VIP Magazin
15 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Ce am învăţat... (ianuarie-februarie 2012)
Februarie 2012, Nr. 93-94

Ce am învăţat... (ianuarie-februarie 2012)

Comentează   |   Cuprins

Corina Cepoi
director al Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism

Anul 2011 m-a convins, dacă mai era nevoie, că am un serviciu util şi, chiar aş zice, de utilitate publică. Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism a pregătit (pe durata a cinci ani de existenţă) jurnalişti care îşi fac munca în cele mai diverse instituţii de presă de la noi. Mă bucur că aproape toţi absolvenţii şcolii au rămas în Moldova şi că absoluta majoritate dintre ei fac meseria pentru care s-au înscris la şcoală. Până şi cei mai sceptici ori cei mai riguroşi angajatori s-au convins că persoanele cu diploma ŞSAJ devin oameni de bază în echipele de reporteri. Şcoala are deja o faimă incontestabilă, care de altfel s-a răspândit dincolo de hotarele Moldovei. De curând am fost solicitaţi să împărtăşim secretele noastre „de bucătărie” pentru o şcoală similară care urmează să fie deschisă la mii de km la est de Chişinău.

Anul trecut mi-am inventat o nouă motivaţie, chiar o provocare. Avem de gând să extindem „meniul” şcolii noastre şi în domeniul comunicării. Vrem să participăm la instruirea oamenilor care fac „relaţii publice” sau „PR”, cum i se spune acestei meserii de top. Şi vom pune în aplicare aceeaşi formulă de succes – „practica «îndărătul» gramaticii”.

Ce am mai învăţat în 2011? Ca toată lumea, am însuşit lecţia predată de politicieni, care vor să ne convingă cu tot dinadinsul că ei nu merită emoţiile irosite de noi şi nu au de gând să plătească dividendele morale pentru speranţele investite în ei. Din această cauză, prefer să investim în tineri – într-o generaţie care nu a fost atinsă de orgolii şi virusul jocurilor politice, dar şi în personalităţi separate care vor face portretul de familie al acestei generaţii în domeniul jurnalismului.

În 2011 am păşit şi un prag de vârstă care, se zice, pe femei le-ar înspăimânta. În ce mă priveşte, la „schimbarea prefixului” am trăit sentimentul că îmi place cum arată cei 40 de ani ai mei şi sunt mândră de toate câte mi-au reuşit şi îmi reuşesc în continuare. Fireşte, toate ar fi greu de imaginat, darămite de realizat, fără rude şi prieteni, dar, întâi de toate, fără „parteneriatul sentimental” pe care-l am în familie.

Sergiu Voloc
actor, prezentatorul emisiunii „Cool Publika”, Publika TV
Încerc să învăţ încet-încet să mă ascult pe mine însumi...mai ales că rudele îmi tot zic să mă aud, poate mă trezesc la viaţă, să nu umblu aşa neglijent îmbrăcat şi mai mereu în gândurile mele, sau rob al gândurilor proprii. Riscant este acum cam peste tot, dar cel mai greu e să alegi ce-ţi trebuie şi nu ştiu de ce trebuie făcut asta la timp. Acum nu mai are importanţă ce alegere ai făcut, oricum eşti ceea ce-ai ales şi până aici nu-i nimic grav, decât că nu ai învăţat şi de asta n-ai înţeles ce s-a întâmplat în viaţa ta. Sper că am reuşit să ascult un funky blues bun în momentul acesta, că altceva nu se potrivea. Şi, poate, am timp să mă întâlnesc cu vreun om să compar vreo două propoziţii.

În filme, oamenii se omoară unii pe alţii. Şi în realitate. Şi ziarele comentează şi tot despre omoruri vorbesc şi ne învaţă tot despre 2012 şi alte catastrofe naturale sau inventate de la Hruşciov încoace.Tot timpul mă gândesc la vreo ţară mai frumoasă sau mai colorată, dar ai crescut aici, oamenii te respectă sau nu se respectă – aşa-i peste tot. Cele mai interesante scenarii pentru film le poţi găsi aici.

