VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Bal mascat. Doina Sulac / Cleopatra
Decembrie 2008, Nr. 56

Bal mascat. Doina Sulac / Cleopatra

Comentează   |   Cuprins

Cleopatra  era o femeie frumoasă, puternică şi deşteaptă, lucru mai rar întîlnit în viaţă. Dar, poate sînt prea categorică – probabil sînt şi din astea destule. Sună ciudat să te inspiri de la un personaj istoric, dar am împrumutat cîteva calităţi de la ea. Avea un fel de duritate pe care o trădează chiar expresia feţii. Bărbaţii îşi pierdeau autoritatea în faţa ei şi asta spune multe despre puterea ei. Sau farmecul ei… Erau dominaţi, chiar, de ea, lucru pe care eu nu doresc să-l „împrumut” într-o formă atît de drastică – nu le stă lor bine neputincioşi în faţa femeii. Or, chiar dacă femeia e mereu „prima vioară”, e bine ca şi cel de alături să aibă ceva de spus, ceva de făcut şi să-şi asume o responsabilitate.

 Ţigăncuşă  - era rolul pe care-l jucam cel mai des de Revelion – aveam un costum respectiv, pe care mi l-a cusut taică-meu pentru că interpretam un cîntec în rusă la temă, plus că tipajul meu nu inspira lumea la alte personaje. Nu-mi puneam multe întrebări – dacă ziceau că-s negruţă şi mi se potrivea? Iar eu sînt o persoană care face ceea ce îi stă mai bine. Nu-s eu ţigancă, dar dacă-mi prindeam o floare în păr… Uite aşa, la grădiniţă şi la şcoală, pînă prin clasa a treia, îmbrăcam costumul şi cîntam piesa. Printre mulţimea de prinţese, „albe ca zăpada” şi „motani încălţaţi” era şi o ţigăncuşă, deşi acum înţeleg că personajul meu nu avea nici o treabă cu sărbătorile de iarnă. Nici nu conta, atît timp cît mă evidenţia printre ceilalţi copii. Apoi, „m-am dat cu lumea”, am mai fost şi Albă ca Zăpada, dar tot, parcă, mai bine mă reprezenta costumul de ţigancă…

 Pe Moş Crăciun îl aşteptam fidelă – mereu îl întrebam pe tata cînd o să vină Moşu’. Venea el – cadourile pe care le găseam dimineaţa sub brad erau mărturie – doar că de fiecare dată eu dormeam, iar el nu îndrăznea să mă trezească, plus că îl mai aşteptau o sumedenie de copii. Cel puţin, asta îmi spunea tata. Pînă i-am făcut lui un „flagrant” – la vîrsta de patru ani l-am prins punînd cadouri sub brad şi nici nu era mascat măcar - atunci s-a dezlegat misterul. Oricum, chiar dacă eram conştientă că Moşu’ nu există cu adevărat, aşteptam să vină şi trăiam această sărbătoare. O fac şi acum, dar din postura de mamă…

 Revelionul care mi-a rămas în memorie a fost în 2005 – tocmai întîlneam Anul Cocoşului – eram la restaurant, însărcinată. Trăiam o stare inexplicabilă, absolut nouă pentru mine. Am văzut că se poate serba Revelionul şi altfel decît pînă atunci – brusc am simţit că vin maturitatea şi responsabilitatea peste mine. Acum ştiu de ce era cauzată acea stare.

 Nu cred în calendarul chinezesc şi nu pot să ştiu cum va fi anul viitor pentru mine din acest aspect. Soarta ţi-o faci cu mîna ta şi nu poţi să aştepţi ca Anul Taurului să-ţi aducă fericirea. Oricum, eu îl aştept ca unul promiţător în ceea ce-o priveşte pe micuţa mea, Nicoleta – am planuri de creaţie mari vizavi de ea şi o să le vedeţi realizate cît de curînd.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+26°