VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ultimii mohicani. Dumitru Matcovschi
Mai 2011, Nr. 85

Ultimii mohicani. Dumitru Matcovschi

Comentează   |   Cuprins

Sunt oameni care au făcut istorie şi au marcat pentru totdeauna poezia, literatura, teatrul şi cinematografia moldovenească. Adevăraţii clasici în viaţă, marii intelectuali ai unei generaţii de aur lipsesc astăzi din viaţa noastră activă. Ce face astăzi scriitorul Aureliu Busuioc? La ce se gândeşte poetul Dumitru Matcovschi? Ce griji are regizorul Ion Ungureanu? Stăm astăzi de vorbă cu ultimii mohicani, aristocraţii scrisului. Despre principii şi valori, moralitate, generaţia de azi şi cea de mâine.
Idee: Sergiu Gavriliţă. Text: Rodica Trofimov. Fotografii: Florin Tăbârţă.


Dumitru Matcovschi.  72 de ani, poet


Aş vrea, când mă voi preface în ţărâne, pe crucea mea de piatră un singur cuvânt să fie dăltuit: s ă r a c u l.


Dumitru Matcovschi. Scriitor al poporului, membru titular al AŞM, cavaler al Ordinului Republicii (1996), cavaler al Ordinului „Steaua României” în grad de comandor, deţinător al medaliilor „M. Eminescu” şi „Pentru distincţie în muncă”,
cetăţean de onoare al oraşului Chişinău (2009) .

Unul dintre pilonii mişcării de renaştere naţională din anii ’90. A suferit un grav accident rutier la 17 mai 1989, se presupune că accidentul a fost organizat, având în vedere evenimentele de deşteptare naţională. Redactor-şef adjunct la săptămânalul „Cultura” (1966-1970). Redactor-şef la revista „Nistru” (1987), a cărei denumire o schimbă în 1988 în „Basarabia” (1988-1997). Debutează în 1963 cu placheta de versuri „Maci în rouă”. Urmează „Descântece de alb şi negru” (1969), volum interzis de cenzura sovietică imediat după apariţie. A editat peste 50 de volume de poezie („Grâul”, „Axa”, „Patria”, „Poetul şi balada”, „Tu, dragostea mea”, „Veşnica toamnă”) , proză („Duda”, „Toamna porumbeilor albi”, „Focul din vatră”), dramaturgie, piese de teatru („Preşedintele”, „Pomul vieţii”, „Ioan Vodă cel Viteaz”, „Tata”). Multe din poeziile sale au fost puse pe note şi au devenit şlagăre ale estradei moldoveneşti. În aprilie 2011 a lansat volumul de poezii „Amarele confesiuni”.

- Viaţa mea din ultimii doi ani clipă este. Încerc să rezist la masa de scris. Aştept. De luni până luni. Altădată aveau nevoie de mine prietenii şi neprietenii. Azi telefonul tace. Toţi luptă cu toţi, toţi îi denigrează pe toţi, bacanala spiritelor mici e în toi, „eroii naţionali” se monumentalizează în fotolii, şi-au înălţat castele pe Valea Morilor, contemplă eternitatea. Eu nu o pot contempla de la etajul al nouălea – mititeii îmi par şi mai gâgâlici: care martir, care personalitate? Basarabia, după ’90 încoace a fost bastardizată, satele au rămas pustii, copiii – părăsiţi, bătrânii –  neputincioşi, pământurile s-au părăginit, pe cine-l doare, pe deputaţii moldoveni?

- Generaţia mea făcea carte. Generaţia de azi face bani. Valori - şi cartea, şi banii. Diferite însă.

-  A greşi e omeneşte, nu? Totuşi, pun mai sus de toate adevărul. Şi ca principiu de bază al existenţei umane, şi ca principiu de bază al artei.

- Nemuritor este sufletul, atât. Ne vom preface în ţărână toţi. Un cântec, un vers, o vorbă frumoasă dacă vor dăinui. Să nu ne facem iluzii. Să ne trăim anii omeneşte, bărbăteşte. Sunt cum sunt, n-am cerşit niciodată nimic, n-am bătut cărarea la palat.

- De ce ziariştii, azi, nu se întreabă cum şi de unde a venit în 1987 votul de blam conducerii de partid a RSSM? Pentru că n-a căzut din pod. Au existat oameni care au riscat, şase eram doar. Trei au trecut în lumea celor drepţi, unul a plecat din Basarabia; apropo, tot noi am dus votul de blam la Moscova, iar „martirii”, „poeţii naţionali” nici măcar nu l-au semnat. Cuiva, aşadar, cronica documentară a luptei noastre cu regimul totalitar nu-i convine, or, anume aceste genii pustii au privatizat mişcarea de renaştere naţională, au ajuns şefi, redactori, făcători de legi. De ce ziariştii tac? De Uniunea Scriitorilor nu mai zic. În 21 de ani, numărul scriitorilor s-a dublat, dacă nu chiar s-a triplat, oameni aduşi cu apa, aleşi cu „spisca”, tovarăşii de pahar ai biacademicianului Mihai Cimpoi. Este o mare ruşine.

- Americanizarea şi globalizarea una sunt, este o pacoste această globalizare şi pentru Europa, nu doar pentru Republica Moldova. Este, în fond, acelaşi cosmopolitism din epoca sclavagismului. Cât priveşte goana după bani, mai bine să tac. Îmi editez cărţile cu banii mei săraci, uneori, poate, cineva se îndură, se gândeşte şi la mine. Lumea nu e toată bolnavă de aur, dar nici de poezie.
- Nu se compară capitalismul de azi cu socialismul de ieri. Imperiul sovietic avea economie planificată, era o forţă. Capitalismul moldovenesc, hai să-i spunem aşa, ţine de anarhie, de unde ţară fără legi, de unde forţă fără economie, de unde stat fără conducători, de unde doctrină fără principii, cârdăşie de interese. Întâi de toate legea, repet, fără lege nu există decât debandadă, ambiţie, profitori, impostori, violatori, negustori compromişi.

- Sunt mulţi pentru care am un respect deosebit, inclusiv pentru unii dintre colegii mei. În primul rând, pentru Petru Cărare şi Pavel Boţu. Petru Cărare ne aduna, pe noi, poeţii tineri, în anul 1959, insist, 1959, în toiul dictaturii, la monumentul bătrânului voievod, să depunem flori cu prilejul unei aniversări a statului moldovenesc. A fost expulzat din urbe, trimis la ţară, ca să fie urmărit de KGB, ca să nu mai existe. Cărare n-a fluturat niciodată din mâini, nu s-a bătut cu pumnii în piept, după prăbuşirea colosului imperial a fost marginalizat şi de democraţi. Locuieşte azi, bolnav, aproape că nu se mai deplasează, pe bd. Mircea cel Bătrân, un apartament în centrul Chişinăului nu s-a găsit pentru el, dar pentru profitori? De ce, domnilor, vă faceţi niznai? De ce nu apăraţi omul cu inimă de om? Or, Cărare e şi un mare poet, cartea lui, „Săgeţi”, îndată după a mea, a fost arestată în 1972 şi interzisă. Cunosc de asemenea şi câţiva actori mari, unul – al poporului din URSS, a interpretat şi rolul „visătorului de la Kremlin” chiar. A murit flămând, cerşea pe la ospătării o lingură de ciorbă, iar biruitorii râdeau, mai câini decât câinii; care a fost vina lui Chiril Ştirbu, vă întreb? Canalii sus, canalii jos. În această clipă, azi. Ho, ţară! Independenţă fără conducători, fără valori, fără legi? Sunt uitaţi cu desăvârşire Victor Teleucă, Pavel Boţu, Ion Constantin Ciobanu, este murdărit, ţintuit la stâlpul ruşinii Andrei Lupan, de cine? De toate gângăniile bipede care atunci, demult, o vorbă n-au spus împotrivă.

