VIP Magazin
18 Noiembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Ce am învăţat... (iunie 2012)
Iunie 2012, Nr. 98

Ce am învăţat... (iunie 2012)

Comentează   |   Cuprins

Juctoru’
interpret
Toate vin la timpul lor. Sunt aproape zece ani de când am ales să-mi urmez visul, merg pe un drum nebătătorit, singur. Îl parcurg pas cu pas, încet, dar sigur, se întâmplă să mă împiedic şi să cad, să mă ridic, să simt că pot să zbor şi apoi din nou să cad. Încerc să fiu mulţumit de cursele astea de carusel şi, încet-încet, să adun roade. Toţi ne dorim să atingem succesul cât mai curând, dar trebuie să avem răbdare şi să ne bucurăm de ce avem azi. Sunt încă departe de scopul propus, însă, privind în urmă, simt un upgrade foarte mare şi asta mă motivează mult.

Ştiu că succes fără muncă nu există. Cu multă muncă, răbdare şi insistenţă, orice poate fi posibil. Probabil, sunt un mare visător, dar am înţeles că nu trebuie să am frică de eşec – cel mai rău ar fi dacă n-aş încerca să reuşesc. Mă străduiesc să mă conduc mereu după această logică. Chiar dacă ceva nu mi-a reuşit, am fost bucuros că macar am încercat.

E important să ai încredere în tine şi să fii tu însuţi, să nu vrei să pari altul. Lumea simte oamenii falşi, ei doar provoacă dezgust. Nu suport nici egocentrismul şi nici lăudăroşenia. Cred că naturaleţea şi simplitatea sunt dintre cele mai bune calităţi omeneşti.

Am înţeles cât de mult înseamnă dragostea. Da, chiar dragostea! Sună banal? Vreau să vă povestesc ceva. Am văzut cum un om munceşte o viaţă, cu multă trudă adună o avere destul de mare, se zbate zi şi noapte pentru a o menţine şi a o ocroti. Iar la un moment dat pierde tot... rămâne gol, fără nimic! Şi după, credeţi-mă, continuă să se bucure de viaţă, să se zbată, să o ia de la început – doar pentru că iubeşte şi are pentru cine trăi. Până la urmă, totul e trecător, esenţial e să iubeşti, să te ocupi cu ceea ce-ţi place, să ţii la cei puţini care te iubesc şi să lupţi pentru a le merita dragostea. Doar prin dragoste poţi fi fericit, iar în relaţiile umane trebuie să ţii cont doar de calităţile sufleteşti.

Ştiu, pare prea tare spus, dar astea le-am învăţat fără să vreau: am doar 25 de ani şi încerc să iubesc cu adevărat!


Vitalie Cojocari
reporter PRO TV Bucureşti
Am fost întrebat: „De ce te-ai înscris în concursul pentru ocuparea funcţiei de director la Moldova1?”. De obicei răspund evaziv, altfel ar trebui să-i vorbesc curiosului o oră despre amărâta de televiziune naţională care are echipament tehnic, spaţiu, bani, rating (da, plictisitoarea Moldova 1 are rating!), dar nu are un lider să-i dea un suflu nou, o direcţie clară. Ar trebui să-l trec şi prin filozofia mea despre întoarcerea tinerilor specialişti fără de care Moldovioara va rămâne cum o ştim, săracă, săracă, săracă. La final, ar urma să-i zic ce am învăţat în şapte ani de când muncesc pentru cea mai eficientă şi de succes televiziune din România.
Acum o să deschid parantezele. Motivaţia mea este beton armat: ştiu televiziune, sunt suficient de energic până şi pentru o instituţie amorfă. În plus, îmi doresc să fiu de folos Moldovioarei mele. Nu-s cuvinte goale. Urăsc ipocriţii care înalţă imnuri deşarte pe 27 august, pentru ca a doua zi să arunce jvacică pe jos.

Spuneam că am învăţat multe în România, la PRO TV – cei şapte ani au fost o şcoală la care un jurnalist ar putea doar să viseze – să ştiţi însă că am acumulat suficiente învăţături şi la concurs. Unu, când politicienii îi cheamă pe tineri acasă, nu-i doresc cu adevărat. Acasă sunt deja oameni „de-ai casei” care să ocupe posturi, să răspundă la comenzi. Doi, în Moldovioara, adevărata bărbăţie stă în suflete de femei. Vă pot şopti că, spre deosebire de bărbaţi, două femei din CO nu au votat cu „omul casei”, deşi s-au făcut presiuni uriaşe ca anume acesta să fie uns. Trei, democratizarea, transparenţa, schimbarea din Moldovioara s-au făcut de faţadă. Căci Alianţa pentru Integrare Eternă a reformat discursul politic, nu şi politica. Stimabilii noştri lideri democraţi folosesc aceleaşi procedee comuniste pentru a-şi asigura o vizibilitate exclusiv pozitivă la televiziunea publică. Pun presiune pe cei care o conduc ca să aleagă oameni dezirabili şi să ia decizii aranjate. Învăţăminte preţioase, nu-i aşa stimaţi fraieri votanţi?


Dara
interpretă
Timpul nu-i decât o valoare calitativă, ceea ce facem, cum ne creăm, cu cine interacţionăm e ceea ce ne defineşte şi ne învaţă.
Zi de zi ni se întâmplă plimbări, oameni, articole, filme, orice. Putem învăţa din tot, din fiecare film, frunză, om. Trebuie doar să mijim bine „ochii”, ochii sufletului, şi să vedem. Or, noi aşteptăm boomuri, surprize, tragedii care să ne trezească, să ne dea o lecţie.

S-a întâmplat să împlinesc 19 ani şi să fiu Dara în acel moment. S-a întâmplat să fi lansat două piese, să am o echipă, un producător, anumiţi prieteni şi cunoscuţi. S-a întâmplat ca aceştia să decidă să-mi facă o farsă de ziua mea şi s-a întâmplat ca tocmai farsa asta să fie boomul meu.

Tocmai aici apare un lapsus de cuvinte. Starea te depăşeşte. E un amalgam de energie, emoţii, idei abia acum conştientizate şi, uite, cuvintele se evaporează, dispar. Aşa că tocmai momentele care ne schimbă par, în cuvinte, a fi banale.

Dimineaţa, 22 mai, împlineam 19 ani. Acelaşi pat, aceeaşi Dara, aceeaşi cafea de dimineaţă. Aveam o emisiune în direct la 7.45 la televiziune, cel puţin aşa credeam eu. Primisem flori, felicitări, totul indica o zi de naştere. Ne-am urcat în taxi cu producătoarea mea. Aici începe călătoria care m-a crescut în câteva clipe cât în câţiva ani. Şoferul (actor), la început glumind, a încheiat într-o stare de enervare, indicându-ne în mai multe feluri că urmează să ajungem la o altă destinaţie decât cea dorită. Timp de 40 de minute, am trecut din fericire în uimire, sperietură, frică, frică nebună, disperare şi, în momentul în care am văzut că intram în pădure – resemnare.

Atunci am înţeles că toate aparenţele în care ne complăcem nu mai contează, eşti acolo dezgolit, neprotejat, disperat şi neputincios.

S-a întâmplat să fie o farsă, şi a fost bine. Ajungând să mă bucur că a existat o farsă în acea zi. Am învăţat că e important să fii sincer cu tine însuţi, să te cunoşti, să te accepţi, să deschizi braţele spre tot ce e în jur, să înveţi din tot. Fiecare zi ne oferă atât de mult pe cât suntem gata să primim. Acum am 19 – fără limite, fără etichete.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°