VIP Magazin
19 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Anul 1991. Comerţ
Septembrie 2011, Nr. 89

Anul 1991. Comerţ

Comentează   |   Cuprins

Petru Bodarev, proprietar „Cristina Mold-Rom Simpex” S.R.L.  

În ‘91 toţi vorbeam despre schimbare, dar nu prea aveam idee ce să facem cu ea şi ne-am pomenit în zona de tranziţie dintr-o societate spre alta, care încă nu venise. Aşa a început haosul în sensul dezvoltării economice şi comerţului, care s-a dovedit a fi o treabă necesară, care nu a fost dirijată şi aşa a fost să fie – societatea a crescut singură şi a mers după cum curge râul în albie. După, lucrurile au început să se aşeze. Dar asta a fost după…

Atunci, erau două „direcţii” principale – România şi Turcia (ceva mai târziu). Spre Turcia plecau autocarele din faţa gării cu genţile goale şi se întorceau doldora. Spre România, povestea era pe dos – rânduri kilometrice de lume care trecea frontiera deschisă de „Podul de Flori” doar cu paşaportul roşu, încă sovietic. Lume încărcată cu mine pentru pixuri, miere artificială, butelii cu gaz, odicolonuri „troinoi”, jucării, televizoare, motociclete, celebrele bestii electrice „Drujba” şi multe altele – aproape tot sortimentul de mărfuri industriale. Diferea doar forma (cineva ducea cu maşinile sau camioanele, alţii, cu genţile în autocar) – esenţa era aceeaşi. Practic, România s-a dovedit a fi, în acea perioadă, o piaţă flămândă care înghiţea aproape orice – fiecare orăşel din România a fost descoperit şi explorat de comercianţii „necalificaţi” moldoveni. Dacă nu se găsea marfa potrivită în Moldova, se aducea din Rusia, Belarus sau Ucraina, nicio problemă – hotarele erau deschise şi acolo.

Atunci era moda comerţului pe cont propriu, pentru a face un ban. S-a ajuns la nivel subconştient de a face asta doar pentru că vecinul duce miez de nucă şi fiare de călcat, iar eu nu-s mai prost ca el. Dacă şi acum concludem că suntem o societate dispersată în care fiecare se descurcă cum îl duce capul, atunci acest lucru era foarte evidenţiat. Atunci, societatea era o turmă scăpată din ocol, când o parte a văzut o posibilitate de a face ceva, iar alta a găsit în asta unica posibilitate de a-şi întreţine familia. Careva, trecând prin această tranziţie, s-a aşezat pe o cale oarecare şi merge mai departe, iar cineva a rămas la visurile anilor ’90, când banii se făceau uşor şi tot ce mişca se putea vinde. Cel care a avut o direcţie bine stabilită sau s-a putut orienta a înţeles că treaba cu torba şi nopţile petrecute în vamă trebuie să se termine şi să investească banul într-o formă mai „aşezată” a afacerilor. Pentru cea mai mare parte, însă, au fost câştiguri de moment, pentru o bucată de pâine şi o cola.

Cazul „Cristina” este unul fericit şi reprezentativ în acest sens, deşi noi am început afacerea mai târziu, prin ‘96-‘97, dar principiile începutului anilor ‘90 erau încă în viaţă. „Am fondat întreprinderea la Bucureşti, unde, timp de trei ani, ne-am ocupat de comerţ. Am vândut ouă, harpacică, unt, căciuli, izmene, bomboane, hârtie, lemn...”, citat din „VIP magazin”. Aşa s-a scris istoria „Cristinei” din faşă, care este descrisă cu lux de amănunte în revista voastră. Atunci însă, în acei ani tulburi, nici în ruptul capului nu-mi imaginam că, peste 20 de ani, compania noastră „va încălţa” toată Parada Militară, prima, în toţi aceşti ani de independenţă. Pentru familia mea, chiar este un motiv de mândrie.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

foarte buna si utila info
moda anilor90   -  
04 Octombrie 2011, 07:35
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+13°