- Există aici şi acum poeţi tineri în care cred. Luptători sunt. Întotdeauna luptătorul este drept. Se bat cu pumnii în piept numai ticăloşii. Bărbaţii, luptătorii, trăiesc şi mor frumos, de mult suflet. Totuşi, cea mai frumoasă moarte răstignirea este. Şi cea mai frumoasă vârstă, vârsta lui Hristos. Şi cea mai rodnică. Şi cea mai bărbată. Tineri, vreau să zic, să muncim, să fim ai pământului, să luptăm, să nu aşteptăm îndurare de la neîndurători, de la răi şi fameni. Bunicii, răstrăbunicii ne-au lăsat ţara moştenire, nu sunt vorbe mari, are locşor sfânt orişice seminţie, avem şi noi, să nu pângărim sfântul altar, să nu fim târâie-brâu şi vântură-lume.

- Apropo, aş vrea, când mă voi preface în ţărâne, pe crucea mea de piatră un singur cuvânt să fie dăltuit: s ă r a c u l. Este, cred, cel mai simplu şi vrednic epitaf.   


Lăsaţi-mă în pace, „trăiesc în altă lume decât voi”.


CHESTIONAR

1. În ce constă, pentru dvs., fericirea perfectă? Totală adică? Nu există fericire totală. Omul de creaţie nu se complace în starea de mulţumire pe care uneori o trăieşte. Clipa trece, te năpădesc din nou gândurile, iarăşi apar problemele, cusută cu aţă a fost dintotdeauna viaţa omului.
2. Când ultima oară aţi avut o explozie de râs? Acum 22 de ani.
3. Când aţi plâns ultima oară? N-aş vrea să răspund la această întrebare. Nu mai am lacrimi să plâng, am plâns atunci, toate lacrimile mi le-am plâns, când autobuzul struţului m-a strivit ziua în amiaza mare pe şosea. Nu fac teatru de bâlci provincial. Mă uit la toate cu mintea trează, să înţeleg lucrurile, nu doar să le contemplu. Am dureri omeneşti, nu sunt de fier să îndur la nesfârşit poverile. Nu mimez. Nu viclenesc. Starea poeziei nu mi-a secat inima de alean.
4. Care e principala dvs. trăsătură de caracter? Nu mi-e teamă de frică.
5. Care e principalul dvs. defect? Fac întotdeauna opoziţie. Pun la îndoială totul. Nu-mi pot stăpâni emoţiile. Nu sunt practic deloc.
6. Cu ce personaj v-aţi identifica mai mult? De Harap şi de poet mi-a fost destinul. Cu Harap-Alb.
7. Care sunt eroii dvs. de astăzi? Cuvântul „eroii” nu e la locul potrivit. Oamenii scumpi inimii mele au fost şi au rămas crescătorii de pâine.
8. Unde v-ar plăcea să călătoriţi? Nicăieri. Mi-ar plăcea să am o casă omenească la sol, să nu mă ştie nimeni, să nu mă vadă nimeni, de nimeni să nu depind, nimeni să nu-mi ceară socoteală. Atâta strâmbătate în această lume, atâta nedreptate, criza de moralitate ne va pierde.
9. Ce calitate preferaţi la un bărbat? Curajul.
10. Ce calitate preferaţi la o femeie? Calitatea de mamă, blândeţea.
11. Care sunt scriitorii dvs. preferaţi? Dintre clasici – poetul nepereche, Bacovia şi Blaga. Dintre contemporani – Teleucă, Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Druţă, Zaharia Stancu.
12. Care e compozitorul dvs. preferat? Beethoven.
13. Ce cântec fredonaţi când sunteţi sub duş? Niciun cântec, tremur de frig, înjur.
14. Care e cartea pe care o iubiţi cel mai mult? M. Eminescu, Poezii, 1961, Editura pentru Literatură.
15. Ce film v-a plăcut cel mai mult? „Nopţile Caribiei”, „Copilăria lui Ivan”, am tradus nuvela lui Bogomolov (scenariul) în limba noastră, 1971.
16. Care e pictorul pe care-l preferaţi? Pictura Renaşterii.
17. Care e băutura dvs. preferată? Nu ceaiul. Nici votca. Nici vinul. Apa de izvor. Cafeaua.
18. Ce culoare preferaţi? Cu trecerea anilor, culorile se schimbă. De obicei, clasice.
19. Care credeţi că e cea mai importantă reuşită a dvs.? Am înviat din moarte. M-a ferit Dumnezeu. Nu e meritul meu, dar e şi al meu.
20. Care e cel mai mare regret pe care îl aveţi? Am uitat să fiu deştept.
21. Ce talent v-ar fi plăcut să aveţi? Niciunul. Oamenii cu talent sunt proscrişi.
22. Ce iubiţi mai mult pe lume? Lumea, nu mă satur de viaţă.
23. Dacă aţi putea schimba ceva la felul cum arătaţi, ce anume ar fi? N-ar fi, sunt de la natură cum sunt, m-am obişnuit cu mine.
24. Ce detestaţi cel mai mult? Pe mine mă detest, că sunt credul şi nu-mi aleg prietenii, mă vând până la urmă toţi, mă părăsesc la greu, ştiu că am să-i iert; detest şi vedetismul, boala mititeilor, citiţi „VIP magazin”.
25. Care este ocupaţia dvs. preferată? Scrisul, dacă poate fi numit ocupaţie. Oricum, este şi muncă. Dar şi bucurie. Dar şi blestem, tiranie, pentru turmă doar e ocupaţie.
26. Care e cea mai mare teamă pe care o aveţi? Că viaţa trece şi n-am reuşit s-o trăiesc.
27. În ce împrejurări obişnuiţi să minţiţi? Nu pot minţi şi-mi pare foarte rău. Minciuna întotdeauna scaun de cinste are, în capul mesei.
28. Care e deviza dvs. în viaţă? Săracul nu are nicio deviză. Bogat n-am fost niciodată.
29. Dacă l-aţi întâlni pe Dumnezeu, ce aţi dori să vă spună El? Când stau cu Dumnezeu de vorbă, niciodată nu abuzez, mă rog, atât: „Apără-mă, Doamne, de cel viclean”. O casă omenească aş dori să-mi spună cum să-mi fac, totul e ban azi, iar eu sunt mai sărac decât toţi săracii împreună, dar şi mai bolnav decât toţii bolnavii, sunt poet de naţionalitate. Cine are nevoie de poeţi? Puterea şi norodul au nevoie de statui. Statui în parlament, în bibliotecă, şcoli, casa guvernului, la cimitir, în grădina publică. Democraţia a făcut mai multe statui decât puterea sovietică, numai în 20 de ani. Vă rog, lăsaţi-mă în pace, „trăiesc în altă lume decât voi”.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

tot respectul pentru acest MARE poet! da, avem oameni de valoare, dar nu stim sa-i pretuim.... asa personalitati ar trebui sa apara mai des prin reviste, oameni de la care avem ce invata, dar nu ceea ce promovati voi ... CElor de la conducere sa le fie rusine ca asa genii ajung sa traiasca in mizerie uitati de toti! Domnule D.Matcovschi Va doresc multa sanatate, liniste sufleteasca si casuta pe care v-o doriti!
rodica   -  
06 Iunie 2011, 16:36
Sus ↑
ahh "de ce nu stim sa ne iubim poetii??"
trist tara Moldova, trist!
T   -  
30 August 2011, 15:25
Sus ↑
Iubiţi-l cît mai este!!!
Vitalie   -  
13 Septembrie 2012, 15:47
Sus ↑
POET CU HAR DIVIN ESTE DUMITRU MATCOVSCHI.UN ADEVARAT FIU AL BASARABIEI!
NINA MIHAILOV   -  
25 Septembrie 2013, 20:53
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+23°