VIP Magazin
22 Octombrie 2018
Print
Print
Print
Print
Bal mascat. Iurie Borş / Wolfgang Amadeus Mozart
Decembrie 2008, Nr. 56

Bal mascat. Iurie Borş / Wolfgang Amadeus Mozart

Comentează   |   Cuprins

 Nu am un personaj istoric preferat, dar îmi place să urmăresc istoria personalităţilor, mă uit cum şi-au trăit viaţa, cum au început-o şi cum au terminat-o sau i-a „ajutat” cineva s-o sfîrşească.

 Oamenii au sclipiri de genialitate, dar şi de prostie. Sînt pretenţios de felul meu, aşa că nu mi-aş putea închipui că cineva poate să-mi fie un idol, care să mă fascineze în totalitate.

 Mozart este unul dintre personajele care au marcat omenirea prin muzica sa fenomenală. E dramatic şi genial, în acelaşi timp, să ai o viaţă atît de scurtă. N-aş vrea, însă, să ajung să-mi scriu atît de repede „Requiem”-ul, mi-aş dori să dureze cît mai mult. De fapt, ce face un om toată viaţa? Îşi scrie propriul „Requiem”.

 Viaţa omului este aidoma unei lumînări. Una arde repede, dă lumină, face şi scîntei, altă lumînare – mocneşte, face fum, alta – arde cu lumina ei normală, cu durată şi poate că nici n-o observă nimeni. Eu, cred că produc unele scîntei, dar totuşi aş vrea ca lumina mea să dureze mai mult, de aceea încerc să menţin un ritm normal al vieţii.

 Cel mai important în viaţă este să reuşeşti să trăieşti în echilibru şi armonie cu tine însuţi şi cu cei din jur, societatea în care trăieşti.

 Copiii mă surprind tot timpul. Sînt un tată mai aspru, copiii ştiu că ei pot să-i zică ceva mămicăi, bunicilor, dar cu mine nu prea „glumesc”. Asprimea cred că e o moştenire de acasă, am trăit într-un mediu mai sobru şi mi-am dat seama că nu e un lucru chiar atît de rău.

Deocamdată, suport cu greu cerinţele şi responsabilitatea de a fi părinte, care mi se pare o chestiune extrem de serioasă, de aceea încă nu-mi imaginez să mai avem un copil în casă. Ştiţi cum e, dacă ai un băiat şi o fată, e ca şi cum eşti împlinit.

 Numele copiilor e o invenţie personală, chiar dacă am fost privit cu stranietate la biroul stării civile. Primul copil l-am „găsit” la munte, pe la Sarmizegetuza. M-am gîndit că dacă va fi băiat, să-l cheme Sarmiz şi dacă va fi fată – să-i punem numele Zegetuza. Astfel, a ieşit un nume integru - SarmiZegetuza.

 Lucrurile se realizează aşa cum vrei, atunci cînd te pregăteşti pentru ele.

 În afară de proiectul meu cu mobila, la care am lucrat 20 de ani, proiectul de artă îmi este foarte aproape de suflet. A apărut din golul cultural pe care-l simţeam în jur. Foarte multă muzică bună, de calitate, se prăfuieşte în neştire, de aceea mi-am permis obrăznicia de a propune (impune) repertoriul orchestrei. Concertele de peste hotare au fost un fel de test şi mi-am dat seama că genul de muzică interpretat de „Creator Art” este foarte căutat. În acest sens, nu vom sta acasă, ci vom da concerte peste hotare – scopul nostru sînt scenele, şi nu cumetriile. Le tot spun băieţilor să uite de manierele de pînă acum şi să-şi educe o ţinută de artist, de scenă.

 Îmi plac sporturile de contact, iar K-1 e cel preferat. Îl urmăresc pe thailandezul Buakaw Por Pramuk, un campion multiplu. Îmi place acest sport pentru că aici participă numai bărbaţi adevăraţi şi nu e loc pentru nici un fel de actorie. E o muncă şi pregătire colosală.

 Nu am slăbiciuni care să-mi strice echilibrul moral. Nu-mi permit. Ca fiecare om, ştiu ce se poate şi ce nu. Asta fac şi asta nu fac şi n-am s-o fac niciodată. Totul reiese din morala omenirii, din ceea ce ne-a dat continuitate şi nu ne-a transformat în monştri. Luînd în vedere toate acestea, îţi alegi o cărare pe care să mergi. Răbdarea mă ajută să merg pe drumul ales de mine.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°