VIP Magazin
17 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Părinţii spun lucruri… Frumoase. Cornel & Cristi Botgros
Iunie 2008, Nr. 50

Părinţii spun lucruri… Frumoase. Cornel & Cristi Botgros

Comentează   |   Cuprins

Feciorul meu, Cristi, este elev în clasa a doua la liceul „Ciprian Porumbescu”. Este impulsiv, îndrăzneţ, dar, totodată, foarte emotiv, primeşte totul foarte aproape de suflet. Tot ce văd în el e frumos, pentru că este copilul nostru. Îmi place că iubeşte muzica – niciodată nu am bănuit că va fi îndrăgostit de ea de la o vîrstă atît de fragedă, ceea ce îmi dă speranţe că va ajunge mult mai departe decît mine, ori, eu am cunoscut acest sentiment mult mai tîrziu.

Îi place foarte mult sportul: să alerge – ca toţi copiii – , dar fotbalul doreşte să îl facă în mod special. Deocamdată, însă, îl las să joace doar în curtea şcolii. Este cam devreme să combine muzica cu sportul – cu timpul vom vedea ce alegem. Această îmbinare este posibilă pînă la un anumit moment, dar depinde şi de cît de profesionist vrei să faci una sau alta: eu am făcut şase ani de fotbal, dar, pînă la urmă, am decis în favoarea muzicii – cînd vine clipa să iei o decizie importantă, trebuie să fii foarte atent.

 Mă bucur de copilul meu pentru că se dezvoltă exact cum trebuie – temperamentul îi dă putere să realizeze multe lucruri: să-şi facă temele, să exerseze la vioară, dar şi să meargă afară la joacă. Dacă ar fi un copil pasiv, nu cred că ar fi reuşit să le facă pe toate. Despre Cristi se poate spune că e un copil alintat, dar în limite admisibile – ştie şi să asculte, să cedeze, la fel ca şi noi, părinţii, pentru că e bine să se simtă şi el învingător în unele situaţii. Are nişte preferinţe pe care le respectăm. Ori, copiii au personalitate de cînd se nasc, fapt pe care nu-l putem nega – în nici un caz nu putem să-i privim ca pe o proprietate.

 Copilăria mea se aseamănă foarte mult cu cea a lui Cristi.
Ambii sîntem din familii trase la indigo – părinţii sînt muzicieni. Atît eu, cît şi soţia Adriana, facem aceeaşi meserie ca şi părinţii mei. Eu vin dintr-o familie frumoasă, cu puţine necazuri. Se referă şi la băiat – ne străduim să-i oferim o copilărie fericită. Ambii am mers la vîrsta de şapte ani în aceeaşi şcoală, aceeaşi clasă – este un deja-vu pentru mine, care mă regăsesc foarte des privindu-l pe Cristi. Ambii avem marea pasiune faţă de echipa de fotbal FC Barcelona… Ne asemănăm foarte mult şi la caracter şi temperament - la fel ca al meu la vîrsta lui.
O problemă ar fi, comună pentru mine şi Cristi – părinţii lipseau foarte des de acasă, ca urmare a deplasărilor dese, dictate de meseria noastră. Eu rămîneam în grija surorii mamei, Dumnezeu s-o odihnească, iar el - sub supravegherea surorii Adrianei.

 Uneori îi place să improvizeze, să ascundă adevărul – şmecherii copilăreşti tipice, pe care le-am „practicat” şi eu. Nu sînt cel mai vizat să vorbesc despre mine, dar, cred că nici eu nu am făcut mari probleme părinţilor mei. Perioada adolescenţei nu a fost la noi atît de dureroasă ca în alte familii, pentru că părinţii mei au investit în mine anume în timpul celor „şapte ani de acasă” – am ştiut să le ascult vorba şi să aplec capul cînd era nevoie.

 Amintiri din copilărie mai însemnate pentru mine ar fi cîteva: una ar fi prima plecare la mare – nişte amintiri frumoase, mai ales că eram în Crimeea, unde muntele cu marea fac un ansamblu de nedescris, absolut impresionant pentru mine la acea vîrstă. Îmi mai amintesc cu drag despre o şedere pentru prima dată la o tabără pionierească, unde mi-am petrecut vacanţa de vară şi unde mi-am făcut foarte mulţi prieteni - cu unii păstrez legătura şi pînă acum. Bineînţeles, nu pot să nu vorbesc despre părinţii mei, care mi-au oferit tot ce e mai bun, iar eu sînt foarte ataşat de ei.

 Visam de mic să ajung fotbalist – am ajuns muzician, lucru de care nu-mi pare rău deloc. Cred că aşa e corect şi e mai bine dacă visul rămîne nerealizat – cu atît e mai frumos şi ai motive să vorbeşti despre el la nesfîrşit.

 Conflictul între generaţii este o temă veşnică, despre care sînt în măsură să vorbesc din punctul meu de vedere – pentru Cristi e încă devreme. La un moment dat apar probleme între noi şi cei mai vîrstnici, nişte divergenţe principiale pentru că facem parte din diferite generaţii şi am crescut în epoci diferite, probabil.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Foarte frumos!Imi place !
Adriana Alecsa   -  
01 Septembrie 2012, 15:23
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+5°