VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ce am învăţat... (mai 2012)
Mai 2012, Nr. 97

Ce am învăţat... (mai 2012)

Comentează   |   Cuprins

Anatol Melnic
prezentator TV ş radio, maestru de ceremonii

Când pentru prima dată s-au adeverit vorbele soţiei – „vei reuşi, dar cu răbdare”, am sărit în aer şi am iubit-o sus…

Ca să realizezi ceva în viaţă, trebuie să vii nopţi la rând cu speranţa că mâine o să fie mai bine şi, Doamne-fereşte, să naşti lacrimi de fată mare. Maybe a little :))).

Prieteni – puţini, poate şi din cauza mea (sau berea şi-a pierdut secretul). Femeia e unică – mândria mea pentru încă câteva luni :)). Apoi ambii trecem pe locul doi: „Te iubesc, zaya!!!”.

Ce se aude în legătură cu „X”? Copilăresc şi serios în acelaşi timp, amuzant şi, uneori, riscant, plăcut, alteori, pervers – recunosc.

Foarte credul neamul nostru, din cale-afară… iar dorinţa financiară îl face să spună că e fără prieten(ă), să-şi schimbe motocicleta pe 10 papagali sau, mai nou, că ar ieşi cu un gay la întâlnire – ai grijă ce-ţi doreşti!

„Bună seara, Fm!!!” – locul unde mă simt foarte bine, am un tată de radio care mă sună în fiecare seară şi-mi dă nota. Fraţi – puţini, am avut mai mulţi, dar s-au dus singuri să caute ulciorul cu galbeni, nişte fraieri.

Sunt cel mai pesimist jucător de poker din lume. Când blufez, sunt prins mereu, iar când câştig ceva, mă gândesc oare cât o să pierd data viitoare :))

Mă bucur că am lăsat arbitrajul: financiar – nota 5, adrenalină – nota 8, umilinţă – nota 10. Le transmit salutări celor care-şi doreau din tot sufletul să-şi printeze pumnul în măselele mele.

Stau slab la capitolul Facebook, nu te speria că nu am rol de spion, dar nu-l iubesc: uraaaaaaaa!!!

De fiecare dată când dau de belea şi ajung la spital, încerc să mă las de fumat, iar soţia mă roagă măcar să nu fumez ţigări mentolate:))).

La serviciu vorbesc mult, acasă – mai deloc, doar când „jumătatea” mea îmi pregăteşte fasole cu carne, vin roşu, varză sau castraveţi muraţi şi dacă prinde o zi bună, în tigaie zâmbeşte plăcinta cu brânză.

Sunt mulţumit de locul meu în societate. Sunt atent la ofertele sau la provocările ce apar, sund de acord să mă urăşti, ai dreptul să mă placi. Când mă vezi trist, poţi să mă laşi în pace şi, în fine, dacă vezi că-ţi zâmbesc înseamnă că mă uimeşti plăcut – bravo! Şi ai grijă ce-ţi doreşti:)!

Vitalie Cazacu
jurnalist

În primul rând, trebuie să vă spun că „las’ că-i ghini” este sloganul de care mă conduc pe parcursul acestor ultimi ani în calitatea mea de cetăţean al Republicii Moldova, o ţară a tuturor posibilităţilor pentru două-trei persoane şi o istorie de succes în minţile a doi-trei funcţionari europeni.

În al doilea rând, vreau să recunosc că „vrabia mălai visează” este  învăţământul pe care îl însuşesc cu brio în fiecare zi. Sigur că 1500 de semne nu-ţi oferă câmp de manevră sau spaţiu pentru detalii, dar la ce-ar servi aceste detalii când mai toată lumea din ţărişoricuţa noastră (vorba lui moş Gheorghe Briceag) acumulează asemenea învăţăminte pe cont propriu – diferă doar nuanţele. Fiind adeptul paharului pe jumătate plin, îmi permit şi în continuare să visez la mălai, ceea ce vă recomand şi vouă: Doamnelor, Domnişoarelor, şi Dumneavoastră, Domnilor.

În al treilea rând, nu pot să nu remarc faptul că am învăţat să scriu ştiri pozitive despre lupta cu morile de vânt şi ziua de 12.12.12.

