VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Adrian Ursu. Roma – Londra – Paris
August 2010, Nr. 75-76

Adrian Ursu. Roma – Londra – Paris

Comentează   |   Cuprins

Specificul meseriei - călătoresc mult. În Moldova şi „afară”. Problema interpretului e dacă mai este interesat de cele din jur şi nu doar de onorariul care trebuie muncit. În măsura posibilităţilor, am avut grijă de ambele aspecte. Şi de altele… Toate le găsiţi aici, într-o cronică plină de date şi impresii. Haideţi…

Prima experienţă
„Totul” a început în 2004, cu prima mea călătorie mai deosebită şi inedită, cu multe ţări şi oraşe extraordinare parcurse timp de o lună de zile. Deosebită, pentru că 11.000 km la volan e ceva „deosebit”, dacă sunteţi prieten cu umorul negru, când nu mai ai chef nici de drumurile europene extraordinare şi nici de marile oraşe ale lumii, cu arhitectura lor cu tot. Dar ar fi păcat să spun că-mi pare rău. Am acceptat propunerea unui tur prin Viena, Venezia, Nice, Cannes, Monaco, Andorra, Malaga, unde am stat două săptămâni şi de unde am mers la strâmtoarea Gibraltar - o senzaţie unică, să fii în Europa, iar pe celălalt mal să vezi Africa. După, am fost două zile la Paris, care m-a impresionat enorm, chiar dacă mai văzusem multe oraşe. Şi nu prin simbolul său, Turnul Eiffel, dar prin ceea ce se vede de sus… Notre Dame de Paris, la fel… Turul Europei a continuat la Dresden (Germania), unde, chiar dacă preţ de câteva ore, am sesizat şi am „gustat” din stilul german de viaţă cu acurateţea, liniştea şi regula lui, după care a fost Karlovy Vary, evitând Praga. Ştiu că este un oraş extraordinar, dar ar fi fost un surplus de informaţie. În staţiunea cehă am văzut unde se odihnesc „bătrânii” cu posibilităţi şi am înţeles de ce merg acolo. Am gustat din apa despre care se spune că este benefică pentru organism, dar nu doar apa - şi berea cehă, care este la concurenţă cu cea germană sau, poate, mai bună…Această călătorie mi-a încărcat bateriile pentru câţiva ani buni…

Petrecerile de „afară”
Prin 2007, am început să fiu invitat la petreceri private peste hotare. Prima invitaţie m-a flatat, ca toate, de altfel - este plăcut să fiu solicitat peste hotare şi cu plăcere accept. Începutul a fost un botez în Irlanda, în restaurantul unui hotel extraordinar, cu un program modern, într-o atmosferă lejeră şi stil european, unde fiecare comanda şi servea ceea ce dorea. Tradiţiile au fost respectate într-o oarecare măsură (colaci moldoveneşti frumoşi, gustoşi)... Mi-a plăcut, am fost aplaudat, apreciat, dovadă fiind cele cinci invitaţii ulterioare la Dublin. Am cântat la nunţi, unde tradiţiile au fost sută la sută moldoveneşti. Fapt nostim e că moldovenii noştri au găsit şi acolo un restaurant şi patroni care le-au permi să vină cu băutura de acasă - un restaurant chinezesc. Iar chinezii s-au învăţat să gătească sarmalele noastre, foarte gustoase. Deja ne ştiu tradiţiile… Cât despre impresii - Dublin nu este destinaţia potrivită, dacă eşti uşor influenţat de timpul de afară. Plouă foarte des şi trebuie să fii optimist şi foarte pozitiv, chiar dacă afară este înnorat şi soarele nu-ţi zâmbeşte… Şi să aştepţi zilele cu soare, care sunt minunate. Aflarea mea a coincis cu ele, aşa că, zicea lumea: „Adrian Ursu a adus soarele!”

Prima dată, am „comis-o” – mi-am luat biletul retur pentru a doua zi după petrecere, dimineaţa, dar adevăratul trai al moldovenilor peste hotare îl poţi vedea abia a doua zi. Apoi, am rămas o zi-două după, să văd cum e zeama în Dublin, cam unde poţi să o faci pentru 50 de moldoveni şi cine poate să ţi-o gătească. Am văzut… Dansuri, cu muzică moldovenească, la un foc mare… Se face…

Shopping la Dublin
„Acolo” vestimentaţia este de o gamă foarte largă şi-ţi poţi găsi stilul. Mi-am şi schimbat stilul vestimentar, ceea ce s-a văzut, mai ales, la cămăşi şi cravate slim. Aşa am apărut pe coperta albumului „Mă iubeşti” din 2007… Am descoperit cinci magazine unde ştiu sigur că o să găsesc neapărat ceea ce-mi place. Chiar dacă nu sunt shopaholic, am răbdarea să stau de la 9 la 20 în magazin şi să fac cumpărături, ştiind că un lucru anumit la noi nu poate fi găsit, iar în cazul fericit – este mult mai scump. Este o zi „sacrificată” şi vreo 800-1000 de euro pierduţi, dar „pierduţi” cu folos.

