VIP Magazin
21 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Un altfel de portret al Valeriei Duca cu Rodica Ciorănică
Septembrie 2015, Nr. 134

Un altfel de portret al Valeriei Duca cu Rodica Ciorănică

Comentează   |   Cuprins

Rodica Ciorănică este un exemplu al femeii de succes, lucru confirmat cel puțin de faptul că o vedem în fiecare seară la TV. Căldura cu care ne întâmpină îi este specifică la fel ca spontaneitatea, sinceritatea și dorința de a visa. Cert este că imaginea de la televizor nu e destul de încăpătoare ca să cuprindă profunzimea caracterului său, pe care încă îl descoperim.

Cum este Rodica Ciorănică în afara imaginii publice și a femeii pe care o vedem în fiecare zi la „O Seară Perfectă”?

Sunt normală. Cu siguranță nu mă consider o persoană „glamouroasă”, așa cum deseori am fost etichetată. Sunt un om simplu, vesel de fiecare dată când nu mi-e trist și doar meseria mă asociază cu acest mediu monden, în care, de fapt, mă consider o intrusă.

Mie îmi place foarte mult singurătatea. Această nevoie de izolare e o consecință a faptului că fiecare zi din viața mea este prea plină de oameni și de comunicare.  Dacă un om are o muncă de birou, legată de tot felul de acte și hârtii, dorința de a socializa în timpul liber este evidentă. Pe când, pentru mine, comunicarea e meseria mea, nu e ceva ce îmi lipsește. Oricum, jurnalismul e jobul sau alegerea fericită a vieții mele.

Sunteți extremde vie și pozitivă! Această energie vine dintr-o dispoziție interioară sau este condiționată de persoanele și circumstanțele exterioare?

Deși există realități pe care nu pot să le schimb, cred că fericirea mea, în mare parte, depinde doar de mine. Eu sunt un om foarte dependent de succes. Dacă în tot ceea ce fac reușesc, asta îmi aduce o doză importantă de beatitudine, de zbor. Acum, fără îndoială, sunt un om fericit și constat asta în fiecare dimineață, în acele cincisprezece minute în care conduc spre birou. Sunt sănătoasă, am părinții lângă mine, un copil minunat, câteva joburi pe care le iubesc, plus prieteni extraordinari și libertatea să călătoresc – aceste lucruri mă fac un om fericit.

Nu vă este frică de această dependență de succes?

Sunt conștientă că se poate termina într-o zi, că e posibil să nu mai am emisiune, revistă; dar eu tot timpul am alte idei care abia așteaptă să mă apuc de capul lor și știu că pot să o iau oricând de la capăt. Chiar mi se pare incitantă ideea asta – de a o lua de la zero. Ceea ce întotdeauna îmi va aparține este numele meu și experiența pe care am acumulat-o.

Care sunt lucrurile care încă vă aduc aminte de copilărie?

Cărțile... Seara, când terminam toate muncile din jurul casei, îmi plăcea să mă cațăr pe scara de la pod, să citesc și să privesc apusul care se dezlănțuia leneș în fața mea. Asta e imaginea pe care n-am s-o uit niciodată. Locuind la o margine de sat și neavând alte case în față, eram doar eu, cerul și pământul... lanurile de porumb, viile, cimitirul și soarele roșu. Am păstrat romantismul din perioada aceea și încă îmi plac peisajele idilice de la țară. La fel, din copilărie, am păstrat și sensibilitatea pentru oamenii care o duc mai greu. Știu cum este să fii copil, să vrei o înghețată, iar părinții să nu aibă niciun ban în acel moment.

În fața unui cer imens cu un apus viu, e ușor să fii romantic. Este oare la fel de ușor să fii romantic și în rutina de fiecare zi?

Da, pentru că romantismul vine din interior. Depinde la ce visezi și de felul în care privești lumea din jur. Fiecare persoană o vede diferit.

Care este atitudinea dvs. față de realitățile care nu pot fi schimbate?

Aștept un moment care să le facă posibile sau, mai rar, învăț să le accept așa cum sunt.

Credeți că există valori care rezistă în timp sau totul este trecător?

Din păcate, nimic nu este veșnic și, recunosc, această realitate mă deprimă. Recent, Osho mi-a oferit o altă perspectivă. În momentul în care am încercat să trăiesc doar cu acest moment, al prezentului, fără a mă gândi ce urmează mâine sau la ce a fost ieri, am început să fiu mai fericită. Atunci am observat că mi-a înflorit magnolia, că am vișine coapte în copacii din curte și am început să mă bucur de lucrurile mici. Am înțeles că trebuie să savurez clipa, la fel cum savurez acum această discuție cu tine. Totul, astfel, devine mai simplu și te face mai fericit.

 

10/10

Viața dvs. – roman sau poezie? Roman.

Iubirea e de culoarea... Roșie.

Cea mai mare slăbiciune? Neîncrederea în sine.

Continuitate sau diversitate? Continuitate, dar în continuă dezvoltare.

Mai bine minciună decât... Nu, mai bine adevărul.

Concert de operă sau balet?  Operă.

Mai bine în singurătate decât.... Singur cu mulți oameni în jur.

Sinceră sau misterioasă? Aș vrea să fiu mai misterioasă.

Cea mai mare putere? Puterea de a visa și puterea de a iubi. E groaznic să trăiești fără visuri și fără să iubești.

Dacă dragoste nu e, ...  trebuie s-o găsim.

Text: Valeria Duca

Foto: Sergiu Gavriliță

 

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+3°