VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Fata tatei
Aprilie 2014, Nr. 119

Fata tatei

Comentează   |   Cuprins

Un sprijin, un prieten, un confident – la fiece etapă a vieţii, tata a însemnat mult pentru fiecare dintre ele, a ştiut când să le alinte sau când să le dea sfaturi, au trăit împreună şi cele mai frumoase emoţii, dar au şi depăşit obstacole. Lumea spune că seamănă, au obiceiuri şi principii de viaţă comune şi chiar aceleaşi preferinţe în materie de muzică sau mâncare. Odată cu trecerea anilor, legătura dintre ei a devenit şi mai puternică, mai matură şi, cu toate acestea, el nu ezită să o alinte duios „fata tatei”.

Vă propunem să le admiraţi pe cinci „fete ale tatei”: Cristina Moldovanu, Speranţa State, Otilia Drăguţanu, Ioana şi Doriana Zubcu, alături de taţii lor, Mihai Moldovanu, Vasile State, Gheorghe Palade şi Vasile Zubcu Codreanu, în patru portrete pline de emoţie.

Otilia Drăguţanu şi Gheorghe Palade



Gheorghe Palade,
64 de ani, Conferenţiar universitar

Mâncarea preferată: plăcintele de la mama, nu rezist nici la o mămăligă cu brânză
Băutura preferată: vin de casă de la ţară
Culoarea preferată: verde, ca frunza
Muzica preferată: anii '70, cenaclul „Flacăra”  
Ţara preferată: România

Otilia Drăguţanu,
35 de ani, Fecioară. Manager Berlizzo Group

Mâncarea preferată: Tot ce e dulce şi are ciocolată. Şi colţunaşii.
Băutura preferată: Compotul de gutui
Culoarea preferată: verde
Muzica preferată: folkul românesc şi rockul clasic
Ţara preferată: Serbia

Îi uneşte dragostea pentru cărţi şi pentru natură. Otilia a moştenit de la tata pasiunea pentru cuvântul scris. De mică şi-l aminteşte citind în permanenţă ceva, în biroul lui erau munţi de cărţi. Tata i le arăta, îi explica, învăţau împreună. Primele cărţi citite de Otilia tot tata i le-a ales. Pe lângă această dragoste pentru lectură, Otilia a moştenit de la tata priceperea la cules ciuperci şi bucuria de a petrece sărbătorile de Paşti la ţară, permanenta tendinţă spre performanţă, energia şi încrederea în forţele proprii.

Fiica: Tata este un om blând şi bun la suflet, o persoană inteligentă şi erudită, care trăieşte printre cărţi. Un om care are o mulţime de prieteni care îl respectă şi îl iubesc, fapt care vorbeşte de la sine. Munceşte foarte mult, învaţă în permanenţă lucruri noi. Tata m-a învăţat că dacă te apuci de un lucru, nu îl poţi lăsa pe jumătate făcut şi trebuie să depui absolut toate eforturile ca să-l faci cât de bine poţi. Toate rezultatele pe care le-am obţinut în viaţă se datorează acestui adevăr important pe care mi l-a transmis. Sunt mândră că sunt fiica lui. Perseverenţa lui în activitatea în care este implicat de atâta timp, pasiunea pentru profesia lui, capacitatea de a aduna în jurul lui oameni frumoşi, bunul-simţ  şi multe alte calităţi îl fac pe tatăl meu un exemplu pentru mine. Dacă cei care mă cunosc vor putea spune într-o zi că sunt demnă de a fi fiica tatălui meu, voi fi fericită.

Tatăl: Când s-a născut, am venit la maternitate, eram foarte fericit, am vorbit cu soţia mea prin geam, pe atunci altfel nu aveai voie şi am plecat în aceeaşi zi la Moscova pentru examene de admitere la doctorat şi am sărbătorit cu prietenii acest eveniment. Cele mai frumoase amintiri sunt din perioada când mă întorceam de la Moscova de la doctorat în vacanţă şi vedeam cum creşte Otilia în fiecare lună, cu pârul blond, cu obrăjorii roşii, veselă, plină de energie. Când şotiile Otiliei erau periculoase, eram speriat, mai ales dacă se lovea sau se zgâria, aveam emoţii mari. În rest, mă bucuram de şotiile ei. Era un copil foarte activ, toţi copacii şi toate gardurile erau ale ei. Mă bucuram că este energică şi plină de viaţă. Păpuşa ei preferată am păstrat-o până nu demult, până a ajuns pe mâinile nepoţelei mele. Întotdeauna am numit-o Otilica. Şi acum îi spun aşa. Mă bucur când aud că soţul ei tot aşa îi spune.