Repertoriul şi banii
Pe atunci nu se organizau concerte încă. Însă, cei care se căsătoreau acolo erau, de fapt, şi organizatorii unui concert extins pe durata a opt ore. Numele Adrian Ursu „s-a dus” repede şi au venit chemări la evenimente cu vorbitori de limbă română, preponderent, dar şi ruşi, ucraineni, lituanieni… Iniţial priveam straniu la piesele pe care le solicitau ei, erau mai vechi şi mă întrebam dacă sunt la curent cu melodiile noi. Erau, dar îndrăgite le sunt cele care le aduc aminte de casă, pe care le ascultau la radio pe când locuiau în Moldova. Ei ţin minte foarte bine melodiile populare vechi, pe care eu de multă vreme nu le mai cântasem: „Aşa-i viaţa omului”, „Radu mamei, Radule”. A, cum fără „Ş-aşa-mi vine câteodată” sau „Ce n-aş da să mor deseară”?… M-am străduit să le cânt ce le place, dar şi să le ofer un program nou: cântam la clape, ce-mi place mie, ca până la urmă, să-i aduc la starea să solicite şi melodii noi.

Ar fi păcat să spun că nu sunt remunerat bine peste hotare. Cu regret, unii concetăţeni nu se dezmint nici acolo şi „respectă” imaginea noastră: aveau tupeul să mă sune şi să spună că „noi vă invităm, vă plătim biletul tur-retur, mâncare, cazare, vă organizăm excursii şi o să cântaţi acolo vreo două-trei concerte...”. Le spuneam: „nu vă supăraţi, dar mâncare avem şi acasă, în Moldova se găteşte destul de bine, ţările europene le-am văzut, aşa că rămâne să vin, să cânt şi să fiu răsplătit pe merit”. La prima petrecere din Dublin am cântat, am fost remunerat, după care au urmat multe invitaţii cu onorarii mai generoase, dar muncite – acelaşi efort ca la un concert „live” pe o scenă profesionistă. Nunţile şi evenimentele de familie chiar erau un fel de spectacole, la care veneau oaspeţi de la o distanţă de peste 1000 km ca să mă vadă, iar asta nu mă poate lăsa rece.

Nu m-am făcut „traficant de arme albe”
Tot pe atunci, am cântat în Belgia pentru un public belgian 95 la sută. Un băştinaş a organizat o petrecere de „casă nouă”, la care am fost invitat alături de o mini-orchestră. Pe lângă DJ-ul care mixa, noi am arătat o altă cultură - o experienţă foarte frumoasă, din nou. Iar anul trecut am ajuns la Roma, am profitat de excursia care mi-a fost organizată acolo şi am făcut şi poze – altfel e păcat… Venind la eveniment, am realizat şi un filmuleţ pentru miri, pe care l-am proiectat pe un panou mare cu un salut de acasă, de la părinţii lor, care nu au mers la nuntă (am fost şi reporter). A fost o solicitare  specială din partea tinerilor – dacă sunt în stare şi dispun de timp, de ce să n-o fac? Drept că am întâlnit şi moldoveni cu rugăminţi mai îndrăzneţe: să transmit nişte colete sau să aduc ceva din Moldova. Răspunsul meu era „nu”, dar nu refuzam de la început pentru că eram curios ce anume vor ei de la mine. Păi, vroiau să le transmit nişte cuţite de tăiat tortul, spre exemplu. Acum, să ne imaginăm împreună cum Adrian Ursu este prins la aeroport cu trafic de „arme albe”...

Chinezii, the best!
Recent am fost în China, împreună cu soţia, Doina. La Beijing. Drumul a durat 13 ore, dar au trecut uşor. Sunt un pofticios şi un gurmand - în avion hrăneau bine, iar asta e condiţia care asigură un somn trainic. În China am făcut excursie şi cumpărături. Mai mult cumpărături - nu am cântat. Poate sunt moldoveni şi acolo, dar chinezii sunt atât de mulţi încât n-am dat de ai noştri. De fapt, am cântat, dar numai trei melodii într-un restaurant, unde am fost aplaudat, iar oferta patronilor de a munci acolo nu a întârziat. „Din păcate”, am refuzat… Pot spune că imaginea rea a producătorilor din China o fac unii dintre businessmenii noştri, care aduc producţie necalitativă, iar acolo, ca peste tot, este marfă de diferită calitate la diferit preţ. Pe chinezi i-am cunoscut ca un popor cu tradiţia de a negocia „la sânge”, dar foarte corect - îţi spun în faţă ce este bun şi ce - mai puţin. Şi cât costă, una şi alta. Ei îţi propun şi una, şi a doua, şi a treia, un preţ de start şi, dacă negociezi reuşit, poţi procura produsul la un preţ de zece ori mai mic. Ei nu ştiu cuvinte ca „nu” sau „nu se poate” – la posibilităţi financiare, totul este posibil. Dacă la noi avem multe magazine denumirile cărora încep cu „Lumea”, atunci „Lumea…” este în China. Un laptop de culoare albastră sau roz... orice. Tot ce apare nou în lume este în China… Fiind în Londra, am observat că şi acolo 80 % din producţie este fabricată în China… Timp de patru zile doar am studiat piaţa şi nu am reuşit să văd decât unu la sută din magazinele de acolo. M-a impresionat cultura lor, bucatele lor, doar că stomacul meu „reacţiona” greu la ele, pentru că sunt foarte condimentate. Contrastul dintre modern şi arhaic este foarte vizibil: lângă clădirile moderne poţi vedea oameni care gătesc ceva la un grătar „antic”.

