VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Valeriu Lazăr - I love Chişinău
 Descarcă
Octombrie 2011, Nr. 90

Valeriu Lazăr - I love Chişinău

Comentează   |   Cuprins

În fiecare an, în ediţia din octombrie, îi dedicăm capitalei câteva pagini din revistă. Proiectul „I love Chişinău” a devenit tradiţional şi nu poate lipsi nici de această dată. Valeriu Lazăr, Ileana Puică, Nicolae Platon şi Olia Tira ne-au dus în locurile care i-au marcat şi ne-au povestit de ce iubesc acest oraş, ce ar schimba la el şi ce mesaj ar lăsa generaţiilor viitoare de chişinăuieni.

Valeriu Lazăr, Ministru al Economiei

>> Am sesizat diferenţa dintre Chişinău şi Mingirul natal în primul an de studenţie, în 1985-1986. A fost un gen de „şoc cultural”  pentru mine – trecerea de la viaţa din sat, unde toţi se ştiu unul pe altul şi-şi dau bineţe, se ajută reciproc şi sunt atenţi la ce zice „gura satului”, la o cu totul altă realitate, când nici chiar vecinii de la acelaşi bloc nu se prea cunosc şi de regulă sunt total indiferenţi faţă de viaţa celor din jur, doar dacă nu-i inundă cumva vecinii „de sus”… Cu timpul, m-am obişnuit cu ipostaza de orăşean, deşi nu până la capăt. Posibil de-aceea ne-am procurat casa „pe pământ”, într-o zonă ce se aseamănă cu mahalaua unui sat, inclusiv auzindu-se undeva la vecini un cocoş.

>> Viaţa mea în Chişinău – peste 26 de ani (cu o scurtă pauză în perioada serviciului militar în termen) – s-a „consumat” preponderent pe axa dealul Petricanilor (unde am făcut facultatea) – Piaţa Marii Adunări Naţionale,1 respectiv Casa Guvernului (unde am activat în total aproape 12 ani) – zona Telecentru/Cinematograful „Gaudeamus” (unde am locuit cam toată această perioadă).

>> În cea mai romantică perioadă, făceam naveta pe această axă de la un pol la altul: am fost printre puţinii studenţi de la Universitatea Agrară care „mergea la fete” nu la Medicină sau Pedagogie , cum se obişnuia, ci la Jurnalistică. Uneori, parcurgeam pe jos itinerarul Căminul 6 USM – Căminul Facultăţii de Mecanizare de la UASM. Poate de aceea, pragmatici fiind, am hotărât să ne căsătorim în anul al treilea. Oricum, ne place cel mai mult anume raionul din preajma cinematografului „Gaudeamus”, aici şi locuim. Preferinţa mai are o explicaţie – e în drum spre Hânceşti.

>> Nu pot spune că iubesc Chişinăul – nu vreau să trişez, dar mi-s dragi cu adevărat câţiva chişinăuieni, pe care nu-i pot separa de oraş… Dar pot afirma cu certitudine că aştept cu nerăbdare să revin acasă, la Chişinău, de oriunde m-aş afla şi oricât de frumoase ar fi acele locuri.

>> Doar circumstanţe excepţionale pot fi o scuză pentru a te stabili departe de locurile natale, de părinţii care au nevoie de grija noastră, de rude şi prieteni. La acest capitol avem unanimitate în familie. Poate sună neconvingător, dar chiar nu cred că bunăstarea poate substitui cumva ceea ce se numeşte, prin părţile noastre, „dorul de casă”.

>> Chişinăul are farmecul său aparte. Poate că e verde, poate că nu e supraaglomerat cu clădiri foarte înalte şi unităţi industriale, poate graţie melanjului cultural ce-l caracterizează. Cu certitudine însă, mă dezgustă comerţul neorganizat, multitudinea de comercianţi ambulanţi pe multe străzi şi în pieţe improvizate, fără a respecta cele mai elementare cerinţe sanitare, ca să nu mai pomenesc de aspectele estetice. Îmi displace, de asemenea, să văd cum este mutilată ţinuta arhitecturală originală a oraşului de unele clădiri parcă inspirate din filme futuriste – am văzut în multe oraşe soluţii mult mai reuşite de conveţuire a modernului şi clasicului în acest sens.

>> Ar fi mai multe de schimbat în Chişinău. De exemplu, identificarea şi dotarea corespunzătoare a unei zone/străzi pietonale, precum găsim în majoritatea absolută a capitalelor europene şi nu doar. Eu m-aş ambiţiona, de asemenea, să asigur navigabilitatea pe râul Bîc – în sens recreativ, bineînţeles. Vă asigur că farmecul oraşului s-ar îmbogăţi cu  valenţe noi.

>> Chişinăuienii vor putea fi asociaţi cu nişte locuitori ai unei urbe europene tipice doar atunci când feţele lor vor emana aceleaşi emoţii – bucurie, calmitate, linişte sufletească. Regretabil, dar e una dintre remarcile tradiţionale ale oaspeţilor noştri de peste hotare cu referire la mai toţi moldovenii – sunteţi binevoitori şi primitori, dar aveţi feţele triste şi mereu agitate, mereu alergaţi undeva de parcă aţi mai avea câteva vieţi în rezervă…
    
>> Turiştilor care vin la Chişinău le-aş arăta edificiile proiectate de arhitectul Bernardazzi, amplasate în centrul istoric al Chişinăului – sunt un „mare cunoscător” al acestora: în anul întâi de facultate, proful de istorie nu mi-a dat o notă pozitivă până nu i-am descris toate operele acestui mare creator din Chişinău! Aşa am cunoscut fostul Turn de Apă din preajma sediului principal al USM, edificiul actualei Biserici Teodora de la Sihla ş.a.

>> Îi doresc Chişinăului să devină o veritabilă capitală europeană. Să fie în pas cu tendinţele moderne, totodată „conservându-şi” farmecul şi energetica pozitivă.  Iar locuitorilor le doresc să cunoască şi să ţină la istoria oraşului nu doar siliţi de profesorii de istorie. Sper mult că feţele chişinăuienilor, ca şi ale tuturor moldovenilor, vor exprima emoţii de bucurie şi împlinire.

Text: Irina Tribusean.
Foto: Florin Tăbârţă

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Bun articol, dezvalui calitatile pozitive ale unui din cei mai buni ministri actuali. Cunosc unii lideri departide care regreta ca nu-l au in echipa. Un asfel de profesionist face o imagine mai buna oricarui partid. Imi pare rau de unii care nu-l pretuiesc la justa-i valoare.

Sa ne traiti dom Lazar!
elijah№1   -  
21 Octombrie 2011, 16:04
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°