VIP Magazin
13 Decembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Bal mascat. Adrian Ursu / Harry Potter (1995)
Decembrie 2008, Nr. 56

Bal mascat. Adrian Ursu / Harry Potter (1995)

Comentează   |   Cuprins

Harry Potter este un adevărat erou, de aceea are atît de mulţi admiratori. E înzestrat cu toate calităţile de rigoare: este cel care luptă cu răul şi care-l învinge. Este săritor la nevoie şi cu aptitudini supranaturale. Deşi de fiecare dată istoria se sfîrşeşte, fanii aşteaptă cu nerăbdare prelungirea poveştii. Cred că noi doi ne asemănăm un pic fizic. Sociabil, prietenos, îi merge creieraşul bine, doar că eu vorbesc mai mult ca el. El face magie cu bagheta, iar eu, prin muzică, transmit emoţii, gînduri, bunătate.

 Cele trei părţi ale filmului te fac să-ţi doreşti să te poţi urca pe o mătură şi să zbori, iar la un moment dat - să ai şi o baghetă magică. Cred că o astfel de baghetă şi-ar dori şi copiii, şi părinţii, şi bunicii.

 Uneori, mi se întîmplă lucruri pe care nu pot să le explic. Cîteodată, visez discuţii şi întîlniri ce au loc peste un oarecare timp. Unicul lucru, care cu certitudine ştiu că nu ţine de misticism, e faptul că, dacă mănînc bine şi mult înainte de somn, ştiu exact că visez urît.  

 Ţin cont doar de unele superstiţii. Atunci cînd ies în scenă, mă străduiesc să fiu atent la picioare, ca să nu mă împiedic cu stîngul. Nu mă întorc înapoi şi întotdeauna mă pornesc cu maşina doar înainte. Alte superstiţii mi-aş dori nici să nu le ştiu. Dacă le iei pe toate în consideraţie, ar trebui să stai numai în casă.

 Sărbătorile de iarnă mi se asociază cu Harry Potter.
Glumesc. Dar, după acest interviu şi această sesiune foto, cu siguranţă o să mi se asocieze. Întotdeauna mi-a plăcut să petrec sărbătorile de iarnă mascat în diferite personaje. Am fost şi iepuraş, şi haiduc, şi soldat... Părinţii aveau grijă ca la fiecare matineu să fiu „cineva”, numai nu urs. Nu ştiu care personaj mi-a fost cel mai drag, dar dacă de fiecare dată eram “altcineva” şi nu făceam mofturi, înseamnă că toate mi-au plăcut, la momentul dat.

 Singurătatea mă face să meditez, să mă întreb de ce sînt singur în acel moment. Tot în singurătate îmi vin gînduri despre melodii ce redau această stare. Cîteodată, singurătatea mă sperie. Alteori, o caut.
 
 Relaţiile de acelaşi gen mi se par anormale, deşi trăim într-un secol modern. În cazul bărbaţilor, e un absurd, cînd sînt atîtea femei frumoase în lume, mai ales în Moldova. În cazul fetelor, chiar nu mă deranjează. Deşi, dacă stau să mă gîndesc mai serios, păcat ar fi să mă îndrăgostesc de-o fată pe care n-o interesează bărbaţii.

 Femeile din viaţa mea au lăsat amprente în mintea, sufletul şi inima mea. Unele - m-au făcut să iubesc, majoritatea - m-au inspirat, am fost fericit - cu cineva, am şi suferit - după altcineva şi datorită lor m-am maturizat. De la ele am aflat cum iubeşte o femeie, dar şi cum urăşte, cum minte fără să clipească măcar din ochi, pînă unde ajunge suferinţa unei femei şi unde crapă răbdarea ei, ce poate face o femeie puternică şi cît de mult se teme de singurătate.

 Însurătoarea e tema principală pe ordinea zilei în orice interviu cu mine. Dacă mă întrebaţi cu doi ani în urmă cînd mă însor, la sigur vă spuneam că nu degrabă. Bine, nu mă însor chiar acum, dar dacă sincer, aş vrea. Pentru cineva căsătoria e ceva extraordinar, pentru altcineva ajunge a fi o necesitate. Depinde de… multe. Pentru mine, aşa vreau să cred, va fi o nouă filă albă din viaţă. Accentul sper să cadă pe o singură filă, adică să se întîmple o dată. Şi albă, în sens de fericită.     

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău