VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Cum transformăm Chişinăul într-un oraş european
Octombrie 2008, Nr. 54

Cum transformăm Chişinăul într-un oraş european

Comentează   |   Cuprins

Nu am putut rata ocazia să discutăm despre Chişinău chiar în ajunul zilei de naştere a capitalei. Cu toţii ne dorim să-l vedem într-o zi un oraş ce ar corespunde tuturor standardelor europene. Cum, de facto, trebuie să arate o astfel de capitală, cît de mult mai trebuie să muncim ca să ajungem la astfel de nivel, care sînt acţiunile reale ce ar putea fi întreprinse şi care sînt restanţele Chişinăului vă propunem să aflaţi din discuţia de mai jos.

Mihai Eremciuc,
arhitect-şef „Arhiconi Grup”

Ghenadie Ivaşcenco,
director executiv al Centrului Naţional pentru Aşezările Umane „Habitat Moldova Centre”

Lilian Ciupac,
Director Dezvoltare Real Estate Republica Moldova NOVA TRADE – TNG ROMÂNIA

Valeriu Kirilov,
arhitect, director „LINIA NOVA”

[ Portretul oraşului european ]

Ghenadie Ivaşcenco:
• Oraşele europene pot fi considerate modele nu pentru felul în care arată, ci pentru maniera în care îşi pun în valoare identitatea proprie. Fiecare dintre ele este frumos în felul său, însă ca model de management urban îmi place foarte mult oraşul Barcelona din ultimii 20 de ani, ale cărui autorităţi şi locuitori au reuşit să-l transforme dintr-un oraş în declin în cel mai dinamic oraş european. După 20 de ani de experienţe urbanistice, Barcelona a ajuns în manuale de management urban reuşit.   

Mihai Eremciuc:
• Recent m-am întrors din oraşul elveţian Lugano, care m-a impresionat foarte mult. Lugano are foarte multe exemple arhitecturale care ar putea fi implementate unu la unu în Chişinău. Astfel de lucrări nu este păcat să le plagiem, pentru că merită, aşa cum merită să faci reproducţii după pictori celebri. Toate oraşele elveţiene au arhitectură deosebită şi impresionează prin cultură. Ele nu au trecut prin războaie sau prin degradări, aşa cum am trecut noi prin Uniunea Sovietică, a cărei ideologie a influenţat direcţia arhitecturală a Chişinăului, care este prezentă şi astăzi. Elveţia impresionează prin parcuri, prin străzi, care sînt prevăzute pentru pietoni şi nu pentru maşini. În zona istorică a oraşului Zurich a fost amplasat departamentul central al poliţiei, dar cu o formă arhitecturală izbitoare. Clădirea a fost realizată în formă de fluture implantat în pămînt. O clădire modernă, dar uimitor de frumoasă.

• Un alt model reuşit pentru Chişinău ar fi Valenţia. Oraşul italian are un rîu de mărimea Bîcului, pentru care ei au găsit o soluţie foarte interesantă. Au direcţionat albia rîului într-un spaţiu subteran, iar zona care s-a eliberat a fost transformată în parcuri, terenuri pentru sport. Tot în această zonă a fost amplasat oraşul ştiinţei, cu săli pentru expoziţii şi conferinţe.

Lilian Ciupac:
• Imaginea arhitecturală a oraşului Barcelona mă fascinează şi pe mine. Este o combinaţie originală dintre celebrele concepte ale arhitectorului Gaudi în partea istorică a oraşului şi sculpturile moderne din zonele noi, în special pe litoral, unde corăbii întregi au fost transformate în elemente de decor. E un contrast care nu deranjează, ba din contra.

• Al doilea oraş care mă impresionează, de această dată prin organizarea reţelei stradale şi zonare perfectă, este Londra. În special apreciez dezvoltarea planificată şi foarte bine chibzuită a suburbiilor, care şi de la înălţime arată impecabil.

[ Problemele Chişinăului ]

Lilian Ciupac:
• Eu văd Chişinăul de astăzi fără identitate arhitecturală. Nu există un element deosebit care l-ar putea identifica, aşa cum se întîmplă cu alte oraşe europene. Ne confruntăm cu un amalgam de stiluri şi culori.

• Ne lipseşte un concept de dezvoltare care ar unifica cele trei zone ale oraşului: zona istorică, care ar putea deveni şi un centru de afaceri, zonele rezidenţiale şi suburbiile, astfel încît capitala să devină mai operaţională. Actualmente anumite zone ale oraşului sînt extrem de aglomerate. Nu avem cel puţin o şosea de centură, pentru a evita circulaţia camioanelor prin oraş.

• Şchiopătăm serios şi la capitolul ecologie. Ar fi ideal dacă ne-ar reuşi să păstrăm cel puţin zonele verzi existente şi să stopăm atentatele la parcuri, unde încep să se înalţe complexe rezidenţiale.  

• Din păcate, regulile de joc în Chişinău nu sînt clare. De exemplu, în domeniul construcţiilor nu este specificat exact ce şi unde este permis de construit în următorii 20 de ani. Şi de aceea, într-un singur cartier, avem construcţii de tot felul şi de toate mărimile.   

Valeriu Kirilov:
• În ceea ce priveşte centrul oraşului – afirm cu sinceritate că avem o zonă minunată, dar tot noi o distrugem. Nu există norme şi legi care ar reglementa construcţiile în oraş. Autoritatea în domeniu este comanditarul, care vrea maximum venituri cu cheltuieli minime. De aici apar blocurile cu multe etaje în centru, distrugîndu-se infrastructura şi aglomerînd traficul. Pînă cînd nu vom înţelege că centrul oraşului nu poate fi suprapopulat, nu vom putea soluţiona un şir de probleme.

• În oraşele dezvoltate, toată lumea trăieşte în suburbii şi munceşte în oraş. Şi noi ar trebui să ajungem la aceasta. Este necesară o curăţare a centrului de toate depozitele, obiectele industriale, clădirile cu multe etaje, iar în locul lor s-ar putea construi obiecte de genul celui din Zurich şi atunci vom avea şi noi ce arăta lumii.   

Mihai Eremciuc:
• La capitolul probleme, Moldova este o ţară avansată. Regret foarte mult că nu am putut păstra centrul istoric vechi al Chişinăului cu pieţele sale, cu străzile etc. Această zonă a fost în mare parte distrusă după anii 90.

• Nu avem în oraş o echipă de arhitecţi care ar prezenta publicului cum s-ar putea renova Chişinăul. Arhitecţii nu au astăzi un cuvînt de spus, dar şi ceea ce propun ei este neglijat de autorităţi, pentru că toţi stăm la cheremul proprietarilor. Însă, de exemplu, în zona istorică nu poate construi oricine şi orice îşi doreşte. Zona istorică nu poate fi reabilitată doar prin schimbarea unei linii de troleibuz, ci în complex, începînd cu borduri şi încheind cu acoperişurile şi faţadele. Autorităţile londoneze, de exemplu, nu-şi permit cel puţin să modernizeze taxiurile, pentru că tot oraşul are un stil bine definit.

• Chişinăul este poate unicul oraş din Europa care nu are o zonă pietonală. În majoritatea oraşelor europene, zonele centrale sînt pietonale sau semipietonale. De-a lungul zonelor sînt amplasate baruri, cafenele, terase, iar prin mijloc circulă tramvaiul, care nu deranjează pe nimeni, pentru că este un transport ecologic şi are un traseu bine delimitat. Aş fi bucuros să arătăm europenilor şi o bandă pentru biciclişti.   

• Pe lîngă faptul că nu se fac renovări, nu se păstrează nici cel puţin aspectul actual al clădirilor. Peste faţadele deja existente, din piatră, se pune marmură sau aceasta este vopsită în diferite culori. Faţadele sînt reglementate în lumea întreagă doar de către autorităţi. Nimeni nu-şi poate permite să închidă din proprie iniţiativă un balcon sau
să-şi facă o anexă.

• Toate cartierele din Chişinău au fost proiectate bine, doar că nu s-a reuşit să fie finalizate. Unicul lucru care nu s-a făcut este proiectarea parcărilor subterane. Finanţarea era centralizată şi banii se repartizau doar pentru spaţiu locativ. Poporul sovietic nu avea dreptul la maşină şi la garaj.   

Ghenadie Ivaşcenco:
• Există trei grupuri de probleme de bază ale Chişinăului. Prima este cea de context. Oricît de mult nu ne vom strădui, Chişinăul nu va putea depăşi în dezvoltarea sa contextul politic sau geopolitic. Pe parcursul întregii istorii, Chişinăul a devenit oraş nu datorită unor mişcări interne, ci datorită unor decizii din exterior. Constituirea şi dezvoltarea oraşului a fost dominată de factori din exterior, şi, din păcate, mai continuă să fie dominată. Forţele interne nu sînt suficiente pentru a dezvolta acest oraş. Altă problemă este cea de management. De la începutul anilor 90, capacitatea acestui oraş de a se dezvolta este minimă. Şi problema de bază este cea de mentalitate şi de implicare. Restul sînt doar consecinţe ale acestor grupuri de probleme.

• Potrivit analizelor efectuate pentru Planul Urbanistic, pentru a aduce Chişinăul la nivelul oraşului Riga avem nevoie de 5 miliarde de euro. Dacă ţinem cont că bugetul municipal este de 100 de milioane de euro, atunci nu putem vorbi nici despre un fel de schimbare. De aceea, avem nevoie de anumite soluţii originale şi chiar revoluţionare pentru dezvoltarea Chişinăului.   

[ Cum transformăm Chişinăul într-un oraş european ]

Mihai Eremciuc:
• Mi-a plăcut mult un proiect al arhitecţilor italieni, realizat special pentru amenajarea Chişinăului, care prevede transferarea centrului oraşului cu toate clădirile administrative de-a lungul albiei Rîului Bîc, exact aşa cum este amenajată Londra. Iar centrul să rămînă doar unul istoric. În aşa caz, bulevardul Ştefan cel Mare poate fi transformat în zonă pietonală.

• Sau, ar trebui să examinăm şi posibilitatea transformării principalului bulevard cel puţin în zonă semipietonală. Adică să circule doar troleibuzele şi tramvaiele, iar oamenii să poată circula uşor pe jos.

• Ar trebui să ne gîndim serios la parcările subterane şi la cele supraetajate. O soluţie pentru parcări ar putea fi lichidarea spaţiului locativ de la parter şi  ridicarea unui etaj în curtea blocurilor. De asupra se amenajează terenurile de joacă, iar dedesubt parcările. În aşa mod se obţine şi spaţiu pentru parcări, dar şi curtea blocurilor este protejată de circulaţie. Se delimitează spaţiul de odihnă şi cel pentru transport.    

• Soluţii financiare de alternativă pentru reamenajarea oraşului ar fi investitorii mari. De exemplu, atunci cînd s-a permis construcţia centrului comercial „Sun City”, patronii trebuiau obligaţi să mai amenajeze ceva prin apropiere.

Lilian Ciupac:
• Pentru a deveni oraş european, Chişinăul trebuie să aibă grijă în primul rînd de locuitorii şi oaspeţii săi, adică trebuie să aibă un sistem de transport organizat, o stare ecologică favorabilă, mai mult spaţiu pentru recreare.

• „Calitatea” zonelor verzi din Chişinău s-ar rezolva printr-un parteneriat public privat cu nişte întreprinderi, care ar putea funcţiona în această zonă, în schimb să-şi asume angajamentul pentru întreţinerea lor şi infrastructurii necesare şi pentru dezvoltarea spaţiilor verzi.

• Un accent mare trebuie pus pe dezvoltarea calitativă a suburbiilor. Odată şi odată, ele vor face parte din oraş şi ar fi păcat să repetăm aceleaşi greşeli.

• Problema transportului poate fi soluţionată prin excluderea a 1500 de maxi-taxi existente şi introducerea a 300 de autobuze care ar lucra pe bioetanol sau biogaz, după exemplul Madridului sau majorităţii oraşelor
germane, austriece. În acest mod, creăm un sistem de transport al pasagerilor mai comod, dar păstrăm şi ecologia.

Valeriu Kirilov:
• Am propus încă în 1984 crearea unor coridoare verzi care ar lega raioanele oraşului. Ele ar fi permis oamenilor să circule pe jos sau pe bicicletă în orice colţ al oraşului. Ar fi o soluţie foarte bună şi din punct de vedere ecologic.

Ghenadie Ivaşcenco:
• În centrul Chişinăului avem un amalgam de tot ce doriţi, centru administrativ, istoric, comercial etc. Atunci cînd avem o delegaţie oficială, tot centrul este paralizat. În cazul acesta, este logic să separăm cel puţin centrul comercial de cel administrativ. Businessul ar putea finanţa această schimbare a centrului comercial al oraşului.   

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°