Deoarece, între timp, pe „globul pământesc al Moldovei” (vorba lui nea Mitică Moţpan) a avut loc şi o „Revoluţie Odnoklassniki”, am învăţat să respect luna Aprilie. Am mai învăţat că este on şi off pe line, că Moldova are televiziune, că sunt rus la Bucureşti şi român la Bălţi şi că „în Italia” este, de fapt, „la Italia”.

Cu toate acestea, mai am de învăţat foarte multe: cum să leg nodul la cravată, cum să transform mămăliga în explozibil, cum să zbor în cosmos şi cum se fac sarmalele.

În concluzie, trebuie să recunosc că, în acest moment, mai învăţ să cred în mituri ca să le transpun în viaţă. Chiar dacă  înţeleg că nu este un lucru mai dificil pe lumea asta decât cunoaşterea de sine, iar restul lucrurilor (ca să-l parafrazez pe profesorul meu de literatură universală) nu sunt altceva decât nişte bule de săpun: ici pac! colo pac!

Cristina Moldovanu
prezentatoare Publika TV

Am învăţat că nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este în zadar. Unele lucruri, unii oameni, care ne apar în cale la un moment potrivit, vin cu un scop. Ei joacă un rol în viaţa noastră, ne fac existenţa mai mult sau mai puţin fericită.

Am învăţat să desprind sensuri şi înţelesuri din multe lucruri minore, pe care anterior le catalogam ca „aşa şi trebuie să fie”. Uneori eram nemulţumită de ceea ce am. Şi acum am momente din astea… Am învăţat că şi în acest caz există două scenarii: să îţi trăieşti viaţa nemulţumit că nu ai tot ce îţi doreşti sau să te bucuri de ceea ce ai. Noi suntem cei care facem alegerea!

Am învăţat şi continui să învăţ că nimeni niciodată nu va veni să îmi zică: „Cristina, ia!”, „Cristina, poftim!”. Niciodată! Dacă îţi doreşti ceva, fii bună şi fă, caută, drege. Deseori mă prind că stau şi aştept ceva, dar nu ştiu ce anume…  Sunt absolut de acord că, uneori, un şut în fund poate fi atât de binevenit, încât te poate trezi din „somnul de vegetaţie”. Îţi revii şi realizezi că până acum ai pierdut timpul în zadar şi te apuci să schimbi ceva…

Am învăţat că dacă vrei ceva, acum e momentul potrivit pentru a lucra în această direcţie. Nu peste o zi, nu peste o săptămână sau peste un an. Iar dacă ai nevoie de ceva, cere! Nimeni nu ştie care îţi sunt dorinţele până nu le verbalizezi! Ei bine, se poate întampla să nu primeşti ceea ce vrei, dar totuşi… există o şansă!

Am învăţat să mă ascult pe mine însămi. Deseori îmi ignoram intuiţia, dar, de ceva timp, m-am convins că până acum niciodată nu a dat greş!

Risc să fiu banală, dar pot să spun că am învăţat că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, dar cu adevărat – ţi se va întâmpla! De aceea, deseori, apelez la fraza: ai grijă ce îţi doreşti, căci s-ar putea să ţi se întâmple! Am mai învăţat să cred şi în puterea gândurilor!

Am înţeles că este foarte greu să găseşti oameni cu care ai fi pe aceeaşi lungime de undă. De aceea, am învăţat să îi apreciez pe cei care îmi sunt alături şi să îi păstrez. Iar pe cei care sunt „departe” de tine, atât în idei cât şi în percepţii, trebuie să îi laşi să plece. Uneori, e nevoie să renunţi la cineva ca să faci loc altcuiva!

Chiar şi aşa, am învăţat să nu regret nimic! Chiar dacă am făcut aceeaşi greşeală de două ori, nu o regret!

Acum stau şi mă gândesc la câte mai am de învăţat…

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Melnic parca ii äzobocinii"numa kum seva seva deodata vb de sotie , numa cun vede un micrfon sau cev de genul deodata , sii bre omule cu tine , nu esti sanatos , lumea deja s-a saturat crede-ma :)
Ana   -  
03 August 2012, 10:36
Sus ↑
deacord!!!!!
MDA   -  
21 Septembrie 2012, 22:36
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+26°