VIP Magazin
11 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Val şi Valentina Butnaru. Despre bărbaţi şi femei
Iunie 2004, Nr. 03

Val şi Valentina Butnaru. Despre bărbaţi şi femei

Comentează   |   Cuprins

Ziariştii Valentina şi Val Butnaru fac un cuplu care iubeşte viaţa şi ştie să se bucure de ea. Cum ar zice Ea, un cuplu care respiră şi care trăieşte. Cum ar zice El, un cuplu pentru care problemele nu sunt decât o ploiţă după trecerea căreia se limpezeşte cerul.

Cum puteţi defini bărbatul?

Valentina: Bărbatul este ocrotitorul Femeii şi al Familiei. Unii dintre ei conştientizează acest lucru, alţii - nu. Lui îi este sortit de la Dumnezeu să caute cu disperare Femeia şi să nu se poată realiza dacă n-o găseşte. Dacă o găseşte, poate rămâne la fel de nerealizat.

Val: Nu pot defini bărbatul în nici un fel, nici nu ştiu dacă există vreo definiţie în acest sens. Şi totuşi, un bărbat e ca şi Bursa de valori din New York: poate traversa crize sau, dimpotrivă, poate înregistra succese, dar nici o dată nu părăseşte cursa. Cel care o părăseşte, se transformă într-un simplu depozit angro de pe la marginea Chişinăului.

Cum puteţi defini femeia?

Valentina: Femeia este mama Bărbatului, în orice raport de rudenie s-ar afla ei. Femeia este cea care îşi asumă responsabilităţile şi riscurile, Femeia este conştientă de rolul ei de Cenuşăreasă în familie şi în societate. Atât doar că unele dintre ele îşi asumă acest rol şi-1 cizelează până la creaţie, altele nu vor să-1 accepte şi încearcă să meargă împotriva firii.

Femeia este inspiraţia şi pierzania Bărbatului, focul şi apa, prietenul şi duşmanul lui. Femeia este cea mai importantă "achiziţie" din viaţa Bărbatului, pe care îl poate determina să se înalţe, care poate construi orice împreună cu el şi care are foarte multă nevoie de protecţia lui.

Val: Cred că aş putea găsi o definiţie pentru femeie; sufăr de complexul ignorantului care este tentat să pună în formule "exacte" ceea ce nu cunoaşte şi nici nu-i este dat să înţeleagă. Şi totuşi, o femeie e ca şi o ţară, Olanda, de exemplu: dacă rupi toate lalelele din toate grădinile ei, această ţară dispare din atlasul sentimental al lumii. Femeia care nu dispare după un asemenea tratament horticol, se transformă în Republica Moldova.

Ce înseamnă un cuplu ideal, dacă sunteţi de părerea că există cupluri ideale?

Valentina: Nu cred că există cupluri ideale. Există relaţii extraordinare între oameni, fie că este vorba de cuplu (ca familie), fie că este vorba de prietenie sau de relaţii colegiale. Responsabili de orice gen de relaţie -rea sau bună - sunt în egală măsură ambii parteneri. Daca relaţia lor este dezastruoasă, ridicolă sau banală, ei sunt cei care au construit-o astfel. O relaţie presupune o investiţie serioasă şi o implicare profundă. Dacă ea a devenit o amăgire, tot cei doi au plăsmuit-o astfel, din micile lor minciuni şi nesincerităţi cotidiene ori dintr-o lipsă de încredere reciprocă. Dacă cei doi reuşesc să treacă peste sutele de încercări şi să le sfideze chiar, formează un cuplu ce respiră, trăieşte. Un cuplu ideal ar însemna pentru mine un cuplu mai presus de prejudecăţi, de ambiţii personale, de egoism. Dar şi cu o formulă proprie de supravieţuire, cu minimum de şicanări ridicole şi inutile, cu minimum de umilinţe reciproce, cu foarte multă personalitate şi libertate din partea ambilor parteneri, plus suficient spirit de concesie şi de colaborare.

Val: Unu plus unu este egal cu doi. Doi cai trag un car încărcat cu probleme. Carul mare şi carul mic trezesc admiraţia muritorilor de rând. Moartea şi viaţa sunt tratate drept nişte daruri lăsate de Dumnezeu. Dumnezeu nu poate constitui o temă de discuţii în controversă. Dacă una dintre aceste afirmaţii nu vă caracterizează, înseamnă că nu sunteţi un cuplu ideal.

Are oare femeia aceleaşi drepturi ca şi bărbatul? Daca nu, ce i se permite lui şi nu i se permite ei? Sau dimpotrivă, ce i se poate ei şi nu i se permite lui?

Valentina: O Femeie înţeleaptă şi modernă trebuie să-şi înţeleagă perfect rolul în viaţa Bărbatului, a Familiei şi în Societate. Ea ştie bine că nu poate avea aceleaşi drepturi ca şi Bărbatul, chiar dacă societatea civilizată ne asigură, teoretic, drepturi egale. Voi încerca să pun accentele altfel. Eu nu am nevoie de aceleaşi drepturi cu Bărbatul. Deoarece eu am nişte priorităţi în faţa lui de care sunt conştientă şi el are alte priorităţi în faţa mea de care eu sunt conştientă. Lui i se permite totul. Depinde cât îşi permite el. Ei i se permite totul. Depinde cât îşi permite ea.

Să nu uităm că Femeii i se permite să aducă pe lume copii, iar Bărbatului - nu. Femeii i se permite să-şi ţină pruncul la sân şi să-1 alăpteze, ceea ce nu i se permite lui. Nimeni nu poate bănui cât de mare este puterea magică a acestei comunicări între mamă şi copil, care nu dispare niciodată. Oricât de mare ar fi copilul, doar ei doi ţin minte această legătură.

Este fericit şi superior Bărbatul care ştie să se bucure de această comunicare, al cărei autor, într-un fel, este chiar el. De el depinde dacă va face parte din miraculosul întreg sau va fi doar un intrus ori un spectator pasiv. Dacă înţelege că cel care pune suflet în acest mirific întreg este fericit şi realizat, este un norocos, daca nu - se chinuieşte în singurătatea lui toată viaţa.

Val: Femeia are drepturi, bărbatul -doar obligaţii. Aşa e mai bine, astfel e mai simplu de trăit. Pentru toată lumea, inclusiv pentru alcătuitorii de anchete.

Cum trebuie să se comporte ea, când el nu vrea să vadă pe nimeni, este taciturn, iritat şi enervant şi nu lasă telecomanda din mână ?

Valentina: Trebuie să-şi caute de viaţa ei şi să-şi găsească bucuria în libertatea de a se preocupa de micile ei plăceri, fără a provoca dezaprobare, comentarii sau curiozitate în plus. Cel mai indicat este să plece de acasă şi să se consacre unei comunicări mai inspirate sau cel puţin uneia degajate şi nepretenţioase.

Val: Nu vă legaţi de telecomandă! Există atâtea şi atâtea lucruri inutile: lectura ziarelor, discuţiile cu camarazii la o bere, pescuitul, o partidă de table, rezolvarea careurilor... Ei bine, toate aceste lucruri ea trebuie să le trateze ca pe o simplă ploaie. La urma urmei, nu intrăm noi în casă atunci când plouă tare, aşteptând să se limpezească cerul?

Iubirea prea insistentă, este sufocantă sau atrăgătoare?

Val: Sufocantă este o zi de iulie când computerele se topesc în birouri, iar tu trebuie să scrii "norma" la ziar. Atrăgătoare este halba de bere rece, din care sorbesc indivizii ce se văd pe fereastră, în timp ce tu te holbezi tâmpit la computerul care se prelinge pe masa de scris. In aceste condiţii, nici nu ştiu ce să mai spun despre iubire.

Valentina: Iubirea prea insistentă nu este complexă şi profundă: fie că vine dintr-o sărăcie sufletească, fie că vine dintr-o gelozie şi dintr-un egoism exagerat. Oricum, o iubire nu sufocă, ea este însuşi aerul pe care-1 respiră cei doi. Când începe a sufoca, semnalează un simptom de criză sau de slăbiciune din partea unuia dintre ei. Comunicarea este cel mai bun leac. Când doi oameni se iubesc, este firesc să fie şi buni prieteni. O prietenie presupune şi o comunicare calitativă prin care se elimină suspiciuni, mici ranchiune, nedumeriri sau eventuale supărări nefondate. Dar şi comunicarea, şi prietenia, şi iubirea sunt păsări rare pe care doar cei aleşi le pot prinde.

Dragostea - iubirea poate oare rezista unei căsătorii de 20, 30, 40 sau 50 de ani?

Val: Cât priveşte iubirea, nu sunt sigur - v-am mai spus. Dragostea - poate.

Valentina: Căsătoria şi dragostea sunt expresia unei relaţii trainice între doi oameni, a unei relaţii superioare iubirii pătimaşe care, de regulă, nu obligă la nimic. Formula pe care o găsesc doi oameni căsătoriţi pentru dragostea lor se exprimă prin tot ce pot crea ei împreună: cămin, copii, comunicare, experienţă, atitudine, respect şi o dragoste necondiţionată, în care fiecare ia din povară o greutate cât mai mare pentru a-şi cruţa consoarta/soţul. Dacă o căsnicie poate rezista şi 20, şi 30, şi 40, şi 50 de ani, atunci şi o dragoste rezultată din relaţia specială a două persoane va rezista exact atât. Unii îi zic obişnuinţă. Nu este o obişnuinţă. Este viata celor doi. încercaţi să-i despărţiţi şi veţi vedea cum se ofilesc.

