VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Bal mascat. Mircea Butnaru / Napoleon Bonaparte
Decembrie 2008, Nr. 56

Bal mascat. Mircea Butnaru / Napoleon Bonaparte

Comentează   |   Cuprins

Personalitatea lui Napoleon Bonaparte m-a impresionat mereu, dar de la asta pînă a spune că mi-a fost exemplu sau idol e o cale lungă. Nici nu mi-am dorit vreodată să mă fac Napoleon, pentru că aici intrăm în tematica instituţiilor cu tavan înalt şi pereţii albi. Poate, există similitudinea în a tinde către rezultatul maxim - am dorit tot timpul să-mi dezvolt afacerea şi să nu bat pasul pe loc. În acest caz, căderea e inevitabilă.

 Planul lui Napoleon era de a cuceri lumea. Pentru mine acesta a constat în a avea un magazin în piaţă – acum 17 ani, îmi părea un eveniment fantastic de grandios pentru acele timpuri şi pentru cel care avea un dolar în buzunar. Acum, firesc, nu-mi mai pare atît de “Napoleon” acţiunea de atunci, că şi vremurile s-au schimbat. Astăzi avem peste 20 de magazine în reţeaua noastră şi nu dorim să staţionăm, avem multe planuri. Am aşteptări mari de la anul care vine – tocmai am deschis patru magazine noi.

 Napoleon a pierdut cuceririle sale.
Dacă mi se permite o aşa comparaţie, sînt foarte atent în a apăra realizările mele, pentru că e greu să obţii o performanţă, dar e mult mai dificil să o gestionezi, să o menţii şi să o dezvolţi. Se referă la orice domeniu: politică, afaceri, sport etc. Ca să nu păţesc ca Napoleon, dat „în şuturi” din Moscova, sînt cu ochii pe concurenţi şi nu mă las pe-o ureche. Nu mi s-a urcat succesul la cap şi sînt foarte atent la critici, la care ţin considerabil mai mult decît la aprecieri – acestea nu dau nici un rezultat, practic. Observaţiile unor parteneri de peste hotare sînt, pentru mine, deosebit de preţioase.

 Să fii şef e şi plăcut, dar şi greu. Dacă să le punem pe cîntar, cred că mai mult e plăcut. Cînd contabilizezi rezultatul, spre exemplu. E greu pentru că responsabilitatea apasă, mai ales că nu lucrezi de unul singur, pe cont propriu. Ai de a face cu foarte mulţi oameni – fiecare în parte este o personalitate, pe care trebuie să o asculţi şi să o înţelegi. Viaţa e frumoasă cînd realizările profesionale fac pereche cu cele din viaţa privată, iar să ai un băiat la vîrsta de 50 de ani, zic că e ceva deosebit.

 Sărbătorile de iarnă (Crăciunul, Anul Nou) au fost şi rămîn foarte importante şi frumoase pentru mine. Pe cînd eram copil, dar şi acum, cînd îi am pe ai mei şi mă bucur de sentimentele lor. Am fost de multe ori în rolul lui Moş Crăciun – eram „responsabil” de procedura de înmînare a cadourilor şi la companie, dar şi acasă.

Acum puştii nu se lasă duşi de nas şi se prind repede de ce Moşu’ e încălţat în pantofii tatălui, dar cred că e mai bine ca cei mici să creadă în această minune. Eu chiar credeam că Moş Gerilă (aşa îl chema atunci) vine an de an, prin nămeţi, să ne aducă dulciuri şi cadouri. La grădiniţă, cel mai des mă deghizam în clown – era haios…
Napoleon n-am fost niciodată…

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+26°