VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ce am învăţat... (Doina Sulac, Eugen Bulgaru, Radmila Popovici-Paraschiv)
Octombrie 2011, Nr. 90

Ce am învăţat... (Doina Sulac, Eugen Bulgaru, Radmila Popovici-Paraschiv)

Comentează   |   Cuprins

Doina Sulac
interpretă


Avem de învăţat întruna. Eu, care am „luat” viaţa repede şi trăiesc cu „povara tatălui” care nu a aparţinut doar familiei noastre, ci întregului popor, sunt obligată să învăţ mai mult şi mai intens. Din păcate, de multe ori, învăţămintele trase lasă un gust amar şi-mi pun în cale o sumedenie de întrebări. Nu contenesc să simt pe pielea mea ideea proverbului „prietenul la nevoie se cunoaşte”, dar merg mai departe, pentru că sunt puternică. Sunt fata lui Sulac.

Uneori însă, obosesc de ştacheta pe care trebuie s-o ţin sus şi de lumea din jur care mă tot controlează în ce măsură îmi reuşeşte, de-mi vine să-mi iau lumea în cap şi să plec, să nu văd pe nimeni. Mai ales pe cei care au fost „datornicii” lui Nicolae Sulac şi au uitat, peste noapte, de „datorie”, care nu au auzit de sentimentul recunoştinţei şi nu găsesc două flori şi o oră, fiind ocupaţi cu tocmai 99 de cumetri cu care trebuie neapărat să ridice 99 de pahare, uitând repejor de momentul important în cariera lor că au ridicat premiul „Nicolae Sulac”. Am obosit să tot bat la uşi şi să le explic oamenilor că nu-mi trebuie bani pentru mine, ci pentru a organiza un concert care să ţină veşnică amintirea marelui artist. Nu vreau ca el să dispară din memoria oamenilor, cum s-a întâmplat cu alţi mari artişti de-ai noştri, despre care acum vorbeşte doar o cruce care abia se vede din iarbă – Nicolae Sulac nu merită asta. A fost toată viaţa pe scenă, este şi acum, la cimitirul de pe strada Armenească. Ţine mâna la fel, ne priveşte la fel, iar eu mă simt mândră că îmi reuşeşte ca el să nu plece. Chiar dacă pentru asta trebuie să învăţ nenumărate lecţii de viaţă şi să trăiesc sute de proverbe şi zicători.

Eugen Bulgaru
prezentator emisiunea „prima oră” (prime tv)


Ştiaţi că este extraordinar să te trezeşti la 5 dimineaţa? Mai mult decât atât, ziua ţi se dublează şi ai atâta timp la dispoziţie încât ai putea cere o majorare de salariu. Înmulţindu-mi orele de veghe, am reuşit să cunosc şi să învăţ mai multe. Şi, deşi am acceptat sfios să scriu câte ceva despre experienţele mele din ultima vreme, mă ţin de cuvânt şi aştern câteva rânduri în această proaspăt mirositoare ediţie de revistă.

Suntem nişte studenţi cât trăim, însă întotdeauna întârziem să ne luăm diploma de la viaţă. Învăţăm, sper, mai mult din experienţele proprii şi mai lecturăm ce zic „înţelepţii”. Omul se obişnuieşte cu orice, fie că e un nou serviciu, noi prieteni, noi decepţii şi mai ales, surprize şi satisfacţii. Mă conving pe zi ce trece că este important să fii bun cu cei care te înconjoară. E genial cine a zis-o: „dacă vrei să fii fericit o clipă – răzbună-te, dacă îţi doreşti ca fericirea să dureze la nesfârşit – iartă”. Ei, iată ce-mi ocupa mintea în ultima vreme, să deprind şi eu această înţelepciune.

La o pipă (Tată, nu mai fumez!), cineva mi-a zis în contextul unei discuţii despre „cum e la ei şi cum e la noi”: „ai noştri, Eugene, sunt răutăcioşi”. M-a zdrobit în momentul cela. „Cum, noi, moldovenii?” Iată că unele lucruri le auzi, însă nu le şi asculţi. Ajungi într-un târziu să realizezi ceea ce se ştie şi se vorbeşte peste tot şi doar tu trăieşti cu iluzii. Poporul meu cu „pâine şi sare” nu mai e atât de ospitalier, sfătos şi înţelegător? Obsesiv caut dovezi că suntem mai buni decât „ăia”. Ce să zic? Caut fără astâmpăr argumentele!

