VIP Magazin
24 Octombrie 2017
Print
Print
Print
Print

Cel mai mare actor dramatic pe care l-a avut Basarabia a fost Eugeniu Ureche (1917‑2005), fost discipol al Conservatorului din Chişinău. În această imagine a fost imortalizat E. Ureche şi colegii săi de la Conservator ul „Unirea” alături de prof. Maria Kosmacevski – şi ea o celebră actriţă în epocă.
Cel mai mare actor dramatic pe care l-a avut Basarabia a fost Eugeniu Ureche (1917‑2005), fost discipol al Conservatorului din Chişinău. În această imagine a fost imortalizat E. Ureche şi colegii săi de la Conservator ul „Unirea” alături de prof. Maria Kosmacevski – şi ea o celebră actriţă în epocă.
Maeştri şi învăţăcei. Pictorul şi profesorul Rostislav Ocuşco în mijlocul discipolilor săi. Anii ’60 ai sec. XX. Şcoala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” din Chişinău.Anii ’60 ai sec. XX
Maeştri şi învăţăcei. Pictorul şi profesorul Rostislav Ocuşco în mijlocul discipolilor săi. Anii ’60 ai sec. XX. Şcoala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” din Chişinău.
Scriitorul, vânătorul, astronomul şi diplomatul Constantin Stamati-Ciurea (1828, Chişinău – 1898, Caracuşenii Vechi) a fost pasionat şi de fotografie. De aceea, nu este de mirare faptul că încă la finele sec. al XIX-lea a realizat acest portret. Şi chiar numeroasa lui familie a moştenit pasiunea pentru fotografii, lăsând posterităţii o impresionantă galerie de chipuri basarabene. finele sec. al XIX-lea
Scriitorul, vânătorul, astronomul şi diplomatul Constantin Stamati-Ciurea (1828, Chişinău – 1898, Caracuşenii Vechi) a fost pasionat şi de fotografie. De aceea, nu este de mirare faptul că încă la finele sec. al XIX-lea a realizat acest portret. Şi chiar numeroasa lui familie a moştenit pasiunea pentru fotografii, lăsând posterităţii o impresionantă galerie de chipuri basarabene.
Conservatorul din Chişinău în toate timpurile a fost o forjărie pentru pregătirea unor talente veritabile. Nu face excepţie nici promoţia anului 1935, surprinsă de fotograf imediat după finalizarea concertului festiv, concertul care le deschidea prima uşă în lumea mare a artei...1935
Conservatorul din Chişinău în toate timpurile a fost o forjărie pentru pregătirea unor talente veritabile. Nu face excepţie nici promoţia anului 1935, surprinsă de fotograf imediat după finalizarea concertului festiv, concertul care le deschidea prima uşă în lumea mare a artei...
Familia e cea mai cunoscută formă de alianţă, dar şi cel mai mare mister. Cine putea presupune că din logodirea a doi tineri basarabeni, Grigore Cireş şi Feodosia Poalelungi, vor apărea pe lume un minunat preot Iuliu Cireş şi o distinsă cercetătoare Lucia Cireş. Poza a fost realizată la finele sec. XIX.Finele sec. XIX.
Familia e cea mai cunoscută formă de alianţă, dar şi cel mai mare mister. Cine putea presupune că din logodirea a doi tineri basarabeni, Grigore Cireş şi Feodosia Poalelungi, vor apărea pe lume un minunat preot Iuliu Cireş şi o distinsă cercetătoare Lucia Cireş. Poza a fost realizată la finele sec. XIX.
Refugiaţi pe viaţă în România, fără prea multe veşti de acasă, basarabenii aveau un loc de regăsire spirituală la mormântul lui Mihai Eminescu, de la cimitirul Bellu din Bucureşti. Şi chiar octogenarul Pan Halippa (al doilea din stânga), care avea mari probleme cu deplasarea din cauza unui picior frânt în gulagul sovietic, nu evita ocazia de a fi împreună cu consângenii, aducând un pios omagiu marelui poet. Fotografia, realizată de un amator, a devenit istorie.
Refugiaţi pe viaţă în România, fără prea multe veşti de acasă, basarabenii aveau un loc de regăsire spirituală la mormântul lui Mihai Eminescu, de la cimitirul Bellu din Bucureşti. Şi chiar octogenarul Pan Halippa (al doilea din stânga), care avea mari probleme cu deplasarea din cauza unui picior frânt în gulagul sovietic, nu evita ocazia de a fi împreună cu consângenii, aducând un pios omagiu marelui poet. Fotografia, realizată de un amator, a devenit istorie.
