VIP Magazin
18 Septembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Indiana
Septembrie 2005, Nr. 17

Indiana

Comentează   |   Cuprins

Când mi-au zis, i-am crezut nebuni. Peste câteva zile... mă întrebam: ce-ar fi dacă totuşi...? Într-o zi de luni, i-am sunat şi le-am zis că vreau să încerc.

Am 30 de ani! Despre mine s-a spus şi s-a scris totul. Realizări, “căsătorii”, iubiţi - totul a fost dezvăluit, adesea fără voia mea.
De altfel, niciodată nici nu am ascuns nimic. Am ţinut la suprafaţă viaţa mea personală, sperând că astfel îmi voi priva “intimitatea” de bârfe şi vehiculări, dar recunosc. Am greşit. Lumea vrea să descopere, să fure, să destrame, să distrugă, apoi iar să te inventeze... din lutul lor.

Am trăit cu intensitate fiecare clipă din viaţă. Aşa vreau să fie şi în urmatorii 30.

Am pus pe mine rochia Penelopei la 19 ani şi am purtat-o până la 25. Nu mi-a stricat. Am citit mult, foarte mult în acea perioadă şi mi-am crescut feciorul. Nu realizam că sunt frumoasă, deşi îmi spunea toată lumea. Apoi au încercat să pună alţii pe mine salopeta Cenuşăresei, pe la 26. Nu mi-a venit bine şi nici sânge albastru la drept vorbind nu am. (Tata îmi citea înainte de somn “Человек и закон”, nu basme.) Se contura pe chipul meu o frumuseţe matură, dar nu ştiam ce să fac cu ea.

Ultima experienţă “de model” a fost şi mai jalnică. Mi-am asumat rolul Micii Sirene. Îmi smulgeam în fiecare zi câte un solz din coada-mi unică şi chiar mă pierdusem pe undeva, în urmă. Atunci am înţeles că frumuseţea nu este veşnică. Acum deţin controlul asupra vieţii, nu ea deţine control asupra mea. Am reuşit să găsesc un echilibru în toate.

Nu mă complac în situaţia de persoană publică, îmi trăiesc viaţa după propriul scenariu, poate accept doar corecturile Celui de Sus.

Nu fac orice ca să fiu pe placul tuturor. Am privilegiul de a alege. Cu cine ies, cine-mi vine.

Frumuseţea e o bucurie, iar recunoaşterea nu e mereu un lucru comod şi dorit.

Ştiu să zâmbesc sincer şi aceasta mă face frumoasă. La fel cum sunt frumoasă atunci când sunt iubită. Sunt dependentă de iubire. Altfel… trăiesc, gândesc, învăţ, contemplez, ascult şi aud. Îmi place să fiu felină, dar nu şi “mâţă”.

Ca să fiu sigură pe mine am nevoie de feed-back, adică să resimt linişte, acea energie care te motivează şi te ajută.  Ştiu să fiu frumoasă. Ştiu să port frumuseţea mea. Nu doar de ocazie şi nu doar în faţa cuiva. Îmi place să fiu frumoasă când sunt singură, când se trezeşte copilul meu. Când cânt sau plâng. Îmi place să fiu frumoasă pentru mine, nu  pentru public.

Nu mă privesc niciodată în oglindă în timpul zilei, nu mă machiez, nu port pantofi cu tocuri, dar văd reacţia celor care-mi vin în întâmpinare… şi ştiu că sunt bine şi eman lumină.

Am suficientă energie să cânt, să fac copii, să iubesc, să îmbătrânesc natural, ca mama mea. Abia aştept să fiu ca ea. I-am moştenit trăsăturile şi multa răbdare. De la tata am moştenit nonconformismul şi un pic de snobism. La capitolul lenjerie şi încălţăminte de calitate.
Despre decenţă.  Un cuvânt la modă. Ce căutăm noi? Nu aţi văzut niciodată o femeie încheiată la ultimul nasture şi care te intimidează prin înfăţişarea ei “pudică”?

Decent, pudic e doar lăuntricul…restul e doar stare. A fi dezgolit nu înseamnă neapărat a fi uşor de abordat sau disponibil. Păreri eronate susţinute de femei frustrate, complexate, de bărbaţi refuzaţi şi nerealizaţi. Mă împac bine cu mine. Nu degeaba am trăit 30 de ani.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°