VIP Magazin
22 Octombrie 2018
Print
Print
Print
Print
Decalogul lui Constantin Tănase
Decembrie 2013, Nr. 115

Decalogul lui Constantin Tănase

Comentează   |   Cuprins

„Decalogul este o provocare interesantă – să alegi, din ceea ce se numeşte destinul unui om, zece lucruri esenţiale, şi nu pentru că ele pot fi mai multe sau mai puţine, ci fiindcă viaţa unui om nu poate încăpea în «zece puncte».

Viaţa nu e un raft cu cărţi sau o valiză cu boarfe de unde poţi alege ceea ce-ţi trebuie la un moment dat. Şi apoi, cine poate pretinde că se cunoaşte atât de bine că poate să aleagă din valiza vieţii sale exact acele lucruri care-l definesc? Îndemnul anticului socrate «cunoaşte-te pe tine însuţi» continuă să rămână un imperativ. Şe zice că noi nu suntem cei care ne credem noi, ci acei pe care ne văd cei din jur. O fi fiind şi aşa, dar nimeni nu-ţi ştie viaţa pe de rost, când tu însuţi nu ţi-o ştii. să ne amintim de întrebarea lui Eminescu: «Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,/ o să-şi bată alţii capul s-o pătrundă cum a fost?». Alţii, de regulă, îşi bat capul cu altceva...

Trăim într-o lume în refacere, grilele morale se modifică, priorităţile se schimbă, suntem separaţi şi învrăjbiţi, ne uneşte prostia şi ura, ne despart limba, sărbătorile, ideologiile, nimeni nu mai vrea să pună osul minţii ca să ne împace. am amestecat totul, ca în traista ţiganului: proroci, şarlatani, mucenici, tâlhari... Am pus idioţii în icoane, ne-am creat autorităţi false, nu avem autorităţi morale, am făcut din iisus un abţibild pe care-l lipim pe frigider la bucătărie. cine şi unde eşti tu în această lume? cum să alegi «zece puncte» ale vieţii tale? şi totuşi moi peniţa-n călimară…”

Constantin Tănase

1. FACEREA
Motto: „Naşterea este acea fărâmă de nemurire şi eternitate care este dată muritorului”. (Platon)
Bună dimineaţa, Lume, iată, am apărut şi EU.



2. COPILĂRIA
Motto: „Este săracă copilăria care se aduce în jertfă maturităţii”. (W. Ditheu)
Tinereţea e zbuciumată, superficială, nu-ţi dă timp pentru gândire şi reflecţii. Vârsta bărbăţiei e pragmatică, cinică, avară, lacomă, circumscrisă zbuciumului, pasiunilor şi iluziilor pământeşti. Numai copilăria este profundă, în copilărie omul gândeşte mult, îşi pune întrebări, cercetează lumea din jur şi doar în câţiva ani învaţă atâtea câte apoi nu învaţă timp de o viaţă. Copilăria nu e numai o vârstă fizică, ci şi una spirituală, poate mai întâi şi în cea mai mare măsură spirituală. Sunt oameni care nu parcurg această vârstă a vieţii; aceşti oameni sunt morţi ori potenţiali infractori, nenorociţi, neîmpliniţi. Eu am avut fericirea să parcurg de la A la Z vârsta copilăriei spirituale prin contactul cu natura şi oamenii; omul e fiu al naturii, nu al internetului, omul e o parte a naturii, nu a computerului, eu am descoperit această lume cu mintea şi cu ochii mei, eu am văzut cum clocesc şi cum îşi scot puii găinile, rândunelele şi potârnichile, eu am văzut cum fată vaca, cum se împerechează câinii, eu am văzut cum îşi scot coarnele boureşti melcii, eu am dormit noaptea în câmp şi am numărat stelele, eu am fost bolnav de aceste miracole şi frumuseţi. Fără acestea eu nu aş fi fost „o trestie umană”, ci un simplu broscoi care ar fi cântat oac-oac! toată viaţa în corul uman de broscoi, bolnavi de bani, carieră şi distincţii de stat. Aşa cum sunt, bun sau rău, COPILĂRIA m-a zidit.

3. MAMA
Motto: „Mamă, tu eşti Patria mea”. (Gr. Vieru)
De mama îmi aduc aminte cu o durere ce-mi arde toate celulele şi cu un nelămurit sentiment de vină. Din toate imaginile, prima care îmi apare este mama cu degetele mâinilor însângerate care rodea rufele de tabla aia cu valuri, căreia ţăranii îi ziceau atunci ruseşte „doskă. Asta era pe atunci singura şi cea mai performantă „maşină de spălat”... Rodea fiecare rufă aparte, apoi ieşea afară să le înşire... Noi urmăream cu nasurile turtite la geam cum le înşira, învăluită într-un nor de aburi... Când azi văd cu câtă ostentaţie se promovează femeia „descoperită frumos”, dar nu femeia născătoare de prunci, care menţine focul în vatră, îmi apare în imaginaţie chipul senin al mamei, cu mâinile zdrelite de „doskă” şi umflate de ger... Astăzi toţi caută cu febrilitate ideea naţională a R. Moldova. Sunt convins că ideea naţională a unui stat bolnav, cum e al nostru, trebuie să fie respectul faţă de MAMĂ, faţă de FEMEIE în general. Dacă nu instituim cultul femeii, nu vom avea o naţiune sănătoasă şi liberă.

4. DESTINUL
Motto: „Un destin omenesc e mai mult decât un drum ce leagă o copilărie de un mormânt”. (O. Paler)
Nu cred în zodii şi horoscoape. De multe ori mă gândesc ce rol şi ce loc a ocupat şi ocupă în viaţa mea Dumnezeu. Sunt sigur că nu sunt un credincios bun, sunt uneori bântuit de crize fataliste şi ateiste, simt că sunt sub zodia unui Destin şi mă gândesc cu spaimă ce s-ar putea întâmpla dacă acest Destin nu ar fi Dumnezeu. Dumnezeu dă sens vieţii mele, fiindcă îmi oferă perspectiva continuităţii vieţii şi dincolo de mormânt; luaţi-mi această perspectivă şi atunci care ar fi sensul zbuciumului meu până la mormânt? Destinul nu este o paradigmă metafizică, o construcţie abstractă, ci o cunună împletită din realităţi sângeros de palpabile – părinţii care au intrat în pământ, copiii mei care îmbătrânesc, patria care simt că nu este a mea, pastilele pe care le înghit în fiecare zi, cretinii care fac politică la televizor, colegii mei de la redacţie, cărţile mele nescrise, câinii care se scârnăvesc pe trotuar, sărbătorile de Crăciun care vin în sănii cu zurgălăi, trase de cai voievodali, cu hamuri roşii, amintirile care mă terorizează şi îmi fură tot mai mult timp… Sunt ostaticul acestor realităţi, ele formează Destinul meu, ele Îl aşază pe Dumnezeu între ceea ce este şi ceea ce nu va fi.



5. LIMBA ROMÂNĂ
Motto: „Când a început limba omenească? Când lucrurile şi-au pierdut numele pe care li le-a dat Dumnezeu”. (L. Blaga)
M-am născut în LIMBA ROMÂNĂ şi voi muri în LIMBA ROMÂNĂ, vinovat că nu am pătruns-o până la capăt şi, poate, de multe ori, i-am rănit frumuseţile. Voi muri trist pentru că, şi azi, această pasăre rănită este alungată din cuibul său.

6. FAMILIA
Motto: „Instituţia divorţului dintr-o ţară este cea mai bună probă a decadenţei morale a acestei ţări”. (I. Hasdeu)
Am crescut într-o familie numeroasă. Familia a fost prima şi cea mai importantă şcoală a vieţii. Acolo am învăţat filozofia tuturor relaţiilor, inclusiv a ierarhiilor şi respectului. (Apropo, dacă tata întârzia la masă, mama învelea mămăliga într-un prosop alb şi curat şi o punea între perne, să nu se răcească...). Azi familia, ca fenomen social, e în descompunere. Individul azi se pune deasupra familiei. Liberalizarea pieţei sexuale distruge familia. De aici şi divorţurile, care au devenit o chestie de rutină administrativă. Parcă văd cum se enervează feministele noastre. E mai preferabilă o familie în care seara bărbatul mai vine pilit, dar care a doua zi îşi pupă copiii şi merge la treabă, decât o mamă rămasă singură, care creşte un copil fără tată. E o tragedie. La fel de tragică e şi soarta copiilor crescuţi în afara familiei, ai căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare. Azi încep a se căsători aceşti copii... Ce model de familie au ei? Cum îi vor creşte ei pe copiii lor? Cum îi vor mângâia, dacă ei n-au fost mângâiaţi?

7. SCRISUL
Motto: „Cine a simţit plăcerea creaţiei, pentru acela celelalte plăceri nu mai există”. (A. Cehov)
Scrisul e un destin. Toată viaţa am scris. N-am publicat nici un sfert din ceea ce am scris. Oficial în presă sunt din 1997, dar am publicat de prin 1987, articole pe care unii le considerau curajoase... Nu am făcut însă jurnalism profesionist în epoca sovietică. Sunt robul unei iluzii: cred că scrisul poate schimba lumea.



8. CETATEA
Motto: „Cine nu-şi iubeşte Patria nu poate iubi nimic”. (G. G. Byron)
Cetatea este Patria, iar Patria nu e o dugheană sau o organizaţie oarecare... Barbu Ştefănescu Delavrancea definea astfel Patria: „Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Ca să fie o Patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminicătură a sufletelor calde, adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase”. În toate pe care le-am făcut şi le fac, am încercat şi încerc să-mi servesc Patria, aşa cum înţeleg eu. Am fost, sunt şi voi fi cât voi mai trăi într-un conflict permanent cu acei care tratează Patria ca pe o dugheană unde pot lua totul pe gratis. Sunt mândru de Patria mea, dar nu de cea care se întinde de la Bălţi până la Bender, ci de la munte până la mare şi până la Dunărea albastră, ca să-l citez pe Eminescu...

9. BĂRBĂŢIA
Motto: „40 de ani sunt bătrâneţea tinereţii, 50 de ani – tinereţea bătrâneţii”. (V. Hugo)
Bărbăţia, în acest context, nu exprimă o calitate, ci o vârstă. Eu împart astfel vârsta omului: copilăria, tinereţea, bărbăţia, bătrâneţea şi plecarea. Frontierele dintre aceste vârste sunt strict individuale. Unii sunt copii toată viaţa, unii sunt tineri toată viaţa, unii sunt bătrâni toată viaţa. În viziunea mea, bărbăţia e vârsta când înţelegi ce faci şi de ce faci un lucru. Copilăria e sub teroarea întrebărilor, tinereţea e sub zodia nebuniei sângelui dezlănţuit, bătrâneţea e perioada tranziţiei spre cele eterne şi doar vârsta bărbăţiei e cea care întruneşte şi exprimă creator şi lucid toate celelalte vârste.

10. STINGEREA
Motto: „De unde putem şti ce este moartea, dacă nu ştim încă ce este viaţa?” (Confucius)  

Text: Constantin Tănase
Foto: fotoroom.md
Concept: Ana Popenco

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°