Sergiu Sârbu este nepotul poetului basarabean Ioan Sârbu, care în 1850 tipărea la Chişinău, în limba română, în premieră, opera sa poetică în tipografia armeanului Achim Popov. Nepotul Sergiu a fost şi el poet, dar viaţa zbuciumată a sec. XX l-a aruncat tocmai la Alexandria, în România, de unde a trimis această poză de familie.
Sergiu Sârbu este nepotul poetului basarabean Ioan Sârbu, care în 1850 tipărea la Chişinău, în limba română, în premieră, opera sa poetică în tipografia armeanului Achim Popov. Nepotul Sergiu a fost şi el poet, dar viaţa zbuciumată a sec. XX l-a aruncat tocmai la Alexandria, în România, de unde a trimis această poză de familie.
Clerul Basarabiei în frunte cu mitropolitul Gurie Grosu şi cu cel mai autoritar preot din Călăraşi, Alexandru Baltaga, la un congres din anii '30 ai sec. XX. Indiscutabil, imaginea transmite o veritabilă forţă spirituală, care domnea în ambianţa congresului.anii '30 ai sec. XX
Clerul Basarabiei în frunte cu mitropolitul Gurie Grosu şi cu cel mai autoritar preot din Călăraşi, Alexandru Baltaga, la un congres din anii '30 ai sec. XX. Indiscutabil, imaginea transmite o veritabilă forţă spirituală, care domnea în ambianţa congresului.
Era după război, după doi ani de foamete. Era anul 1948. Dar tinerii în orice timp şi în orice condiţii se îndrăgostesc şi se căsătoresc... O poză unicat ni-l prezintă pe poetul Valentin Roşca în ipostază de mire...  1948
Era după război, după doi ani de foamete. Era anul 1948. Dar tinerii în orice timp şi în orice condiţii se îndrăgostesc şi se căsătoresc... O poză unicat ni-l prezintă pe poetul Valentin Roşca în ipostază de mire...
Începând cu anul 1913, la Chişinău a început să apară revista de cultură generală în limba română „Cuvânt Moldovenesc”. Era o iniţiativă a unui grup de tineri basarabeni susţinuţi de experimentatul Nicolae N. Alexandri. Toţi ei mai târziu şi-au înscris numele cu litere de aur în hronicul istoriei noastre (de la stânga la dreapta): Simion Murafa, Pan Halippa, Nicolae N. Alexandri, Daniil Ciugureanu şi Gheorghe Stârcea.1913
Începând cu anul 1913, la Chişinău a început să apară revista de cultură generală în limba română „Cuvânt Moldovenesc”. Era o iniţiativă a unui grup de tineri basarabeni susţinuţi de experimentatul Nicolae N. Alexandri. Toţi ei mai târziu şi-au înscris numele cu litere de aur în hronicul istoriei noastre (de la stânga la dreapta): Simion Murafa, Pan Halippa, Nicolae N. Alexandri, Daniil Ciugureanu şi Gheorghe Stârcea.
Familia Oxinoit din Chişinău era una cunoscută în sec. XX. Meritul era în primul rând al lui Boris Oxinoit, un medic foarte iscusit şi un traducător împătimit, care transpusese în limba rusă „Luceafărul” lui Mihai Eminescu şi o serie de scrieri ale autorilor clasici germani. Poza executată în 1891 o prezintă pe Bella Veksler-Oxinoit cu copiii săi. Primul din stânga, Boris Oxinoit.1891
Familia Oxinoit din Chişinău era una cunoscută în sec. XX. Meritul era în primul rând al lui Boris Oxinoit, un medic foarte iscusit şi un traducător împătimit, care transpusese în limba rusă „Luceafărul” lui Mihai Eminescu şi o serie de scrieri ale autorilor clasici germani. Poza executată în 1891 o prezintă pe Bella Veksler-Oxinoit cu copiii săi. Primul din stânga, Boris Oxinoit.
Corpul didactic al satului Damaşcani, jud. Hotin, alături de discipolii săi la finele unui an şcolar. Evident că în centrul pozei se află preotul, care în acea epocă era obligatoriu alături de cadrul didactic. Atmosfera e una festivă. Ei ca şi cum ştiu că pozează pentru istorie. Anul 1926.1926
Corpul didactic al satului Damaşcani, jud. Hotin, alături de discipolii săi la finele unui an şcolar. Evident că în centrul pozei se află preotul, care în acea epocă era obligatoriu alături de cadrul didactic. Atmosfera e una festivă. Ei ca şi cum ştiu că pozează pentru istorie. Anul 1926.
Marea familie a intelectualilor basarabeni din perioada interbelică o formau în principal preoţii şi învăţătorii. Fruntea satului Corjevo, din dreapta Nistrului, din fostul jud. Lăpuşna, azi r. Criuleni, era reprezentată prin două familii înrudite (de la stânga la dreapta): preotul Nicolae Plămădeală, soţia sa Zina, învăţătoarea Ala Nagacevschi şi directorul şcolii Ion Nagacevschi. Ei sunt rude directe cu sculptorul Alexandru Plămădeală. Anul 1940. Imagine păstrată de doamna doctor în culturologie Viorica Aderov, care este nepoata lor.1940
Marea familie a intelectualilor basarabeni din perioada interbelică o formau în principal preoţii şi învăţătorii. Fruntea satului Corjevo, din dreapta Nistrului, din fostul jud. Lăpuşna, azi r. Criuleni, era reprezentată prin două familii înrudite (de la stânga la dreapta): preotul Nicolae Plămădeală, soţia sa Zina, învăţătoarea Ala Nagacevschi şi directorul şcolii Ion Nagacevschi. Ei sunt rude directe cu sculptorul Alexandru Plămădeală. Anul 1940. Imagine păstrată de doamna doctor în culturologie Viorica Aderov, care este nepoata lor.
Societatea de Arte Frumoase din Basarabia în 1938 a organizat la Ialoveni o expoziţie la care au participat practic toţi membrii ei. Vernisajul a fost unul emoţionant şi cu foarte mulţi participanţi. Fotograful a realizat câteva poze dintre care pe una din ele îi găsim pe Alexandru Plămădeală, Olga Plămădeală, August Baillayre şi un învăţător de la şcoala din Ialoveni. Această imagine a fost păstrată în arhiva familiei dnei Viorica Aderov, nepoata sculptorului.1938
Societatea de Arte Frumoase din Basarabia în 1938 a organizat la Ialoveni o expoziţie la care au participat practic toţi membrii ei. Vernisajul a fost unul emoţionant şi cu foarte mulţi participanţi. Fotograful a realizat câteva poze dintre care pe una din ele îi găsim pe Alexandru Plămădeală, Olga Plămădeală, August Baillayre şi un învăţător de la şcoala din Ialoveni. Această imagine a fost păstrată în arhiva familiei dnei Viorica Aderov, nepoata sculptorului.
O trăsură ce înlocuia cândva limuzina. O fotografie de nuntă la Chişinău. Anii ’30 ai secolului XX.Anii ’30 ai secolului XX
O trăsură ce înlocuia cândva limuzina. O fotografie de nuntă la Chişinău. Anii ’30 ai secolului XX.
Topurile şi concursurile nu sunt o invenţie a secolului nostru, ele s-au întocmit şi petrecut în toate timpurile. Dar mai rar e cazul când concursul se petrece în sat şi se întrec între ele meşteriţele care confecţionează obiecte de artizanat, şi participă la concurs şi femeile mature, şi elevele. Fotograful a surprins în primăvara anului 1940 un asemenea eveniment petrecut la Corjevo. La masa din stânga a juriului sunt Maria Nagacevschi şi o necunoscută, la masa din dreapta: Ala Nagacevschi, dna Dascăl şi Zina Plămădeală. (Poza ne-a fost oferită de Viorica Aderov.)1940
Topurile şi concursurile nu sunt o invenţie a secolului nostru, ele s-au întocmit şi petrecut în toate timpurile. Dar mai rar e cazul când concursul se petrece în sat şi se întrec între ele meşteriţele care confecţionează obiecte de artizanat, şi participă la concurs şi femeile mature, şi elevele. Fotograful a surprins în primăvara anului 1940 un asemenea eveniment petrecut la Corjevo. La masa din stânga a juriului sunt Maria Nagacevschi şi o necunoscută, la masa din dreapta: Ala Nagacevschi, dna Dascăl şi Zina Plămădeală. (Poza ne-a fost oferită de Viorica Aderov.)
Inginerul Liviu Rusu (1910-1974) a fost fiul lui Ion Rusu, care a fost unul dintre participanţii la activităţile Sfatului Ţării. Fost student la Liceul Real din Chişinău, şi-a continuat studiile la Politehnica din Timişoara. Una din practicile de vară l-a adus la Fabrica de Bere din Azuga, unde viitorii ingineri au pozat cu plăcere. Apropo, această fabrică de bere, una dintre cele mai renumite în România, după anul 2000 a fost proprietatea basarabeanului Valeriu Moraru. Cât de frumos se împletesc lucrurile în istorie…
Inginerul Liviu Rusu (1910-1974) a fost fiul lui Ion Rusu, care a fost unul dintre participanţii la activităţile Sfatului Ţării. Fost student la Liceul Real din Chişinău, şi-a continuat studiile la Politehnica din Timişoara. Una din practicile de vară l-a adus la Fabrica de Bere din Azuga, unde viitorii ingineri au pozat cu plăcere. Apropo, această fabrică de bere, una dintre cele mai renumite în România, după anul 2000 a fost proprietatea basarabeanului Valeriu Moraru. Cât de frumos se împletesc lucrurile în istorie…
După Unirea din 1918, în Basarabia a fost cultivat cultul muzicii orchestrale. Şcoli, licee, întreprinderi organizau orchestre care concurau între ele după componenţă, după varietatea instrumentelor şi, evident, după repertoriu. Orchestra Liceului Real „Alecu Russo” din Chişinău era una de strune şi imaginea fotografică ne-a păstrat chipul colectiv al acesteia şi semnificaţia unei culturi astăzi uitate…
După Unirea din 1918, în Basarabia a fost cultivat cultul muzicii orchestrale. Şcoli, licee, întreprinderi organizau orchestre care concurau între ele după componenţă, după varietatea instrumentelor şi, evident, după repertoriu. Orchestra Liceului Real „Alecu Russo” din Chişinău era una de strune şi imaginea fotografică ne-a păstrat chipul colectiv al acesteia şi semnificaţia unei culturi astăzi uitate…
Odinioară, chiar şi şefii de puşcării nu erau cele mai odioase figuri. În memoria sorocenilor, I. Joltanovschi era doar o figură pitorească, deşi şeful penitenciarului din localitate avea o funcţie de temut. În această poză e prezentată toată familia şi nimeni nici nu bănuieşte că doar peste şase ani totul se va schimba radical în destinul lor… Soroca, 1911.Soroca, 1911
Odinioară, chiar şi şefii de puşcării nu erau cele mai odioase figuri. În memoria sorocenilor, I. Joltanovschi era doar o figură pitorească, deşi şeful penitenciarului din localitate avea o funcţie de temut. În această poză e prezentată toată familia şi nimeni nici nu bănuieşte că doar peste şase ani totul se va schimba radical în destinul lor… Soroca, 1911.
Războiul ruso-japonez din 1904-1905 a antrenat în lupte foarte mulţi basarabeni. Mobilizarea parţială a făcut ca aceşti tineri din judeţul Hotin să lase coarnele plugului şi să pună mâna pe arme. La Kiev au trecut pregătirea militară şi tot acolo au pozat înainte de a pleca spre Manciuria. Era anul 1905.1905
Războiul ruso-japonez din 1904-1905 a antrenat în lupte foarte mulţi basarabeni. Mobilizarea parţială a făcut ca aceşti tineri din judeţul Hotin să lase coarnele plugului şi să pună mâna pe arme. La Kiev au trecut pregătirea militară şi tot acolo au pozat înainte de a pleca spre Manciuria. Era anul 1905.
Fraţii Eduard şi Theodor Râşcanu la vârsta când nimeni nu bănuieşte că peste ani Theodor va deveni un prozator celebru, iar romanul lui dedicat Chişinăului şi intitulat „Râşcanovca”, anunţat de presă ca apariţie viitoare, aşa şi va rămâne nedescoperit de cercetătorii literari.
Fraţii Eduard şi Theodor Râşcanu la vârsta când nimeni nu bănuieşte că peste ani Theodor va deveni un prozator celebru, iar romanul lui dedicat Chişinăului şi intitulat „Râşcanovca”, anunţat de presă ca apariţie viitoare, aşa şi va rămâne nedescoperit de cercetătorii literari.
Poema pedagogică rămâne a fi una veşnică. Elevi şi pedagogi. Satul Soloneţ din jud. Soroca. Anii 1905-1910. Din colectivul şcolii făcea parte şi preotul Sozont Gârlea, absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău, promoţia 1899.1899
Poema pedagogică rămâne a fi una veşnică. Elevi şi pedagogi. Satul Soloneţ din jud. Soroca. Anii 1905-1910. Din colectivul şcolii făcea parte şi preotul Sozont Gârlea, absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău, promoţia 1899.
Cunoaştem cu toţii celebra pânză a lui I. N. Kramsckoi, „Necunoscuta”. De astă dată, un fotograf din Chişinău, A. Sumovski, ne oferă o altă versiune cu două personaje necunoscute pentru noi, dar de-o eleganţă antologică. Aşa era secolul al XIX-lea, puritate în spirit şi materie…
Cunoaştem cu toţii celebra pânză a lui I. N. Kramsckoi, „Necunoscuta”. De astă dată, un fotograf din Chişinău, A. Sumovski, ne oferă o altă versiune cu două personaje necunoscute pentru noi, dar de-o eleganţă antologică. Aşa era secolul al XIX-lea, puritate în spirit şi materie…
Artiştii plastici ai Chişinăului preferau nu doar să expună împreună, ci şi să petreacă împreună. Societatea de arte frumoase din Basarabia era consolidată în jurul lui Alexandru Plămădeală, dar cel mai important aport la această sinceră prietenie aparţine Olgăi Plămădeală, care ştia să împace diplomatic toate curentele şi ambiţiile. Primul din dreapta – August Baillayre, primul din stânga –  Vasile Blinov.
Artiştii plastici ai Chişinăului preferau nu doar să expună împreună, ci şi să petreacă împreună. Societatea de arte frumoase din Basarabia era consolidată în jurul lui Alexandru Plămădeală, dar cel mai important aport la această sinceră prietenie aparţine Olgăi Plămădeală, care ştia să împace diplomatic toate curentele şi ambiţiile. Primul din dreapta – August Baillayre, primul din stânga – Vasile Blinov.
Mihail Muratov (1885, Chişinău – 1944, GULAG) este un nume absolut uitat, pierdut prin arhive şi colecţii de ziare vechi. A făcut studii gimnaziale în capitala Basarabiei şi apoi superioare juridice la Universitatea din Petersburg. Lasă baltă o carieră prosperă, un viitor garantat şi se face actor. Familia sa nu i-a acceptat alegerea şi s-a dezis de  el. A debutat pe scena mare în 1905, dar a devenit cunoscut abia în 1909, după ce a interpretat rolul central în piesa lui Leonid Andreev „Anatema”. Din 1910 până în 1917 a fost angajat al Teatrului Mic din Moscova, unde pentru activitate prodigioasă a fost decorat cu ordinele Sf. Anna de gr. IV şi Sf. Stanislav de gr. III. Din 1921 până în 1925 Mihail Muratov a activat în teatrul rus din Riga. În anii 1926-1927 îl găsim în teatrul din Tallinn, de unde, dezamăgit şi sărăcit, pleacă la Paris. La finele anilor ’30 este chemat la Bucureşti în calitate de regizor al renumitului teatru „Bulandra”. În 1940 s-a întors la Chişinău, unde a activat la teatrul rus al RSSM, iar în 1941, perioadă în care el şi trupa sa de teatru erau evacuaţi spre oraşul Cerkesk, a fost arestat şi a murit în GULAG. Pe parcursul carierei sale artistice a jucat peste 200 de roluri, astăzi numele lui fiind uitat cu desăvârşire, regimul sovietic transformând într-o clipă o celebritate într-un anonim...
Mihail Muratov (1885, Chişinău – 1944, GULAG) este un nume absolut uitat, pierdut prin arhive şi colecţii de ziare vechi. A făcut studii gimnaziale în capitala Basarabiei şi apoi superioare juridice la Universitatea din Petersburg. Lasă baltă o carieră prosperă, un viitor garantat şi se face actor. Familia sa nu i-a acceptat alegerea şi s-a dezis de el. A debutat pe scena mare în 1905, dar a devenit cunoscut abia în 1909, după ce a interpretat rolul central în piesa lui Leonid Andreev „Anatema”. Din 1910 până în 1917 a fost angajat al Teatrului Mic din Moscova, unde pentru activitate prodigioasă a fost decorat cu ordinele Sf. Anna de gr. IV şi Sf. Stanislav de gr. III. Din 1921 până în 1925 Mihail Muratov a activat în teatrul rus din Riga. În anii 1926-1927 îl găsim în teatrul din Tallinn, de unde, dezamăgit şi sărăcit, pleacă la Paris. La finele anilor ’30 este chemat la Bucureşti în calitate de regizor al renumitului teatru „Bulandra”. În 1940 s-a întors la Chişinău, unde a activat la teatrul rus al RSSM, iar în 1941, perioadă în care el şi trupa sa de teatru erau evacuaţi spre oraşul Cerkesk, a fost arestat şi a murit în GULAG. Pe parcursul carierei sale artistice a jucat peste 200 de roluri, astăzi numele lui fiind uitat cu desăvârşire, regimul sovietic transformând într-o clipă o celebritate într-un anonim...
Visul de a deveni actor este firesc pentru mulţi adolescenţi vrăjiţi de marea scenă, de aceea ni se pare firesc faptul că elevii a două şcoli sorocene, Şcoala Normală „Petru Maior” şi Şcoala de Fete „Domniţa Ruxanda”, au organizat un cerc al amatorilor de teatru, pozând ca nişte artişti sadea în 1923.1923
Visul de a deveni actor este firesc pentru mulţi adolescenţi vrăjiţi de marea scenă, de aceea ni se pare firesc faptul că elevii a două şcoli sorocene, Şcoala Normală „Petru Maior” şi Şcoala de Fete „Domniţa Ruxanda”, au organizat un cerc al amatorilor de teatru, pozând ca nişte artişti sadea în 1923.
Pe parcursul istoriei, basarabenii au fost recrutaţi în mai multe armate şi au luptat în mai multe războaie. Aceşti tineri din jud. Hotin au fost trimişi la o şcoală de subofiţeri din Kiev, urmând a pleca mai târziu pe câmpurile de luptă din Manciuria, unde se luptau ruşii şi japonezii. O fotografie de adio executată în 1905 şi păstrată de familia Stroescu.1905
Pe parcursul istoriei, basarabenii au fost recrutaţi în mai multe armate şi au luptat în mai multe războaie. Aceşti tineri din jud. Hotin au fost trimişi la o şcoală de subofiţeri din Kiev, urmând a pleca mai târziu pe câmpurile de luptă din Manciuria, unde se luptau ruşii şi japonezii. O fotografie de adio executată în 1905 şi păstrată de familia Stroescu.
Corul bisericesc din Domulgeni, Edineţ, a pozat împreună cu preotul şi învăţătorii din sat. Erau anii frumoşi ai renaşterii naţionale şi spirituale. Fotografie din 1926.1926
Corul bisericesc din Domulgeni, Edineţ, a pozat împreună cu preotul şi învăţătorii din sat. Erau anii frumoşi ai renaşterii naţionale şi spirituale. Fotografie din 1926.
În martie 1944, când toţi se refugiau în România, preotul Dimitrie Coşciug din Trifăuţi, Soroca, a declarat: „…păi, cine o să-i boteze, cunune şi îngroape pe sătenii mei? Aici e înmormântată şi soţia mea, Xenia. Fie ce-o fi, eu rămân!” Şi a rămas… Cei patru feciori din poză au devenit toţi chirurgi: Simion, proctolog, Gurie (care este în viaţă) – pulmonolog, Eugen – specialist în tuberculoza oaselor, Mişu – oftalmolog. Imagine din perioada interbelică.1944
În martie 1944, când toţi se refugiau în România, preotul Dimitrie Coşciug din Trifăuţi, Soroca, a declarat: „…păi, cine o să-i boteze, cunune şi îngroape pe sătenii mei? Aici e înmormântată şi soţia mea, Xenia. Fie ce-o fi, eu rămân!” Şi a rămas… Cei patru feciori din poză au devenit toţi chirurgi: Simion, proctolog, Gurie (care este în viaţă) – pulmonolog, Eugen – specialist în tuberculoza oaselor, Mişu – oftalmolog. Imagine din perioada interbelică.
Străjeria şi cercetăşia erau două preocupări ale tinerilor în perioada dintre cele două războaie. În această poză  au rămas eternizate pentru viitor un grup de cercetaşi, fetele de la Liceul Eparhial din Chişinău. Prima din dreapta, cea mai înaltă din poză, e Parascovia Iupcenco, verişoara lui Victor şi Sergiu Lunchevici, care după război a locuit la Mensk. Chişinău, 8 iunie, 1936.1936
Străjeria şi cercetăşia erau două preocupări ale tinerilor în perioada dintre cele două războaie. În această poză au rămas eternizate pentru viitor un grup de cercetaşi, fetele de la Liceul Eparhial din Chişinău. Prima din dreapta, cea mai înaltă din poză, e Parascovia Iupcenco, verişoara lui Victor şi Sergiu Lunchevici, care după război a locuit la Mensk. Chişinău, 8 iunie, 1936.
Adeseori mi se pare că în fiecare om cunoscut se ascunde un necunoscut. Exemplul cel mai elocvent este chiar cazul sculptoriţei Claudia Cobizev (14.III.1905, Chişinău – 28.IV.1995, Chişinău). Biografia ei este una exemplară pentru un artist. Ştim că a făcut studii la Şcoala de Arte Frumoase din Chişinău (1931), la Academia de Arte din Bruxelles (1934) şi la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a colaborat cu marele sculptor român Cornel Medrea. 

Debutează cu sculptura în piatră Adormirea Maicii Domnului. Preocupată de tradiţiile naţionale româneşti, este puţin interesată de inovaţiile tehnice. Experimentele abstracte i-au rămas în permanenţă străine. În 1940, creează un ciclu de basoreliefuri pentru decorarea uşii pavilionului moldovenesc al Expoziţiei Agricole Unionale din Moscova.

S-ar părea că ştim totul despre acest om. Realitatea însă de fiecare dată ne oferă surprize. Nu ştiam că ei îi aparţine meritul readucerii monumentului lui Ştefan cel Mare de la Craiova la Chişinău.
