VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Şef pentru o zi la „VIP magazin”. Andrei Porubin
 Descarcă
Mai 2012, Nr. 97

Şef pentru o zi la „VIP magazin”. Andrei Porubin

Comentează   |   Cuprins

Andrei Porubin
jurnalist, actor, prezentator tv şi radio

Cunoscutul jurnalist, actor şi prezentator Andrei Porubin… Pardon, Artistul Poporului Andrei Porubin, decorat cu medaliile „Meritul Civic” şi „Mihai Eminescu”, locotenent-colonelul în rezervă al Armatei Naţionale, este o cunoştinţă mai veche a revistei noastre pe care o ştie bine din două ipostaze: cea de personaj care s-a regăsit în paginile ei în mai multe proiecte, dar şi ca autor al rubricii „Top 3 cultură”, al mai multor articole scrise pentru ediţia specială „Top 50 cei mai influenţi moldoveni”. Iniţial mirat de propunerea noastră de a-şi încerca puterile pe un nou tărâm, cel „vipuros”, s-a conformat,  a intrat repejor în rol şi a făcut-o bine. Nu zicem „foarte bine” şi aflaţi imediat de ce…

Părerea mea
>> …Despre „VIP magazin” este una bună. Subliniez, nu foarte bună. Dar bună. Uneori e mai bine să ai despre ceva sau cineva o părere bună decât foarte bună. Eşti mai realist şi-ţi laşi o rezervă, în cazul în care se întâmplă ceva neprevăzut. Dacă se răstoarnă o opinie bună – e ca şi cum ai cădea de pe un scaun, dar dacă se dă peste cap una foarte bună – e ca şi cum ai cădea de pe dulap, sau frigider... Apropo, eu nu am căzut de pe frigiderul sexy al vostru şi m-am simţit foarte bine pe el pentru că este, probabil, la fel de talentat ca şi mine. Şi canapeaua, la fel. De fapt, respiraţi aici un aer... talentat.

>> Revista este una foarte... colorată. Pe cât de sură este viaţa noastră, pe atât de colorată este revista, ceea ce te pune un pic în gardă, creează un pic de suspiciune, o stare în care vocea lăuntrică îţi şopteşte „păzea! Nu cumva revista asta, în viaţa noastră sură de tot, încearcă să-ţi vopsească ochii?... Sau să-ţi sugereze, că lucrurile în societate nu sunt atât de GRI cum ni se pare nouă, ci, uite, frumoase, colorate. ...Foarte sexy. După voi, lucrurile în societatea noastră sunt... sexy. „VIP magazin” a devenit, în ultimul rând, chiar foarte sexy. Dacă înainte era doar „Dezgolite frumos”, acum se dezgolesc şi frumos, şi  mai moderat de frumos, şi în toate felurile. În mai multe pagini. Nu este un reproş,  ci o constatare. Judecând după ultima „dezgolită” cu Tany Vander, militarii noştri nu au mare nevoie de nimic, au de toate, MIG-urile au fost vândute, acum e nevoie numai de sexy girls.

>> Revistei „VIP magazin” îi lipseşte un canal propriu de TV sau un post de radio care s-ar numi fie şi „VIP magazin” – aveţi atâtea teme, personaje, evenimente, proiecte diferite, relaţii, în definitiv, cu care ar fi posibil să umpli spaţiul de emisie TV. Sunteţi promovaţi, pe voi v-ar asculta şi v-ar privi, aveţi acces la oameni care dirijează, care ţin hăţurile societăţii şi voi ştiţi a-i aborda.

>> Pentru mine, a fost o experienţă frumoasă colaborarea cu „VIP magazin” mai ales atunci când realizam „Top 3 Cultură”. Frumoasă pentru că mă ţinea în formă ca jurnalist, îmi ţinea peniţa încărcată, mă menţinea pe val... Ştiam că trebuie să „nasc”, să caut evenimente, să le aleg cu discernământ pe cele mai importante şi să le apreciez.