Cristina Moldovanu şi Mihai Moldovanu




Cristina Moldovanu,
26 de ani, Leu. Prezentator „Publika TV”

Mâncarea preferată: peştele la grătar
Băutura preferată: vinul de casă
Culoarea preferată: culoarea smaraldului
Muzica preferată: modernă
Ţara preferată: Moldova

Mihai Moldovanu,
49 de ani, Gemeni. Şeful Direcţiei sănătate a municipiului Chişinău

Mâncarea preferată: peştele la grătar
Băutura preferată: vinul de casă
Culoarea preferată: albastru
Muzica preferată: populară
Ţara preferată: Moldova

Au trăsături fizice comune, dar şi mai mult li se aseamănă caracterele: sunt ambii ambiţioşi şi atunci când îşi doresc ceva cu adevărat, reuşesc. Când au timp liber, le place să călătorească împreună sau să iasă serile la o plimbare prin parc. Adesea stau la sfat, discutând despre situaţia politică din ţară. Cristina îi cere deseori tatălui ei sfaturi chiar şi referitor la unele teme mai personale şi spune că, ori de câte ori le-a urmat, niciodată nu a dat greş.

Fiica: Sunt fata tatei, pentru că aşa mă numea tata când eram mică, dar şi pentru că tata întotdeauna m-a protejat, iar dacă cineva mă supăra, tata rezolva imediat problema. De fapt, acum tata are două fete – eu şi sora mea Luminiţa. De la tata am învăţat ce înseamnă responsabilitate şi că dacă vreau să câştig bani, trebuie să muncesc. Tot de la el am învăţat să îmi iubesc ţara şi să cred într-un viitor mai bun. Apreciez verticalitatea lui, faptul ca întotdeauna reuşeşte să îşi atingă scopurile, că este un luptător, un om puternic şi are „coloană vertebrală”.

Tatăl: Cristina e primul nostru copil, un copil mult aşteptat. Îmi amintesc când am adus-o de la maternitate… Era o ploaie torenţială de vară… Până am prins taxiul, eram uzi din cap până în picioare… A fost o zi specială, în care am înţeles ce înseamnă fericirea. De mică avea o slăbiciune pentru fardurile mamei. Cel mai mult îi plăcea să se rujeze. De aceea, o alintam cumpărându-i rujuri şi balsamuri pentru copii. Ca orice copil, era şi ea foarte năzbâtioasă, iar la noi acasă pe post de suvenir, pe perete era instalată o vărguţă şi imediat ce făcea vreo şotie, îi aduceam aminte de vărguţa de pe perete (zâmbeşte). Fiica mea este o fire corectă, hotărâtă, ambiţioasă şi ştie ce vrea. I-am permis să îşi aleagă singură profesia, am susţinut-o întotdeauna şi mă mândresc cu ceea ce face acum.

Speranţa State şi Vasile State



Speranţa State,
24 de ani, Scorpion. Reporter, Departamentul politică, PRO TV

Mâncarea preferată: zeama de casă
Băutura preferată: compotul de piersici
Culoarea preferată: albastru
Muzica preferată: balade
Ţara preferată: Moldova

Vasile State,
51 de ani, Fecioară. Editor de ştiri la Radio Chişinău

Mâncarea preferată: colţunaşii cu brânză
Băutura preferată: sucul de mere
Culoarea preferată: galben
Muzica preferată: franceză, Lara Fabian
Ţara preferată: Franţa

Tata este un exemplu pentru Speranţa şi în meseria pe care o practică ambii. De la el a învăţat că trebuie să fii corect cu oamenii care devin personaje în ştirile tale, indiferent dacă sunt politicieni sau agricultori; că, înainte de a scrie ceva, trebuie să fii sigur că ai pus mâna pe adevăr; că trebuie să-i asculţi pe toţi, dar să scrii aşa ca oamenii să-şi creeze singuri o părere. Pe lângă profesia comună şi asemănările fizice, Speranţa şi tatăl ei se asemănă prin faptul că au o sensibilitate aparte pentru actorie şi prin stările psihice particulare, manifestate prin trăirea intensă a situaţiilor care îi privesc sau în care sunt implicaţi. Îi mai uneşte simţul inconfundabil al umorului.  

Fiica: Întotdeauna am apreciat la tata verticalitatea, demnitatea, integritatea şi imparţialitatea de care dă dovadă în tot ceea ce face. Este meticulos în toate şi perfecţionist, de aceea e cel mai bun la ceea ce se apucă să facă. Apreciez la el probitatea şi loialitatea. Este incoruptibil. Semănăm la faţă. La înălţime. La gesturi şi mimică. La obiceiuri. Uneori mama îmi zice: „Semeni cu taică-tu!”. O iau ca pe un compliment (zâmbeşte). În plus, îmi place să cred că avem şi multe calităţi comune. Am învăţat de la el să fiu corectă, responsabilă şi sinceră. Ceea ce m-a surprins mereu la tata, de când eram mică, era că el avea răspunsurile la toate întrebările. Mi-aş dori ca tatăl copiilor mei să aibă şi el mereu răspunsuri la toate întrebările.