Mă bucur enorm că avem reviste citite. Mă bucur să aflu că „Tema pentru acasă” a lui Nicolae Dabija e cea mai cumpărată carte la noi. Şi ce roman, mai dă, Doamne! Probabil m-aş fi bucurat la fel de mult să ştiu că oricare altă carte bună este „cea mai citită de la noi” (dar cred că orice moldovean are datoria morală să o însuşească anume pe aceasta). Asta înseamnă că se citeşte mult, se fac clasamente, scriitorii şi editurile concurează, iar Moldova renaşte.

Radmila Popovici-Paraschiv
poetă şi textieră


Vrem sau nu, dar am ajuns să fim martorii şi complicii noului „război” între Măria Sa Cartea şi Atotstăpânitorul Internet. Cine va învinge, ori e posibil vreun compromis? Deocamdată, ca o consumatoare a ambelor, pot afirma că învăţămintele şi emoţiile dăruite de o carte intră mai adânc în conştiinţă decât cele sorbite în grabă din lumea virtuală. De parcă pe fila de hârtie ar trăi aievea autorul cu personajele sale, pe când Internetul le amestecă pe toate, precum gospodina care prepară o salată complexă, bălăcind-o şi în maioneză – caloric, gustos, dar greu de fermentat. Aşadar, cine vrea să trăiască din plin o lectură, o va face detaşat cu cartea în mâini, fără accesul la Skype, Facebook, sau Odnoklassniki, nici chiar la Dexonline de la care sari uşor la Gismeteo. Nu neg însă că, pentru unii, lucrurile pot sta invers.

M-am bucurat să descopăr noi autori foarte buni aici, la noi. Claudia Partole e una dintre ei. Romanul său, pe care vă îndemn să-l citiţi neapărat „Totentanz sau viaţa unei nopţi” e un „jurnal” ce ne apucă de umerii aplecaţi ai sufletelor şi ne aminteşte cine suntem. Fiindcă atunci când un popor e gata să se ducă la capătul pământului, lăsând ce are mai sfânt pe mâna sorţii, înseamnă că sufletul lui are o boală de moarte. E o lecţie cutremurătoare de dragoste pentru ţară, fiinţa umană, Dumnezeu. Însă am ajuns, în alt context, şi la spusele unui Părinte Duhovnicesc, că acele cărţi care nu-ţi fac bine ar trebui închise şi uitate, fiindcă în ele se pot ascunde spirite rele.

Toate astea mă fac să fiu atentă la sursele de informare ale copiilor mei şi nu doar, căci un desen animat inofensiv, parcă, îi poate umple de agresivitate, şi un joc viu colorat pe calculator le poate aduce coşmaruri. Credeam că e altfel cu cărţile destinate lor, dar una din poveştile lui Andersen a fost destul de malefică pentru mintea fiicei mele mai mari. Atunci mi-am zis: pentru asta suntem noi, părinţii, nu doar să avem grijă ce alimente consumă copiii, ci şi din ce se alimentează informaţional şi spiritual. Şi asta dacă noi înşine ştim să ne alimentăm corect atât la propriu, cât şi la figurat.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Sa stiti ca eu nu incetez sa ascult si sa citesc cuvinte "marete" spuse despre marii rapsozi ai muzucii populare, doar la ocazii si sa ma mir atunci cind vine vorba sa demonstram cuvintele prin fapte. Eu cu siguranta cred ca daca ar veni vorba sa se adune banii de la oamenii simpli asa cite putin, atunci nimeni nu s-ar fi lasat ruga prea mult. Asta pentru ca prea putini au fost cei care au cintat pentru omul simplu, viata cu tot ce este,bun sau rau in ea.
lilia   -  
12 Noiembrie 2011, 22:20
Sus ↑
Măria Sa Carteasau Atotstăpânitorul Internet....Cine va învinge?
rs:ceea ce urmeaza dupa ele...
Natalia   -  
28 Noiembrie 2011, 13:55
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău