VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Silvia Radu. I love Chişinău.
 Descarcă
Octombrie 2010, Nr. 78

Silvia Radu. I love Chişinău.

Comentează   |   Cuprins

Tradiţional, „VIP magazin” dedică ediţia din luna octombrie Chişinăului - în fiecare an, de ziua oraşului, am lansat proiecte inedite dedicate capitalei noastre dragi („Sex and the Chişinău”, „Chişinăul de ieri şi de azi”, „I love Chişinau”). Şi în acest an, continuăm tematica chişinăuiană cu proiectul „10 oameni frumoşi ai capitalei”, pentru care am ales zece personalităţi cunoscute ale Chişinăului, frumoşi nu numai la chip, dar şi la suflet, care fac lucruri minunate în munca lor de zi cu zi. Pe lângă frumuseţea fizică, sunt personalităţi deosebite, realizate în domeniul în care activează, sunt oameni cu stil şi gust, copiii unor familii la fel de frumoase ca şi ei, oameni, într-un cuvânt, dragi…

A şasea din acest proiect este Silvia Radu, Preşedinte al Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A., 38 de ani

>> Oraş din poveste. Aşa mi s-a părut Chişinăul la prima mea vizită, acum 36 de ani, când eram foarte mică, dar impresiile au rămas foarte mari. Am şi o fotografie, la havuzul din parcul de la Valea Morilor. Atunci chiar eram la vârsta poveştilor.

>> M-am mutat cu traiul la Chişinău fiind studentă, în 1989. Fiind perioada transformărilor în societate, cu nuanţe profunde de libertate naţională, fetele purtau şaluri etnice de lână, albe sau cafenii, cu ţurţuri lungi de mătase, împrumutate de la bunici. Şi bunica mea mi-a dat un şal cafeniu, pe care îl purtase când era fată mare - îl am şi astăzi şi ţin foarte mult la el. Toamna şi iarna eram exact o întruchipare a şezătorilor strămoşeşti. Se asculta muzică moldovenească: Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, formaţia „Noroc”, Iurie Sadovnic, muzică rusească de genul „Lascovîi mai”, dar şi Michael Jackson, al cărui fan eram pe atunci…

>> Pe acele vremuri nu prea erau localuri cu fiţe, mai mult cafenele simple, una din ele fiind „Fulguşor” din strada Eminescu - punctul de întâlnire a reprezentanţilor facultăţii, dar şi locul unde puteai bea o cafea „decentă”. Astăzi aici sunt construite clădiri şi se află restaurantul şi cafeneaua „Marius”. Mai era şi binecunoscuta cafenea „Ghiocel”, din spatele cinematografului „Patria”, unde în meniu era prezentă „găina la grătar”, la care visau toţi studenţii, fără posibilitatea de  a intra în posesia ei, din motivul finanţelor semnificativ limitate sau inexistente. Acum e o altă poveste - localuri berechet, accesibile pentru toţi reprezentanţii societăţii, pentru orice gust şi buzunar.

>> Dendrariul este un loc preferat al familiei noastre. Acolo mergeam cu soţul când eram studenţi îndrăgostiţi, tot acolo ne plimbam cu primul nostru copil, şi al doilea tot acolo merge. Am avut posibilitatea să urmărim, pe parcursul anilor, evoluţia acestui parc, care, dintr-un loc, practic, în paragină, a devenit, în ultimii ani, un punct de atracţie al Chişinăului. Bine aranjat, bine întreţinut, unde se simte mâna unui gospodar. Este un exemplu de bună gestiune demn de urmat.

>> Portretul chişinăuianului arată diferit în diferite locuri: pe bd. Ştefan cel Mare îl vezi cu o faţă senină şi frumoasă, cu un spirit tânăr, plin de speranţe. La piaţă, cu toţii ne asociem cu personajul din povestea lui Ion Creangă, care duce multe spre casă - „drob de sare în spinare”, „smoc de flori la subţiori”. Apropo de piaţă, ca orice chişinăuian, merg la Piaţa Centrală - până nu demult chiar locuiam în spatele acesteia…

>> Filologia a apărut ca o continuare a tradiţiei familiare - tatăl meu a absolvit două facultăţi de filologie. Pentru mine nu a fost să fie acelaşi destin, deoarece caracterul şi felul meu de a fi este departe de acest gen de activitate, fapt care, ulterior, după absolvirea primei facultăţi (urmând încă alte trei) m-a făcut să optez în favoarea unui alt domeniu de activitate - energetica. Nu „rentabilitatea” a fost factorul decisiv al încadrării mele în acest sector de mai mult de 15 ani, însă nu mă pot plânge şi nicidecum nu regret decizia.

>> Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat şi pentru tot ceea ce nu mi-a dat cu îndârjire.

>> Mi-e greu să spun care o fi influenţa constelaţiilor zodiacale asupra noastră, deşi omenirea le cunoaşte de mii de ani. Chiar dacă o fi să fiu „Peşte”, atunci, cu siguranţă, sunt unul răpitor.

>> Pe fotoliul de şef nu există inscripţia „bărbat” sau „femeie”. Acest fotoliu presupune prezenţa unei persoane cu un anumit nivel de profesionalism şi calităţi de lider, fiind demonstrat ştiinţific că aceste lucruri nu depind de gen.

>> Problema egalităţii între sexe este una socială, complexă, care are mai multe faţete. Ele ţin de relaţiile în familie şi la serviciu, de atitudinea nemijlocită a femeilor faţă de nedreptăţile pe care le suportă, de educaţia primită în familie şi în şcoli, de atitudinea întregii societăţi faţă de acest lucru etc… 

>> Orice om rămâne mereu frumos atât timp cât îşi cultivă frumuseţea spiritului. Spiritul este în afara fizicului şi a timpului, nefiind supus legilor lor. Acest fapt permite omului, care îşi propune, prin efort, să aibă parte de acea frumuseţe divină, la care toţi râvnesc, însă nu toţi sunt capabili să o atingă.

>> Liniştea interioară este ca o îmbrăţişare a lui Dumnezeu. Este o stare de împlinire şi linişte sufletească pe care o am când îmi privesc în fiecare seară copiii în familie, când reuşesc să întind o mână de ajutor celuia care are nevoie de ea, când, împreună cu colegii de serviciu, reuşim să soluţionăm un şir de probleme care îmbunătăţesc viaţa de zi cu zi a consumatorilor noştri. 

Proiect de Sergiu Gavriliţă.
Coordonator: Simion Ciochină.
Texte: Rodica Trofimov, Rodica Bileţchi, Irina Tribusean, Marcel Toma.
Fotografii: Igor Schimbător.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău