VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Silvia Luca
Octombrie 2005, Nr. 18

Silvia Luca

Comentează   |   Cuprins

Ca într-o secvenţă decupată dintr-un decor parizian, elegantă, cu o siluetă unduitoare, ochi migdalaţi şi pomeţi proeminenţi, cu surâsu-i fermecător, Silvia Luca, actriţa, savurează o alintaromă. Un pic tristă în frumuseţea ei, în care aceşti pomeţi celebri o fac unică în felul său.

A văzut revista, i-au plăcut anumite interviuri şi crede că pentru un actor este bine să mai facă vreo „escală” prin reviste – apropo de „Dezgolite frumos”. Nu este omul care refuză, spune „nu” doar la chestii cu totul deocheate. Căci e vorba de un erotism pudic care nu face decât să trădeze anume părţi ale corpului. „Celelalte le deduci mai departe, după cum te duce mintea”...

Ca să dea pe faţă toate cărţile, trebuie să fie vorba de un pornofilm, or, asta nu-şi doreşte. Într-o scenă erotică dintr-un film, de ce nu?! Aici ar prefera un regizor care să se priceapă în subiect, căci există scene „încheiate la toţi nasturii” mult mai erotice decât cele dezbrăcate, care pot fi oribile. „Fireşte, sunt mai frumoase scenele voalate”...

O femeie este cuceritoare atunci când este deşteaptă, crede Silvia. O femeie foarte frumoasă, dacă nu are nimic din materia cenuşie, te plictiseşte în cinci minute. „O femeie mai puţin frumoasă, dar cu o inteligenţă sclipitoare, poate fi mai atrăgătoare decât cealaltă”...

Îi vine-a râde când vede pe stradă prea multe „nuduri”. Nu tuturor le stă bine cu fusta prea scurtă sau cu omniprezentul buric afară. Tendinţa de a se dezbrăca în masă i se pare cam aiurea şi crede că e ceva trecător. E altceva când la o seară de gală îmbraci o rochie frumoasă cu spatele gol sau cu decolteu generos. „Dacă e vorba de stradă, e clar – e lipsă totală de gust”...

În prezent, este la Uniunea Teatrală. A plecat de la Teatrul Naţiona şi nu poartă pică nimănui. Bucureştiul i-a adus experienţe noi, a cunoscut altfel de lume, a devenit mai sigură pe sine, în sensul că a acceptat lumea aşa cum este. A fost şi este o binefacere faptul că a putut să se rupă de aici, să plece încolo şi să revină. Era mult prea sensibilă la anumite lucruri care se întâmplau în societate şi atunci a devenit imună la foarte multe situaţii. A avut posibilitatea să meargă în mai multe locuri, acum merge la Moscova, recent a încheiat filmările la „Mirajul dragostei” (filmul lui Iacov Tihman). Îi părea că la Chişinău e centrul universului. „Şansa de a merge în alte părţi mă face să mă simt mult mai bine, mai liberă”...

Femeia zilelor noastre e foarte diferită, e gingaşă şi romantică, dar şi una care vrea să se impună. Ceea ce-i displace e că unele căsnicii parcă ar fi pe potriva contractelor dintre soţ şi soţie. La ce se mai unesc oamenii dacă nu există dragoste? „Acelaşi contract poţi să-l ai la serviciu şi atunci chiar eşti mai liberă. Mi se pare umilitor.... Dacă nu este dragoste, familia se bazează pe un soi de act de vânzare-cumpărare şi asta mi se pare grav”...

E fericită în familia ei, petrece foarte mult timp cu soţul şi cu fiul Jorj, elev la Liceul „Prometeu”. Prietenii de suflet, cărţile şi, bineînţeles, un film bun, pe care îl revezi pentru a-l redescoperi, o fac să se simtă împlinită. Îi place să viseze şi această ocupaţie poate să-i ia un anumit timp. „Când visez, am impresia că mi se ridică adrenalina. Sunt spectacole create în capul meu, nu e neapărat să visez la un rol anume”...  (r. t.)

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Cu alte cuvinte e o femeie alintata si cu mare noroc in viata.Sa- i multumeasca Bunului Dumnezeu pentru tot ce i-a dat.
David   -  
29 Decembrie 2012, 09:56
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău