VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Părinţii spun lucruri… Frumoase. Anatol & Roxolana Golea
Iunie 2008, Nr. 50

Părinţii spun lucruri… Frumoase. Anatol & Roxolana Golea

Comentează   |   Cuprins

Copilăria mea se asociază cu oboseala plăcută după o zi de lucru, după care venea bucuria jocului de fotbal. Sau cînd plecam cu caii la scăldat, în timp ce părinţii erau ocupaţi cu masa, după o clacă în sat. Era „romantic” să intrăm noaptea „prin spargere” în moara de vizavi, ca să vedem dacă acolo, într-adevăr, sînt draci, doar că nu am depistat nici unul. Nu uit de primul ceas cumpărat pe la 13 ani din banii cîştigaţi de mine, de marca  „Slava”. Nu-mi uit nici prietenii - cu unii dintre ei menţin legătura şi acum. Copilăria a însemnat pentru mine, în primul rînd, ajutor părinţilor în toate - să mergem la cîmp, la tutun etc. Nu am visat să mă fac cosmonaut ca alţii, poate militar, într-o anumită perioadă, dar aceste iluzii ale copilăriei au dispărut foarte repede şi, de prin clasa a şasea, mă pregăteam de ziaristică, deşi era ceva nou în sat şi părinţii erau foarte departe de domeniu – a fost influenţa şi susţinerea învăţătorilor de limba moldovenească şi rusă, care mi-au remarcat nişte calităţi în compunerile pe care le scriam la fel de bine în ambele limbi.

Visele irealizabile de atunci s-au realizat mai tîrziu: să văd alte ţări, imposibil pe timpurile Uniunii Sovietice, ori, cînd am venit la Chişinău pentru prima dată, prin clasa a noua, am rămas profund impresionat de minunea imensă. Trecînd pe lîngă Universitatea de Stat (blocul vechi), mă gîndeam că acolo trebuie să înveţe oameni deosebit de deştepţi – ulterior am înţeles că nu sînt chiar toţi deştepţi, mai ales după ce am prezidat, anul trecut, comisia de absolvire la Jurnalistică.

Visele Roxolanei se schimbă periodic,
caracteristic vîrstei: la grădiniţă se vedea educătoare, apoi – medic, profesoară. Nu se vrea superstar sau jurnalist, ca mama şi tata, deşi este în temă pentru că acasă tot despre aceasta se vorbeşte. Un vis mai „pămîntesc”, dar neîmplinit, încă, este să aibă telefon mobil, ori noi considerăm că e devreme pentru clasa I.

Fiica mea, Roxolana, este mezina familiei şi, normal, cei mai mici sînt cei mai iubiţi şi adoraţi, plus că e şi fată, respectiv, mai gingaşă. Studiază pianul, pictura, are şi alte ocupaţii… S-a născut la zece ani diferenţă de fiul Bogdan şi a fost un copil neaşteptat, surpriză, se poate spune, care, acum fiind la vîrsta de şapte ani, este o revelaţie în familia noastră. O bucurie, pentru că atunci cînd copiii sînt mai mici, te simţi mai tînăr.

Între mine şi Roxolana asemănări sînt doar ca aspect fizic - toţi susţin că sîntem ca două picături. Plus că ambii sîntem mezini: şi pe mine părinţii, poate, mă alintau cu ceva. Nu putem compara copilăria de pe timpurile mele cu cea a Roxolanei, deşi unele similitudini există. Sîntem din epoci diferite, iar problemele în comunicare dintre generaţii au fost şi vor mai fi - aşa cum eu îl ascultam cu o doză de sarcasm pe tatăl meu care-mi povestea despre copilăria lui grea, pe cînd eu trăiam deja pe timpuri „fără de griji”, la fel şi copiii mei nu prea înţeleg ce fapte mari făceam eu cînd mergeam de mic la tutun şi lucram toată vara, pentru ca toamna să-mi cumpăr ce doream eu din banii cîştigaţi pe sudoarea mea. Deşi nu mă pot plînge de o copilărie grea – aveam bicicletă, motocicletă ulterior, „luxuri” de care alţii din generaţia mea nu se bucurau.

„Copil bine educat” este cel care ţine cont de nişte reguli acceptate în general de către societate, cărora la noi li se spune „cei şapte ani de acasă”. În pofida faptului că sîntem foarte ocupaţi şi petrecem foarte puţin timp împreună, sper că am reuşit să le implementăm copiilor noştri aceste norme generale de bun comportament, mai ales prin propriile exemple. Roxolana este la vîrsta cînd a trecut, literalmente, de această perioadă, trebuie să le demonstreze pe viitor. Asta nu înseamnă că trebuie să stea cu capul plecat, ea avînd dreptul de a se afirma ca personalitate. Se referă mai mult la Bogdan, Roxolana are încă tot timpul înainte.

„Cana de apă” la bătrîneţe,
de care moldovenii tare se tem că nu va avea cine să le-o aducă, nu mă pune pe gînduri deloc. Mai mult, mă amuză sintagma respectivă cînd mi-aduc aminte de schiţa cu acelaşi nume de la  „Planeta Moldova”. Sînt sigur că Bogdan şi Roxolana vor avea grijă de noi la fel cum avem grijă de părinţii noştri – depinde de exemplele pe care le văd în viaţă. Nici nu doresc să-i îngreunez cu aşa ceva – prefer să-mi asigur singur „bătrîneţea fericită”.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°