Tatăl: Când era mică, o duceam la grădiniţă mergând pe jos aproape doi km. Şi, deşi nu-mi era deloc uşor s-o duc în braţe, nici nu observam cum se scurgea timpul: Speranţa era la vârsta „de ce”- urilor, aşa că nu ne plictiseam. Îmi aduc aminte şi de poveştile spuse înainte de culcare, dar nu oricum, ci cu adaptare la realităţile timpului, în care Scufiţa Roşie îi ducea bunicii detergent, iar lupul juca PlayStation. La 5 ani am învăţat-o, prin joc, toate capitalele europene, avea o memorie şi un vocabular de invidiat. Apreciez la fiica mea capacitatea extraordinară de muncă într-un regim specific unei redacţii de ştiri. Ar mai fi de remarcat dexteritatea cu care învaţă din mers şi asimilează cunoştinţele noi fără să pară că face vreun efort. Admir la ea dorinţa de a reuşi, de a fi azi mai bună decât ieri, mâine – mai bună decât azi. Speranţa este o fată inteligentă. Citeşte mult, are punctul ei de vedere, pe care ştie să şi-l apere.

Doriana Zubcu Marginean, Ioana Zubcu şi Vasile Zubcu Codreanu



Ioana Zubcu,
25 de ani, Rac. Actriţă teatru şi film

Mâncarea preferată: Julien
Băutura preferată: Coca Cola
Culoarea preferată: verde
Muzica preferată: clasică
Ţara preferată: Republica Moldova

Doriana Zubcu-Marginean,
38 de ani, Taur. Actriţă de teatru şi film

Mâncarea preferată: salatele din fructe, legume şi verdeţuri
Băutura preferată: cocteilul de căpşună şi banană
Culoarea preferată: verde
Muzica preferată: cea interpretată de copiii mei
Ţara preferată: Moldova

Vasile Zubcu Codreanu,
66 de ani, Vărsător. Actor de teatru şi film

Mâncarea preferată: ceea ce „chică”
Băutura preferată: berea de calitate
Culoarea preferată: oranj
Muzica preferată: muzica uşoară
Ţara preferată: ţara mea

În cel de-al patrulea portret facem o excepţie, prezentând două fete ale tatei, Ioana şi Doriana. Deşi nu au aceeaşi mamă, seamănă enorm, iar deseori pe stradă sunt confundate. Ambele au urmat calea profesională a tatălui lor, devenind actriţe, iar dragostea pentru actorie le-a fost însămânţată în suflet de mici copile prin admiraţia pe care o aveau faţă de tata. Deşi fetele-i sunt deja mari, tata le alintă cu cele mai dulci diminutive şi atunci când le vede în preajmă, poartă în ochi o fericire nemărginită.

Doriana: Prin intermediul meseriei sale de actor, tata a stat în slujba a tot ce înseamnă frumos, adevărat, omenesc şi bun. A muncit foarte mult. Mă încântă tot ce a făcut şi, bineînţeles, am aceleaşi aspiraţii. Păstrez şi astăzi în memorie cea mai frumoasă amintire pe care o avem în doi, momentul în care am păşit pentru prima oară pe scenă interpretând rolul fiicei lui demult pierdute, într-o comedie muzicală. Cel mai mult apreciez la tata simţul umorului şi inteligenţa.

Ioana: Tata mi se pare mereu că prea puţin îmi aparţine, pentru că şi eu, şi fraţii mei, şi sora, în cea mai mare parte a timpului am fost, într-un fel, deposedaţi de tată în favoarea „societăţii artistice” din ţară. Totuşi, chiar dacă nu a văzut în ochi agenda mea cu note, chiar dacă nu avem un hobby comun, ne auzim, ne simţim şi, mai ales, ne înţelegem unul pe celălalt. Admir la tata nonşalanţa cu care acceptă să i se întâmple tot felul de lucruri neordinare, uşurinţa cu care deschide uşa oricui, spontaneitatea, blândeţea şi felul în care poate fi simplu şi accesibil în acelaşi timp, distins şi înalt. Într-un mod miraculos, este tânăr şi foarte aproape de mine.

Tatăl: Ne asemănăm prin tendinţa de a percepe lumea. Fâţka, Crăcălici, Nuţa şi Cuculiuţiu Muţiu… aşa am numit-o şi pe Doriana, şi pe Ioana. Aşa le numesc şi azi. Şotiile le înfrumuseţează. Nu sunt un moralist. Ele au avut toată libertatea, iar eu le-am susţinut şi nu le-am creat obstacole în niciun mod.

(Text: Doina Popa. Fotografii: ImageStudio. Loc: Salonul de mobilă „INDO”. Mulţumim pentru sprijin.)

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°