VIP Magazin
23 Octombrie 2019
Print
Print
Print
Print
Nata Albot. Iubirea mea se numără în … copii
Ianuarie 2008, Nr. 45-46

Nata Albot. Iubirea mea se numără în … copii

Comentează   |   Cuprins

Ne bulversează de fiecare dată prin confesiunile absolut deschise pe care ni le face. O admirăm mereu pentru libertatea matură pe care şi-au oferit-o ea şi bărbatul ei. Pentru dragostea care îi ţine alături atunci când se pare că furtunile au suflat totul în drumul lor. Pentru că nu are nimic de ascuns. Este puternică, inteligentă, frumoasă şi, vrem să credem, stăpână pe fericirea ei.  
(Rodica Ciorănică)


>> Am o calitate foarte bună. Când nu-mi mai pasă, n-ai ce-mi face. Îmi desfac aripile şi-mi caut un cuib în care aş putea ateriza moale şi plăcut. Pe mine cu arcanul nu mă ţine nimeni lângă el. Şi, de aceea, de mine e foarte simplu să scapi, dacă vrei. Sunt o femeie tare “simţită”. Adică, plec înainte să-mi spui să plec. Poate că, plecând prima, mă consolez cu gândul că decizia a fost de partea mea. Deşi, de cele mai dese ori, deciziile au fost ale lor, iar plecările ale mele. Şi nu regret nici un pic şi nici un tip. Toţi bărbaţii mi-au dat nu doar iubire, ci şi minte. Iar cei care n-au avut să-mi dea minte, au fost buni şi pentru iubire. Numai că alături de aceştia, nu stai parcată mult timp. N-are rost.

>> Noi, fetele, suntem programate de mama natură astfel ca, începând cu o vârstă anumită, să căutam şi un rost în relaţie. Să vedem dacă se pricepe în gospodărie, la făcut bani, la gesturi generoase şi grijă pentru noi. Eh, fiecare cu aşteptările ei. Acum, dacă stau bine să mă gândesc la aşteptările pe care le aveam, îmi dau seama că tare puţin îmi mai trebuia ca să mă îndrăgostesc.

>> Mie îmi plăceau “frumuşeii”. Şi acum îmi mai plac. Aşa, cu priviri obraznice şi pline de sens (aşa mi se păreau ele mie pe atunci).  Numai că “frumuşeii” îmi plac nu numai mie. Şi lor le plăcea nu doar de mine. Ăştia-s cu defect de producţie. Femeile li se dau mai uşor, nu prea au chef ei să-şi complice viaţa cu întrebări de genul: “Ţi-a fost bine, iubito?”.  Pentru ei răspunsul este atât de firesc, încât nici nu se obosesc să te întrebe.

>> Am cunoscut câţiva frumuşei şi cam prostuţi. Cu ăştia e catastrofă. Ţi-e drag, îţi şade bine cu el, dar, în adâncul sufletului înţelegi că nu-i de tine. Că-i gol, că-i prost, că-ţi pierzi timpul. Alături de ăştia mai urâţei tot e greu. Pentru că în fiecare zi te obligi să te îndrăgosteşti de el, iar reacţia minţii şi sufletului tău este inversă.

>> Păi da! Asta e dura realitate a vieţii: mai bine frumos, deştept, sănătos şi cu bani, decât urât, prost, bolnav şi sărac.

>> Acum, când mă uit la iubirile care m-au învăţat minte, îmi spun doar: “Ce bine e că au fost câte au fost şi că mi-am luat din ele tot ce-mi trebuia – preţioasa experienţă”.

>> Cea mai multă minte m-a învăţat şi mă învaţă cea mai lungă iubire a mea. De ce tocmai ea, de ce atât de lungă? Habar nu am. M-am întrebat de sute de ori şi eu acelaşi lucru. Da ce, Doamne, s-a terminat lumea, s-au terminat bărbaţii? Nu. Nu s-a terminat lumea şi nu s-au terminat bărbaţii. Pur şi simplu, ce-i al meu e pus de-o parte!

>> Că dacă avea de plecat, pleca. Dacă aveam de plecat, plecam. Şi nu o dată. De fiecare dată, însă, eram sigură că e ultima. Că gata. Nu mai e nici o şansă să revin la el. Şi el, credea la fel. Uite, în acele perioade ne convingeam fiecare dintre noi, că lumea bărbaţilor şi a femeilor nu se limita la el şi la mine. Până a mă cere de nevastă, ne-am tot despărţit şi împăcat. Şi de fiecare dată despărţirea era de două ori mai lungă decât cea anterioară. Curios, nu? De parcă vroiam să vedem, oare cât o să putem rezista unul fără celălalt? Eu nu mă prea căutam măritată. El a fost primul căruia i-a picat fisa, când a văzut, în timpul celei mai lungi despărţiri, ce dura de vreo trei luni, că am ieşit cu altcineva.

>> Da. Nimic nu e mai dulce, decât descoperirea că poţi înnebuni prin gelozie un bărbat ca el. Nu cred că s-a speriat că rămâne neînsurat, că a mai fost. Nu cred că  a simţit că are un rival mai puternic. Cred că a vrut neapărat să afle dacă îl mai iubeam sau nu. Aşa că imediat a doua zi, mi-a şi cerut frumos, romantic şi dulce ca un mieluţ, să-i fiu nevastă. Până aici, nimic deosebit şi impresionant. Am acceptat fără îndoieli, rezerve şi suspans.