Primul lucru
>> …Pe care îl fac în prima mea zi de şefie la „VIP magazin” – îmi cumpăr ţoale noi. Cred că o nouă funcţie îţi impune un nou, sau un alt look. Altminteri – vine lumea, mă vede şi zice „ei, Porubin e în cămaşa în care l-am văzut  la o emisiune sau concert” sau mai ştiu eu unde.... Când îmbrac haine noi care îmi şi plac, mă simt altfel – haina conferă omului o dispoziţie anume, îl mobilizează. Dar nu sunt borfaş şi detest shoppingurile, chiar dacă merg la ele periodic (în special peste hotare). Bănuiesc că, dacă o să îmbrac alte haine, după acest moment important o să curgă ideile din mine… Şi o să-mi iau cană cu inscripţia  „Andrei” sau „Porubin” sau „Boss” Şi haine de la „Hugo Boss”, logic… În rest, habar n-am ce am de făcut şi nici nu vreau să mă gândesc la asta acum, când  propunerea de a fi şef la voi este doar o iluzie.

Arta de a aduce bani
>> Orice afacere trebuie să aducă profit. Altfel, cui îi mai trebuie ea? „VIP magazin” este o afacere, un proiect privat fără susţinerea vreunui minister sau a altui organ şi ea trebuie să aducă profit. Problema trebuie pusă din capul locului în faţa fiecărui angajat: lucrezi aici, deci revista trebuie să aducă bani, iar tu, odată ce aparţii acestui colectiv, participi la realizarea acestui proiect – trebuie să cauţi modalităţi de a-ţi vinde produsul. Cum să facem asta? Se consultă specialişti, marketologi, cei care se pricep la dezvoltarea afacerii, pentru că ziariştii care vin de la facultate (o bună parte din ei), pe lângă faptul că nu ştiu ziaristică, să facă afaceri cu atât mai mult nu ştiu. Pe ei nu-i pregăteşte nimeni, cum nu m-a pregătit nici pe mine nimeni din ‘84 încoace, de la absolvire. Pentru că nu are cine, pentru că cei mai buni specialişti nu lucrează la universitate, unde se plăteşte un salariu lunar  derizoriu. Iar cei care au făcut afaceri în presă au fost autodidacţi.  

>> Ziariştii noştri sunt obişnuiţi să alerge, uneori fără să-şi dea seama dacă trebuie asta cuiva sau nu. Privesc ştirile pe un oarecare canal TV şi mă îngrozesc cum unii jurnalişti au pierdut ziua, respectiv, benzină pentru maşină, timp, curent electric ca la urmă să  producă un... rahat. Inclusiv după ce umblă cu microfonul pe la politicieni şi le cer replica la ce-a zis unul despre altul.

Mirosul vopselei
>> Revista prefer s-o am acasă pe masă, nu accept revistele electronice, nu le înţeleg. Îmi place mirosul de vopsea de tipografie, chiar dacă nu sunt toxicoman. Simt căldura, greutatea materialului. Pe lângă caracterul său informativ, revista este şi un produs estetic.

Eu pentru cine scriu?
>> A fost şi este o problemă nu doar pentru reviste: să cobori la nivelul publicului sau să stai sus şi să speri să-l tragi după tine, să ajungă el la tine. Să scrii frumos şi înălţător ca să obosească lumea să ţină DEX-ul în mână ori să ajungi pe înţelesul tuturor, chiar dacă mai faci compromisuri cu abilitatea ta profesională. Cred că nu trebuie să cobori la nivelul omului de jos, dar să scrii aşa încât intelectualului să nu-i fie scârbă să te citească, iar „cel de jos” să nu te scuipe că n-a înţeles nimic. Accesibil.
Eu cu cine lucrez?