Sau prin Iugoslavia. Emir Kusturica ar înţelege că, foarte curând, Moldova se va transforma într-o Serbie sau Bosnie. Caracterul comun încă de pe la slavi şi religia ortodoxă încă vie până la iepuraşi de ciocolată. Oamenii de succes sunt cam trişti deseori şi ar cerşi să aibă o altă identitate. Şi nu vrei operaţie plastică fiindcă ai de vorbit cu multă lume care te ştie aşa, iar miile de mile şi sute de oameni prin Africa aşteaptă de la Hollywood un Zeu sau o Zeiţă să-i hrănească, să le mai potolească foamea şi setea, să se mai amăgească un pic că într-o zi va fi pace în lume. Sper ca bugetul să crească şi oamenii de la noi cu sufletul mare să facă la fel.Mi-aş dori să fac şi eu un film, unde actorii să arate vreo realitate sau vreun mister din care trăim şi că ne place viaţa. Aş face şi un teatru cum a fost „Eugene Ionesco” cu etajul doi – pasarela peste strada Bucuresti.De-ar merge împreună la lecţii regizorii, actorii, dansatorii şi muzicanţii, s-ar crea muzicluri şi voie bună, lume la teatru oriunde, pe scenă ar fi ceva acolo lume, dar nu are sens... Show-ul TV de acasă e cel mai drag, iar televizorul este mai deştept şi începi să-l invidiezi, după care îl deconectezi atrofiat şi deschizi netul – aici e dezastru, Facebook m-a fărâmat, iar alt mediu unde să spui şi tu ceva nu-i. Te salut, naţiune!

Rita Ursalovschi
moderatoarea ediţiilor speciale şi realizatoarea tabletei „E bine să ştim” la „JurnalTV”
Nu-i aşa că mulţi se plâng de un ritm alert al activităţilor şi de un regim încărcat al zilei? Ei bine, anume aşa circumstanţe m-au transformat într-o femeie organizată. Şi nu din cauza, ci datorită dinamicii caracteristice televiziunii am învăţat să îmi planific corect timpul. N-am fost total dezorganizată niciodată. Doar că, acum zece ani, îmi permiteam să amân lucrurile de azi pe mâine şi să acţionez prea lent.

Foarte multe lucruri care mi se întâmplă au loc aici şi acum, fără să fie tărăgănate. Cineva ar spune: e prea dur. Ba nu. E uimitor şi îmbucurător pentru mine faptul că reuşesc să am ore disponibile şi pentru familia mea, deşi trebuie să fac atâtea până a ajunge acasă.

În orice activitate e nevoie nu doar de o bună planificare şi maximă concentrare. Cei care au învăţat să se organizeze nici de ceas nu au nevoie. Timpul trebuie simţit instinctiv. Orientarea în timp e una dintre cele mai contemporane calităţi. Şi mai important e să treci de toate fără stres, fără ţipete şi fără să te încrunţi. Nu voi înşirui alte recomandări şi principii de psihologie, or fiecare dintre noi poate deveni psiholog pentru sine însuşi.

Seriozitatea şi mobilizarea sunt necesare în activităţile zilnice, dar să nu uităm să zâmbim, să comunicăm, să prietenim – acestea sunt veritabile valori şi ele merită timpul nostru. Neglijându-le, ne transformăm în roboţi şi realizăm că suntem victimele rutinei şi înstrăinării. Aşadar, abolim stricteţea şi egoismul; profităm de mediul în care ne aflăm, nu reducem în niciun caz pofta de viaţă şi ne pliem după timp cu mobilizare optimistă, gânduri nobile şi comunicare continuă, pentru o zi plină, realizată! Un om sănătos trebuie să înveţe să se bucure de timpul pe care îl are, să şi-l folosească pentru ceea ce-i este util şi plăcut. Astfel, activităţile profesionale devin capodoperele zilei, iar orele de acasă – miere pe suflet. A fi organizat nu e o expresie rigidă, ci o măiestrie de a menţine ritmul vieţii gustoase.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°