>> Biata şi proasta de mine. Credeam că bătutul cap în cap a ajuns la happy end.

>> Ba nu.  TO BE CONTINUED… Până când am ajuns ambii la concluzia că suntem nefericiţi, neîmpliniţi şi nu ne mai iubim. Şi iar am plecat.  Am mai zis. Eu n-am nevoie de foi de deplasare. Simt când e timpul să mă car. Şi am plecat. Decepţionată şi entuziasmată. Mă gândeam că viaţa mea nu e chiar atât de proastă, dacă m-a adus la această răscruce. Înseamnă că neapărat va veni cineva mai bun, mai atent, mai iubitor.

>> Şi a venit. Cam peste vreo trei săptămâni. Sub forma unor greţuri, ameţeli şi a unui ovul fecundat fără voia lui. Eu am decis că acest copil va fi. Tatăl său se mai gândea. Mai târziu, l-am numit Bogdan. Era cel mai potrivit nume pentru copilul venit în cel mai nepotrivit moment.

>> După venirea pe lume a lui Bogdan, soţul meu, care a asistat la naştere, şi-a mai dorit copii. Şi eu. Pentru că explozia de sentimente care s-a întâmplat între noi, făcea ca sângele în vene să ne fiarbă. Aşa că, la scurt timp, am fost răsplătiţi. Iar vestea pe care am primit-o la ecografie ne-a lăsat pentru ceva timp cu ochii mari şi gura căscată. Purtam doi copii. Eram atât de şocaţi, încât nici nu ne trecea prin cap gândul că Dumnezeu oricum a decis să ne-o dea doar pe Eva.

>> Poate că în  momentul în care vei citi confesiunile mele, cel de-al treilea copil al nostru va respira deja aerul acestei luni a Îndrăgostiţilor. Un copil, pe care încă nu l-am ţinut în braţe, dar care a decis să vină cam ca Bogdan. Într-un moment în care încercam să rezolvăm o altă dilemă în relaţia noastră. Acum asta nu are nici o importanţă. Şi-a dorit atât de mult să păstrez acest copil, încât l-am crezut.  

>> Iubirea mea se numără în copii. Ştiu că nu sună convingător, ci mai degrabă banal.

>> Iar rautăcioasele vor spune că apelez la o metodă ieftină şi ineficientă de a-mi ţine bărbatul la casă. Şi pentru că aceste  …–ase disperate nu mă pot face să-mi schimb părerea, în cazul meu o spun cu multă certitudine: Iubirea noastră se numără în copii! Pentru că Dumnezeu nu mi i-a dat aşa, pur şi simplu, că-s fată bună şi gospodină. Pentru că mi i-a dat ca un semn divin în cele mai nasoale situaţii ale relaţiei noastre. Sau ca o răsplată, în cazul Evei. Răsplată, pentru că ne doream atât de mult să ne înmulţim iubirea, atunci când asta atingea înălţimi concurente cu Everestul. Eu nu ştiu cum se fac copiii intenţionat, planificat. Dar pot să mai recunosc ceva. Niciodată nu mi-am dorit mulţi copii şi nu am crezut că  o relaţie dintre mine şi un bărbat se poate manifesta cel mai frumos anume aşa.

>> Eu eram fata care căuta pasiune interminabilă şi fidelitate indiscutabilă. Şi mai sunt. Mai ales când rămân tete-a-tete cu mine însămi şi încă mai cred că am acei 20 de ani inocenţi. Numai că, uite care-i diferenţa dintre mine, cea de atunci şi cea de acum. Am schimbat clasamentul priorităţilor.

>> Nu există pasiune interminabilă, există când ai chef şi când nu ai chef. Şi ambele stări sunt absolut organice pentru o relaţie. Perfect este atunci când nici el n-are chef când tu nu ai chef.

>> Cât despre fidelitate. De 8 ani sunt alături de un bărbat cu care am făcut 3 copii. Am încercat de toate, amare şi dulci, am construit case şi am deschis afaceri. Şi mai avem atâtea de făcut împreună. Dacă o să aibă chef să le facă cu mine, îi doresc ca şi eu să am chef să le fac cu el. Că ne iese bine.  

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

bravo !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!RESPECTTTTTTTTTTTTTTTT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1
soundrags   -  
27 Aprilie 2010, 15:07
Sus ↑
esti o femeie completa, ma fascineaza naturaletea si calitatea cu care iti traiesti viata. Sa fii fericita, Nata!
liliana   -  
19 Iunie 2010, 01:44
Sus ↑
Femeia asta are atata farmec... meriti muuuulte
eu   -  
02 Aprilie 2011, 06:26
Sus ↑
Ministerul adevarului nu este o emisiune pentru Nata. Emisiune slaba cu participanti slabi (blogeri cu complexe)
Vasile   -  
19 Ianuarie 2012, 01:14
Sus ↑
cit de mult conteaza sa ai un interior bogat,sa fii sincer cu tine insuti,sa traiesti viata cu rele si cu bune...Nata,esti o femeie de 5 stele, esti fenomenala si pe deasupra parca ai fi o Julia Roberts de Moldova,chiar aveti ceva in comun(exterior)...bravo!
iri   -  
28 Octombrie 2012, 21:05
Sus ↑
e diferit, diferit de confesiunile "perfecte" ale "divelor" din societatea noastra, respect pentru sinceritate si modul de a le insira pe foaie....
tanya   -  
03 Iulie 2013, 03:53
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°