâgâlicea cu zulufi numită sibilinic Cleopatra este fericirea întruchipată pentru simplul fapt că divinitatea a pus mâna pe capetele cuplului Stratan şi a binecuvântat apariţia acestui miracol. Că de n-ar fi copiii, ne-am sfâşia între noi mai dihai ca fiarele sălbatice. Prin inocenţă şi inconştienţă, copiii sunt fericirea în sine. De aceea, Cleopatra Stratan este fericită. Este de înţeles năzuinţa seculară a moldovenilor de a nimeri în Cartea Recordurilor. Dacă n-am reuşit să belim omenirea cu cel mai mare butoi, cu cea mai barosană plăcintă (pizza italienească poate fi complexată cât ai zice peşte), cu un strugure de poamă de vreo 50 de kilograme, cu o sticlă de vin de 1000 de litri, cu cel mai lung poem, cu cel mai tâmpit dintre tâmpiţi (drama noastră e că suntem tâmpiţi mediocri) sau cu oricare altă drăcovenie ori idioţenie, ne băgăm să le-o tragem italienilor la cântat! Convingerea mea e că noi nu prea suntem meşteri la cântat. După cum bine se ştie, limba şi muzica sunt surori gemene. De la Dumnezeu date. Cum atunci cântă moldovenii bine dacă 100 procente din populaţie nu-şi poate vorbi limba? Puţini, deci, dintre noi ar avea dreptul să pretindă că sînt hăruiţi cu talent muzical genial. De aceea, graba părinţilor Cleopatrei de a face trafic cu talentul ei înnăscut, zice-se, de cântăreaţă, mi s-a părut demnă de o anchetă penală, iar cacealmaua trasă publicului nostru cu pantofii uzi de lacrimi de duioşie de către show biz-ul moldo-românesc o adevărată porcărie. Cleopatra Stratan nu este, nu s-a demonstrat, un Mozart în fustiţă al moldovenilor. Este monstruos să se permită unui copil să interpreteze repertoriul freudian-lugubru al tatălui. Lipsa de bun-simţ şi de bun-gust bate la ochi tocmai de la Padova, unde moldovenii muncesc, nu se întrec la cântat cu italienii. Chiar şi italienii au dat în bară la o asemenea afacere  cu precocitatea lui Robertino Loretti, care totuşi cânta dumnezeieşte de frumos şi a făcut o anumită carieră în lume. Dar noi ce facem? Sclipuim repede marfă din bolboroseala cvasimuzicală a unei fetiţe minunate şi sperăm că ne va crede cineva? Dacă se dorea sincer să uimim lumea, nu aceasta trebuia să fie oferta. Se umblă deci după bani, dar vom fi sancţionaţi. Minunea nu s-a produs! Părinţii Cleopatrei, din inconştienţă, îi primejduiesc fericirea de copil. Încă bine că nu înţelege ce-i fac fericiţii părinţi şi show biz-ul vulgar naţional. 

Ala Mândâcanu,
dr. conf.univ.,ULIM


Dotată şi protejată

Nu eram la Chişinău când a avut loc spectacolul, dar am în calculator, acasă şi la serviciu, concertul Cleopatrei şi toate cele trei concerte ale părintelui său. Nu pot să vorbesc despre Cleopatra fără să spun câteva cuvinte despre tatăl său, Pavel Stratan. Este un artist sensibil şi un poet talentat, versul căruia redă măiestrit „splendoarea şi mizeria” satului basarabean. Poezia sa are nerv, are metaforă şi abia urmează să fie apreciată de către specialişti. O dată cu apariţia Cleopatrei, a ieşit la iveală încă un telent deosebit al artistului – cel de părinte, dedicat şi altruist, capabil să renunţe la propria promovare de dragul fetiţei, în care crede şi care l-a moştenit, iată, manifestându-şi genele talentului atât de timpuriu. Înţelegând că stilul muzical Vâsoţki-Ţoi nu i se potriveşte micuţei, a căutat şi a găsit, pare-se, o nouă formă de exprimare artistică, apropiată de cea populară.

Cleopatra e o norocoasă – câţi copii talentaţi au parte de nişte părinţi la fel de talentaţi şi ei? Menţionez în mod special rolul mamei fetiţei, care rămâne în umbră, dar care  veghează permanent la echilibrul familial. Comunicarea fiind preocuparea mea permanentă, urmăresc cu atenţie manifestarea „limbajului nonverbal” al familiei Stratan. Gesturile, privirile, reacţiile spontane, se ştie, nu pot ascunde adevărul. Cleopatra este o fire artistică deosebită, are un IQ ce depăşeşte nivelul mediu al copiilor de seama ei şi se simte foarte bine în rolul pe care îl joacă. Mesajul pe care ni-l trimite este unul cât se poate de frumos – „îmi place să cânt şi am încredere în tăticul meu, care e alături şi care mă iubeşte, chiar dacă mai greşesc uneori”. M-a încercat la un moment dat teama că micuţa va avea parte de o soartă grea – show-biz-ul  este un domeniu complicat, îndărătul aplauzelor e multă muncă, intrigă, stres – nu fiecare matur e capabil să facă faţă provocărilor, darămite un copil! Totuşi, văzând-o în reportajele televizate şi citind interviurile tatălui, pot să spun că fetiţa are parte de un tratament adecvat şi sunt convinsă că părinţii săi consultă specialiştii în domeniu pentru a o proteja de suprasolicitare şi surmenaj.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Aveti mare dreptate :)
Claudia   -  
29 Mai 2011, 12:26
Sus ↑
imi place la nebunie muzica lui cleopatra dar cea in rusa e super si e si de vrsta mea eu si cleo cam suntem lafel eu am 7 ani ea lafel eu sunt in clasa 1 ea lafel e o cantareata minunata.
denisa   -  
04 Februarie 2012, 17:27
Sus ↑
de ce nu ati afisat comentariul meu
denisa   -  
04 Februarie 2012, 17:32
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°