Adeseori mi se pare că în fiecare om cunoscut se ascunde un necunoscut. Exemplul cel mai elocvent este chiar cazul sculptoriţei Claudia Cobizev (14.III.1905, Chişinău – 28.IV.1995, Chişinău). Biografia ei este una exemplară pentru un artist. Ştim că a făcut studii la Şcoala de Arte Frumoase din Chişinău (1931), la Academia de Arte din Bruxelles (1934) şi la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a colaborat cu marele sculptor român Cornel Medrea. Debutează cu sculptura în piatră Adormirea Maicii Domnului. Preocupată de tradiţiile naţionale româneşti, este puţin interesată de inovaţiile tehnice. Experimentele abstracte i-au rămas în permanenţă străine. În 1940, creează un ciclu de basoreliefuri pentru decorarea uşii pavilionului moldovenesc al Expoziţiei Agricole Unionale din Moscova. S-ar părea că ştim totul despre acest om. Realitatea însă de fiecare dată ne oferă surprize. Nu ştiam că ei îi aparţine meritul readucerii monumentului lui Ştefan cel Mare de la Craiova la Chişinău.
Artiştii plastici ai Chişinăului preferau nu doar să expună împreună, ci şi să petreacă împreună. Primul din dreapta este August Ballayre, primul din stânga – Vasile Blinov.
Artiştii plastici ai Chişinăului preferau nu doar să expună împreună, ci şi să petreacă împreună. Primul din dreapta este August Ballayre, primul din stânga – Vasile Blinov.
Acest brav colonel al armatei ruse nu este altul decât viitorul membru de onoare al Academiei Române, Paul Gore (1875-1927). În timpul Primului Război Mondial a fost comandantul unui tren sanitar, iar oridinele şi medaliile de pe piept au fost câştigate pe merit. Fotografie din 1916.1916
Acest brav colonel al armatei ruse nu este altul decât viitorul membru de onoare al Academiei Române, Paul Gore (1875-1927). În timpul Primului Război Mondial a fost comandantul unui tren sanitar, iar oridinele şi medaliile de pe piept au fost câştigate pe merit. Fotografie din 1916.
Mitropolitul Gurie al Basarabiei, după ce a fost implicat pe nedrept într-un scandal public, s-a retras ofensat la mănăstirea Cernica din prejma Bucureştiului, unde şi-a trăit ultimii ani de viaţă şi în al cărei cimitir a şi fost înmormântat. Dar şi în acele clipe grele pentru mitropolit, preoţii din Basarabia l-au vizitat şi l-au susţinut cu mare devotament pe bunul lor părinte spiritual. Cel însemnat cu cruce e preotul Vasile Ţepordei, din arhiva căruia ne-a parvenit poza.
Mitropolitul Gurie al Basarabiei, după ce a fost implicat pe nedrept într-un scandal public, s-a retras ofensat la mănăstirea Cernica din prejma Bucureştiului, unde şi-a trăit ultimii ani de viaţă şi în al cărei cimitir a şi fost înmormântat. Dar şi în acele clipe grele pentru mitropolit, preoţii din Basarabia l-au vizitat şi l-au susţinut cu mare devotament pe bunul lor părinte spiritual. Cel însemnat cu cruce e preotul Vasile Ţepordei, din arhiva căruia ne-a parvenit poza.
Chişinăul în 1941 a fost aruncat în aer de echipa de comandos condusă de căpitanul de la NKVD, Muhin. Autorităţile române au încercat să restabilească anumite clădiri, dar pe timp de război acest lucru era greu de efectuat. După război autorităţile sovietice au recurs la ajutorul academicianului Alexei Şciusev, care era originar din Chişinău şi dorea foarte mult ca acest oraş să devină „Palmira Sudică”. În această fotografie sunt prezentaţi acei care au dat capitalei Moldovei o nouă imagine, A. V. Şciusev şi colegii săi arhitecţi care se ocupau de   reproiectarea Chişinăului după război. Chişinău, 1947.1947
Chişinăul în 1941 a fost aruncat în aer de echipa de comandos condusă de căpitanul de la NKVD, Muhin. Autorităţile române au încercat să restabilească anumite clădiri, dar pe timp de război acest lucru era greu de efectuat. După război autorităţile sovietice au recurs la ajutorul academicianului Alexei Şciusev, care era originar din Chişinău şi dorea foarte mult ca acest oraş să devină „Palmira Sudică”. În această fotografie sunt prezentaţi acei care au dat capitalei Moldovei o nouă imagine, A. V. Şciusev şi colegii săi arhitecţi care se ocupau de reproiectarea Chişinăului după război. Chişinău, 1947.
