VIP Magazin
15 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Ce am învăţat... (mai 2013)
Mai 2013, Nr. 108

Ce am învăţat... (mai 2013)

Comentează   |   Cuprins

Arcadie Cotruţă
blogger

Îmi place să îmi pun căştile în urechi şi să trec prin viaţă agăţându-mă de tot ce pot: de cărţi şi de oameni; de petice de ţări sau colţuri de paturi; de forme rotunde, unduioase sau sfârcuri în vârfuri de triunghiuri isoscele; să fiu în dansuri unde nu există reguli şi mişcări programate; în teatrul absurdului georgian într-un Luceafăr arhiplin; în plimbări noptatice pe str. Şciusev cu toate căsuţele alea simpatice, cu obloane portocalii roase, prăfuite de timp; în ieşiri de-o zi sau două din Chişinău (Istanbulul e doar la o oră distanţă! Kiev, Odessa sau Bucureşti – la doar o noapte, în poziţii cam incomode şi hopuroase, dar numai la o noapte distanță!); în Bach, Leningrad, Carla’s Dreams, Snails unplugged, operă, filarmonică, film mut german cu pian pe fundal, un vin bun, o spălătorie cu tot undergroundul său, în proiecţele despre secrete sau jocuri florale cu battle-uri literare, în tot ce te face să ieşi din zona ta de siguranţă şi de confort. În fond, îmi place să mă agăţ de tot ce se mişcă-n Chişinăul ăsta micuţ şi gri. Îmi place să cred că, aici, se mişcă multe, trebuie să ştim numai să ne agăţăm de ele.

Să mă agăţ ca să dau drumul. To let go. Отпускать. Pentru că scopul, în final, nu e să adunăm în noi toată energia asta şi să o interiorizăm, dar să o trecem prin noi, să-i simţim atingerile electrice, să zburăm împreună prin aceste noi experienţe şi apoi să îi dăm drumul în lume; s-o transmitem fie tandru, prin atingeri de mâini, schimb de cărţi sau priviri lungi, ochi în ochi, fie violent, prin eruperi de sine, schimbări de prieteni, joburi sau ţări. Cel mai greu e probabil să dai drumul la ceea ce iubeşti puternic şi ţii cu tot dinadinsul, strâns lipit la piept. Aşa ajungem să ne posede ceea ce posedăm, lucruri mici şi trecătoare.

Într-o lume care coboară maşini din macarale spaţiale pe Marte, suntem parte a unui sistem în care nu putem căra cu noi regrete şi inhibiţii, dacă vrem să ne extindem şi noi cu viteza luminii în toate colţurile. Agaţă şi dă drumul!

Marcel Toma
redactor „VIP magazin”
Am trăit o viaţă fericită până au început intervenţiile. Ale grădiniţei, ale măceşului,  ale seminţelor de salcâm, ale lui Oleg Koşevoi. A urmat grija să învăţ bine ca să nu ajung la fermă (cine a construit svinofabrica din preajmă, să-i dea Dumnezeu sănătate), apoi cola, berea, dragostea de neam, spiritul civic, interesul politic şi alte chestii de care m-am lăsat, pentru că omul doar o viaţă are de trăit.

Frumosul merită cele mai mari sacrificii. A fost nevoie să dedic vreo zece ani din viaţă grădinii mele de lalele (asta însemnând proces anevoios de lucru, inclusiv în genunchi) pentru ca ea să prindă, abia recent, un rând de menţiune în „Exclusivul” Rodicăi Ciorănică. Cine ştie, dacă îi mai dedicam vreo cinci ani adiţional, prindea două…

Mai devreme eram sincer cu toţii. Acum, doar cu sine. Sinceritatea mi-a adus doar eşecuri şi începutul ei a fost la examenul de „sopromat”, la care eram zero, dar dacă nu-i răspundeam profesorului „eu nu sunt din România”, treceam fără probleme. Îi înţeleg perfect pe politicieni, care adesea sunt învinuiţi că n-ar fi sinceri şi mint electoratul. Sunt rece încât să le donez (uneori) acţiunile mele (votul) pentru S.A.-urile lor politice din motive de simpatie şi deloc din convingeri doctrinare. Nu îndrăznesc să-i condamn. Ei sunt „generalii” la care visează să ajungă fiecare măturător care îi înjură până când ajunge el ca ei, apoi uită tot, de parcă i-ar fi dat Will Smith cu bliţul în ochi.

Ipocrizia este mult mai utilă decât sinceritatea. Fiţi de acord că e mult mai plăcut pentru o doamnă sau domnişoară dacă i-ai spune că arată bine decât i-ai zice că este sora mai mică a Mumei Pădurii – imediat eşti acuzat că ai fi un needucat. Deci, ipocrit=educat şi ne întoarcem la începuturi despre sinceritate.

Nu trişa şi fii sincer! Cu tine însuți şi cu Dumnezeu, pentru că El nu joacă fotbal. Cu atât mai puţin, badminton. A, da… În caz de manifestări neplăcute, adresaţi-vă Sfântului Petru, că Dumnezeu s-ar putea să fie ocupat pentru fleacurile voastre.

Raisa Lozinschi-Hadei
redactor-şef, „Ziarul Naţional”
De la un timp, viaţa mea arată altfel. Aproape în întregime.

De la un timp, regulile anterioare, aranjate frumos pe policioarele mele interioare, sunt încălcate tot mai des. Dar abaterile de la regulă sunt răsplătite cu un surâs generos din partea mea.  

De la un timp, cifrele 3 şi 22 le-au înlocuit ca importanţă pe 9 şi 26. Suma ultimelor două nu numai că este mai mare, dar are grijă cu sfinţenie de primele două.

De la un timp, preţuiesc mai mult oamenii a căror valoare m-a convins treptat. Şi cu care pot face o echipă.

De la un timp, ştiu că succesul unui interviu nu rezidă neapărat din întrebări provocatoare şi răspunsuri interesante. Ci din…, mai bine citiţi „A trăi pentru a-ţi povesti viaţa” de Gabriel Garcia Marquez ca să aflaţi.

De la un timp, am înţeles cât de uşor îi poţi pune o etichetă cuiva pornind de la o simplă supărare. Şi că nu întotdeauna merită să demonstrezi contrariul. Atunci, pe moment. Mai bine e să laşi lucrurile aşa, ca cei cu eticheta să fiarbă, mai ales atunci când descoperă că au greşit.

De la un timp, ignor personajele care nu dau doi bani pe demnitatea umană. Şi asta chiar dacă ele însele au probleme de demnitate.
De la un timp, invidiile şi criticile mă bucură sau mă amuză. Mai ales ale celor care se cred Dumnezeu şi dau zile de la ei. Înainte reacţionam bolnăvicios.

De la un timp, adevărul scris la timp (sau nu) prin jurnale mă interesează tot mai puţin. Şi asta parcă ar fi o stare naţională chiar.  
De la un timp, nu mai cred în semnificaţia absolută a ideii că „în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică”. Tot mai multe exemple pe care le contabilizez demonstrează că şi situaţia inversă ar fi perfect valabilă.
De la un timp, am cel mai bogat şi mai impresionant CV. Crina, Vlaicu, mami şi tati, vă iubesc!

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°