Ce principii aţi pus la baza educaţiei copiilor dvs.?

Valentina: Mai multe. Cred că foarte multă dragoste şi încredere. Am preluat, intuitiv, o parte din principiile părinţilor noştri, care ni s-au părut viabile şi potrivite, iar o parte s-au conturat singure. Daca îţi iubeşti copiii şi te accepţi ca părinte, şi accepţi ideea că ai o misiune extraordinară pe care trebuie s-o conştientizezi permanent, zilnic - şi prin somn - Dumnezeu te ajută, te luminează şi te învaţă cum să-ţi instruieşti urmaşii. Asta înseamnă să îmbini lucrurile bune pe care le-ai învăţat de la mama, cu anumite lucruri pe care le poţi învăţa de la copiii tai, cu altele preluate din cărţile bune şi cu altele - din exemplele demne de a fi preluate din jurul tău. Educaţia este o experienţă unică care-ţi asigură dragostea copilului tău - cea mai mare recompensă de care se poate bucura o mamă.

Val: Nimic nou de la Eclesiast încoace: sădeşte, ară, cultivă...

Ce greşeli nu aţi comite în viaţa de familie dacă aţi putea da timpul cu 20 de ani în urmă?

Valentina: Sunt sigură, le-aş repeta. Sau aş face altele, poate, mai grave. îmi place viaţa mea şi cred că este frumoasă şi deplină cu toate experienţele mele. Am o şcoală a mea, la care am ajuns prin propriile emoţii, trăiri, încercări, bucurii şi reuşite. Nu vreau să schimb nimic. Poate aş reduce puţin din menajul care mi-a consumat energia pe jumătate şi poate aş insista mai mult asupra mea şi asupra inspiraţiei mele.

Val: Cu 20 de ani în urmă? Deja nu¬mi foloseşte la nimic...

Unde începe şi unde se termină libertatea într-un cuplu?

Val: Dacă începe, nu se mai termină.

Valentina: Libertatea începe cu tine şi se sfârşeşte tot cu tine. Tu eşti libertatea ta şi tot tu eşti închisoarea ta. Tu eşti libertatea partenerului tău, dar şi închisoarea lui. Tu eşti inspiraţia lui şi tot tu - mlaştina lui. Foarte multe lucruri depind de tine, de el, de comunicarea voastră, de limbajul vostru.

Care este dansul cu care asociaţi o relaţie de cuplu ?

Valentina: Dimineaţa - valsul, seara - tangoul. Sau invers.

Val: In cazul în care unul dintre cei doi nu poate dânsa, aş prefera tangoul.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

D-na Butnaru este o femeie extraordinara!!!
Trelea Larisa   -  
07 Februarie 2010, 00:06
Sus ↑
Fac o echipa pe cinste! Prietenii (multi la numar) stiu de ce.
N.   -  
01 Martie 2010, 12:45
Sus ↑
Oameni care ne dau o lectie de cultura la noi acasa.
Lilia   -  
06 Aprilie 2010, 01:00
Sus ↑
Sunteţi, pur şi simplu, extraordinari.
Ninuţa   -  
06 August 2010, 15:55
Sus ↑
ambii sunt oameni dintr/o bucata
victoria   -  
11 Octombrie 2010, 15:05
Sus ↑
EXTRAORDINAR!!!!!!!
UN EXEMPLU DEMN DE URMAT!!!
FRUMOS TANDEM!!!
E UN NOROC SA AI NOROC!!!
SUNTETI NISTE NOROCOSII!!!!
DA DOAMNE MAI MULTE PERECHI CA FAMILIA BUTNARU!!!
VA PUP!!!
VERONICA GRIGORAS   -  
01 Februarie 2011, 16:52
Sus ↑
Sunt fostii mei colegi de facultate. Le doresc sănătate si fericire în continuare şi multi, multi ani împreună!!!!!!
anisoara   -  
02 Octombrie 2014, 11:09
Sus ↑
Sunt si ai mei colegi de facultate, ba si de grup academic gr. a 4-a cum ne clasificau la facultate sau gr. a 2-a si le doresc la fel cele mai bune ... ca si Anisoara
valerian ciobanu   -  
10 Mai 2015, 21:12
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°