Liceul „Alexandru Donici” din Chişinău era considerat o instituţie care susţinea copiii din familiile mai puţin asigurate material, dar care dădeau dovadă de capacităţi. Spre exemplu, în acest liceu a învăţat celebrul medic, academician Grigore Benetato şi tot aici şi-a făcut studiile academicianul Nicolae Corlăteanu şi această listă poate fi mult prea lungă. Până la dispariţia sa în 1938, liceul a fost condus de macedoneanul Leon T. Boga (rândul doi, în stânga preotului), iar alături de el stă venerabilul istoric Nicolae Popovschi, neîntrecut cronicar al istoriei bisericii basarabene. În imagine, generaţia anului 1938.  1938
Liceul „Alexandru Donici” din Chişinău era considerat o instituţie care susţinea copiii din familiile mai puţin asigurate material, dar care dădeau dovadă de capacităţi. Spre exemplu, în acest liceu a învăţat celebrul medic, academician Grigore Benetato şi tot aici şi-a făcut studiile academicianul Nicolae Corlăteanu şi această listă poate fi mult prea lungă. Până la dispariţia sa în 1938, liceul a fost condus de macedoneanul Leon T. Boga (rândul doi, în stânga preotului), iar alături de el stă venerabilul istoric Nicolae Popovschi, neîntrecut cronicar al istoriei bisericii basarabene. În imagine, generaţia anului 1938.
Maria Oscar Iliaşenco a fost una dintre cele mai frumoase femei ale Basarabiei. Bunica ei a fost frumoasa Marioliţa Ralli, căsătorită cu ofiţerul F. Meterkampf, cu care a avut o viaţă nefericită. La rândul lui, fiul ei Oscar s-a căsătorit cu Pulheria Constantin Kazimir (1837-1922), dintr-o familie cu mari tradiţii nobiliare şi averi impunătoare. Şi în această familie s-a născut Maria.
Maria Oscar Iliaşenco a fost una dintre cele mai frumoase femei ale Basarabiei. Bunica ei a fost frumoasa Marioliţa Ralli, căsătorită cu ofiţerul F. Meterkampf, cu care a avut o viaţă nefericită. La rândul lui, fiul ei Oscar s-a căsătorit cu Pulheria Constantin Kazimir (1837-1922), dintr-o familie cu mari tradiţii nobiliare şi averi impunătoare. Şi în această familie s-a născut Maria.
În Chişinău pe str. Şciusev, 77 se află Muzeul Alexei Şciusev. În salonul acestei case, în 1947, sculptorul Lazăr Dubinovschi a lucrat la portretul-bust al lui Alexei Şciusev. Imaginea fotografică ne-a păstrat acest moment uncial.1947
În Chişinău pe str. Şciusev, 77 se află Muzeul Alexei Şciusev. În salonul acestei case, în 1947, sculptorul Lazăr Dubinovschi a lucrat la portretul-bust al lui Alexei Şciusev. Imaginea fotografică ne-a păstrat acest moment uncial.
Oraşul Chişinău în toate timpurile a avut familii deosebite, remarcate nu prin averi, ci prin frumuseţea membrilor săi, prin generaţiile care se schimbau, iar marele lor tezaur – demnitatea – rămânea intangibilă. Familia Mani-Jelescu este şi astăzi prezentă în Chişinău prin descendenţii ei care au ajuns profesori universitari, artişti, savanţi ş.a. Dar toţi ei sunt mândri de originea lor, de rădăcina nepieritoare a neamului. Anul 1917.1917
Oraşul Chişinău în toate timpurile a avut familii deosebite, remarcate nu prin averi, ci prin frumuseţea membrilor săi, prin generaţiile care se schimbau, iar marele lor tezaur – demnitatea – rămânea intangibilă. Familia Mani-Jelescu este şi astăzi prezentă în Chişinău prin descendenţii ei care au ajuns profesori universitari, artişti, savanţi ş.a. Dar toţi ei sunt mândri de originea lor, de rădăcina nepieritoare a neamului. Anul 1917.
Bucureştean, poetul Alexandru Robot a fost ademenit să vină la  Chişinău de către alt bucureştean, publicistul Al.Terziman. Ambii au avut o soartă vitregă, la 28 iunie 1940 au rămas în Basarabia şi au murit în scurtă vreme. Autorul romanului „Miuzic-hal” în 1941, apărând Odesa, iar Al. Terziman, mare propagandist al realizărilor sovietice, în GULAG. În această poză, executată în 1937, poetul a fost surprins alături de soţia sa care a decedat în anii ‘90 ai secolului XX.1937
Bucureştean, poetul Alexandru Robot a fost ademenit să vină la Chişinău de către alt bucureştean, publicistul Al.Terziman. Ambii au avut o soartă vitregă, la 28 iunie 1940 au rămas în Basarabia şi au murit în scurtă vreme. Autorul romanului „Miuzic-hal” în 1941, apărând Odesa, iar Al. Terziman, mare propagandist al realizărilor sovietice, în GULAG. În această poză, executată în 1937, poetul a fost surprins alături de soţia sa care a decedat în anii ‘90 ai secolului XX.
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°