>> În echipa mea de creaţie aş lua-o pe Geta Burlacu, pentru că mi se pare un artist care nu judecă tradiţional. Ar mai fi Corneliu Durnescu şi Liliana Barbăroşie, două  personalităţi cu care am lucrat mai devreme în diferite etape ale vieţii şi mi-a plăcut, pe care le cunosc bine, ştiu ce pot (dar pot multe), care sunt deschişi către noi orizonturi şi nu bătătoresc o brazdă de zece ori. Despre autori „din afară”, ei de multe ori sau sunt specialişti şi nu pot scrie, sau scriu, dar nu sunt buni specialişti. E o chestie delicată, aşa că mă abţin să dau nume.

Despre cine scriem?
>> Nicolae Timofti este primul om pe care l-aş aborda în primul „meu” număr de „VIP magazin”. Mi-ar fi interesant şi, cred, nu doar mie, să citesc despre preşedintele despre care se ştiu foarte puţine lucruri. Din câte ştiu, „VIP magazin” este singura revistă care l-a dat în paginile sale. Dar pe atunci el nu era preşedinte. Şi Ion Şoltoianu mi se pare o figură foarte interesantă, despre care nu se vorbeşte nimic în ultimul timp. Din lumea artei, aş lupta pentru un interviu cu Valentina Izbeşciuc, care s-a izolat de lume şi nu acordă de mult interviuri, dar a fost şi va rămâne una din Marile Legende ale teatrului „Luceafărul”.

Prea multe vedete pop pe m2
>> Mi se pare deranjantă prezenţa repetată şi deasă în revistă a aceloraşi vedete, inclusiv din lumea muzicii pop. Aceleaşi feţe la fel de fel de manifestări mondene – e o chestiune obositoare. „Între artist şi spectator, sau consumatorul produsului artistic – aşa ne învăţa marele pedagog şi om de teatru, Veneamin Apostol, trebuie să rămână încă ceva de spus... o anume distanţă... poate ca şi aceea dintre  Dumnezeu şi Adam din fresca lui Michelangelo”. Promovările prea dese în reviste le face vedetelor un deserviciu şi asta trebuie s-o înţeleagă în primul rând vedetele. Există şi alţi eroi. Eu, bunăoară, aş vrea să văd în „VIP magazin” şi VIP-uri din alte domenii, care urmează a fi descoperite şi promovate.

Pot să vă sugerez şi o rubrică: „Eroul satului” – în fiecare sat există un asemenea om, deosebit prin ceva. Şi ei sunt VIP-uri, or VIP nu înseamnă doar covor roşu, aplauze şi flori – un om deosebit, important prin felul său, un om cu o lume interioară bogată, inedită.

Şeful
>> Un conducător nu poate fi prieten la cataramă cu colectivul său. Am înţeles acest lucru după ce am plecat de la radio, după ce am fost redactor-şef. Deoarece colectivul niciodată n-o să-l accepte ca prieten, iar dacă asta se va întâmpla, cineva îl va învinui de parţialitate, că-şi face favoriţi printre angajaţi. El trebuie să fie, iertată-mi fie prostia spusă, imparţial. Dar politica biciului şi biscuitului este genială. Trebuie să ştii să fii dur, să tai în carne vie, dar să-ţi apreciezi subalternul sau colegul, cum ţi-i mai drag să-i spui. Colectivul trebuie să aibă nu frică, ci respect faţă de şef. Respect care echivalează uneori cu frica. Colectivul trebuie să fie mereu sigur că tu îi vei lua apărarea în caz de nevoie. Că tu o să-l susţii, o să-l ajuţi, că o să-i oferi o remunerare „respectivă”, dacă el o merită. Şi-apoi colectivul trebuie să ştie că tu, în calitate de şef, eşti totuşi un specialist foarte bun în domeniu.

>> Dacă omul este un bun specialist, dar mai calcă prin străchini, o să-i dau şansa să respecte mai departe nişte reguli de joc, dar dacă sare calul, locul lui nu este în colectivul meu. Există oameni care nu pot fi înlocuiţi – oamenii de geniu.

>> Eu nu sunt invidios –  acesta este atuul meu şi marea mea problemă. Nu ştiu dacă eu, în calitate de şef, aş accepta în colectiv un om care să iasă mereu în faţa mea, să-mi demonstreze bolnăvicios că este mai bun decât mine. Asemenea figuri se întâmplă de regulă cu oamenii complexaţi. Eu nu am complexe de nici un fel. Şi sunt sigur sută la sută că în colectivul meu trebuie să fie oameni talentaţi.

Dezgolite şi dezgoliţi
>> „Dezgolite frumos” este o rubrică de artă semierotică, frumoasă. Lucrurile astea fascinează dacă e vorba de artă, şi nu de altceva. Dacă fotografia creează o metaforă, dacă are idee. Ar trebui totuşi să existe o selecţie serioasă a eroilor unor asemenea rubrici din rândul persoanelor care au carismă, care degajă energie pozitivă, au şarm şi nu doar  au o înfăţişare fizică frumoasă  Şi vor să se dezbrace în public cu orice preţ. În niciun caz nu aş accepta feţe care aparent arată vulgar, chiar dacă în esenţă sunt altfel. Îşi fac lor un deserviciu, dar mai ales revistei. Ar mai trebui să treceţi şi la „Dezgoliţi frumos”, pentru că există destule cititoare ale revistei care ar dori să vadă un VIP cu abdomenul lucrat, un tatuaj pe umărul drept prelungit pe gât sau în alte locuri.

Biroul 432

Al doilea ca „vechime” al revistei noastre – începând cu anul 2004. A fost şi rămâne locul cel mai aglomerat de la „VIP magazin” şi cel mai spaţios faţă de celelalte oficii ale revistei. Aici este concentrată „masa scriitoricească” în persoana redactorului-şef adjunct, Rodica Trofimov, a redactorului Marcel Toma, care nu sunt în stare să creeze fără susţinerea şi aportul colegilor de birou. Aceştia fac o treabă nu mai puţin importantă, fiecare în banca sa: specialistul în marketing Sergiu Buzu şi Ruslan Stelea, responsabil de materialul video şi alte feluri de materiale pe site-ul www.vipmagazin.md.

Stăpânii biroului

Rodica Trofimov
Nu se grăbeşte nicăieri, este calmă şi profesionistă, asigură echilibrul şi confortul revistei, calităţi pentru care a câştigat respectul colectivului, dar şi al protagoniştilor care apar în paginile revistei noastre. Este de la începuturi la „VIP magazin” şi este omul pe care şi l-ar dori mulţi angajatori în echipa sa.






Marcel Toma

„Toma necredinciosul”. Neagă tot şi nu crede în basme. Asta spun cei din jur despre el, deşi el zice că-i realist. Printre puţinii care nu au crezut în accederea Barcelonei în finala Champions League şi nu s-a înşelat. S-a lăsat (parţial) de cafea şi bere, este pe calea cea dreaptă şi vrea să ducă schimbarea până la capăt.






Sergiu Buzu

Ar putea lucra ca model, la calităţile fizice pe care le are, sau baschetbalist (la ai săi doi metri fără câţiva centimetri), sau consultant la vreun lider sau partid politic (la studiile de politolog pe care le are, dar la care nu umblă), dar preferă să aducă bani la revistă. Cu greu poate fi scos din sărite, iar întrebarea lui clasică este „Care-i problema?”.




Ruslan Stelea

Cel care se trezeşte cu ochii în monitor şi adoa-rme cu camera în mâini, oferind şi alte jertfiri de sine pentru binele site-ului nostru şi al revistei, în general. Periodic se deplasează în SUA, fapt pentru care este invidiat de unii dintre colegi. De Marcel Toma, la sigur.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+28°