VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Părinţii spun lucruri… Frumoase. Afanasie & Anastasia şi Andreea Eşanu
Iunie 2008, Nr. 50

Părinţii spun lucruri… Frumoase. Afanasie & Anastasia şi Andreea Eşanu

Comentează   |   Cuprins

Fetele mele, Anastasia şi Andreea au 13 şi, respectiv, 12 ani şi sînt la un an şi trei luni diferenţă – aşa a vrut Domnul. Anastasia, fata mai mare, este pasionată de lectură, pe cînd cea mică este atrasă de tehnologii informaţionale. Sînt diferite ca şi caracter – mezina e foarte energică şi neastîmpărată, şmecheră chiar, pe cînd cea mare e mai liniştită, mai cumpătată, mai principială. Vreau să le ajut să-şi creeze un viitor, care să le aducă siguranţă în viaţă, inclusiv financiară. Ele încă nu ştiu ce meserie vor să aibă, dar încerc să le insuflu că, pentru a avea perspective, un element de bază este să fie persoane oneste - unul dintre lucrurile cele mai importante, de altfel. Vreau să le educ corect în aspect economic, ca, atunci cînd vor creşte, să fie independente material şi să-şi făurească viitorul fără riscuri sociale, fiind dependente de sistemul de stat.

Cele mai calde amintiri din copilărie au fost cînd mergeam la fotbal după ce terminam treaba, bineînţeles, şi jucam pînă cînd nu se mai vedea mingea în întuneric ori cădeam rupţi de oboseală. Dar şi cînd mergeam la scăldat. Nu pot să uit nici de bucatele mamei… Copilăria fetelor mele este absolut alta, pentru că şi timpurile sînt altele, există un acces imens la informaţie, pe care nici părinţii, în cele mai dese cazuri, nu sînt în stare să-l controleze, iar ele nu ştiu de fiecare dată ce e bine şi ce nu – aşa apar şi influenţe cu un impact negativ asupra copiilor, cu care, ulterior, ne confruntăm.

Soarta mea a fost influenţată, la un moment de cotitură, de către mătuşa mea, Vasilisa, atunci cînd a convins-o pe mama să mă lase la Chişinău, să-mi fac studiile la o şcoală muzicală. Ca şi muzicant nu m-am realizat, dar acest traseu, parcurs în sistemul de internat – o veritabilă şcoală de viaţă care m-a călit şi în care am studiat începînd cu clasa I, mi-a permis să-mi deschid alte viziuni în viaţă, datorită educaţiei de acolo. Pentru noi totul era diferit, faţă de copiii care trăiau în familiile lor. A urmat cariera de pilot o perioadă lungă din viaţă, după care am trecut la domeniul comercial…

Sistemul educaţional din perioada copilăriei mele a însemnat pentru mine pedagogii şi educatorii, care aveau grijă să urmăm programul stabilit de stat. Viaţa era în mîinile noastre, colegii şi prietenii din internat fiind persoanele cele mai aproape. În formarea corectă a personalităţii, atunci au contat cei „şapte ani de-acasă” şi vacanţele petrecute în familie în fiecare vară. Astăzi sînt alte timpuri, pe care unii le numesc de tranziţie încă, în care sistemul de educaţie este, probabil, într-o căutare de identitate pentru a include persoana în viaţa societăţii.

„Cureaua”, ca metodă de educaţie, am cunoscut-o vara, în vacanţă, cînd făceam vreo năzbîtie şi mai luam vreo două vergele la fund, pentru a mi se explica că ceva nu a fost tocmai bine în comportamentul meu. La început nu-mi dădeam seama, dar mai tîrziu înţelegeam unde greşeam. Eu am două fete şi e cam complicat să aplic asemenea „tehnici” pedagogice, deşi au fost cîteva momente cînd au luat o palmă „nevinovată” la „locul moale”, pentru nişte fapte care depăşeau limitele. Celor care se consideră mari umanişti pot să le spun - „cureaua” are rolul său în disciplinarea şi responsabilizarea copilului, ori roadele educaţiei le culegem mai tîrziu, cînd acesta creşte. De regulă, recunoaştem că „tata a avut dreptate”… Bineînţeles că nu promovez agresivitatea în educaţia copiilor – nu vreau să fiu înţeles greşit.

Copilul este o personalitate, o spunem cu toţii, deşi în multe cazuri, mai ales în zona rurală, este, mai degrabă, o proprietate. Este o gîndire care vine încă din secolele trecute, legată şi de specificul agrar al regiunii. Necesitatea de a avea mulţi copii era cauzată de o mentalitate de supravieţuire, iar copiii erau forţa de muncă cea mai accesibilă şi comodă. De fapt, fiecare copil este o personalitate – nu există unii mai capabili decît alţii – sistemul educaţional (de notare) îi clasifică diferenţiat. Toţi copiii sînt ingenioşi şi capabili, doar că sistemul nu poate să le determine locul şi să-i poziţioneze corect, pentru ca aceştia să-şi valorifice calităţile.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°