London Eye şi Madame Tussauds
Din Beijing am zburat direct la Londra – eram aşteptat la o petrecere. Nu m-am putut adapta la fusul orar din China şi când am ajuns în Londra, zilele s-au încurcat cu nopţile.  Am cântat într-o sală foarte frumoasă. A fost, ca de obicei, vesel, însă pe la ora două, vroiam doar o pernă şi să dorm... Nu mă mai interesa nimic... Am avut parte de o excursie minunată în centrul Londrei, un oraş deosebit, dar foarte scump pentru un turist neinformat. Am fost la „London Eye” (cea mai mare roată din lume). Cel mai interesant este ceea se vede de sus, şi se vede tot oraşul, nu doar centrul Londrei. Mă aşteptam la ceva frumos şi am văzut ceva extraordinar. Am văzut şi am apreciat toate simbolurile a tot ceea ce înseamnă Anglia şi Londra. Spre exemplu, Big Ben, taximetrele lor specifice…

Şi muzeul figurinelor de ceară „Madame Tussauds”, care chiar m-a impresionat foarte mult. Iniţial credeam că nu ai dreptul să le atingi, însă am avut marea surpriză să-i văd pe Britney Spears şi Tom Jones traşi de păr de către vizitatori. Intrarea nu este ieftină, dar cred că în acest preţ este inclusă şi reparaţia figurilor. Poţi să faci fotografii în ce poziţie vrei tu şi cum îţi trece ţie prin cap. Unele poze au ieşit atât de fireşti, încât puteam să le dau ca şi reale. Mai ales cea cu Tom Cruise.

Nici la Londra nu am ezitat să fac cumpărături (costume stilate, cu tendinţe noi, cu un nasture sau doi, care arată de parcă sunt cusute pe tine, cu condiţia să nu ai burtă). Faza nostimă e că atunci când cumperi ochelari din China, pe ei nu scrie nimic, iar pe cei luaţi din Londra scrie „Made in China” (revenind la tematica chineză). Acum sunt nevoit să demonstrez că ochelarii ăştia i-am cumpărat în Londra…

Din nou Parisul
M-am întors, dar acum a fost „cu munca”. Am avut multe propuneri de a susţine spectacole în capitala Franţei, dar până a accepta a durat: ba erau de tipul „veniţi şi o să aveţi parte de un tur în Europa şi o să vă achităm mâncare, cazare, diurnele” (de parcă sunt şofer de curse lungi), ba mi se oferea un onorariu mai mic decât îl primesc acasă pentru o oră de concert.  
În plus, mulţi dintre cei care organizează concertele peste hotare habar nu au cum să le facă, iar sălile, mai puţin decât modeste, sunt total neadaptate pentru un spectacol profesionist. Eu nu am acceptat, alţii s-au dus bucuroşi că li s-a deschis viza şi au cântat într-o sală în care în loc de aparataj de sonorizare era un DVD cu boxe de la „home cinema”. Şi dacă artiştii cu renume mondial au un rider cu multe, multe pagini, ai noştri ar trebui să aibă unul de măcar o foaie A4, în care să fie scris „cazare, mâncare, aparataj de sonorizare calitativ, sală” etc. Oricum, mă bucur de faptul că a început „era” concertelor susţinute de artiştii moldoveni în lume. În Uniunea Europeană, în special, iar eu mă mândresc că fac parte dintre cei solicitaţi peste hotare. Şi nu doar la petreceri, ci şi la spectacole în toată regula…

O experienţă mai reuşită a fost când m-a telefonat o domnişoară din Paris, care organizează acolo petreceri dansante (o dată în lună moldovenii dansează doar pe muzică moldovenească). Fiind un interpret care mai şi gândeşte (înainte de a accepta o ofertă), pun mereu condiţia unei sonorizări „decente” într-o sală bună. Nu mă consider chiar atât de popular, dar... A fost o sală de concert extraordinară, „La Grande Comedie”, în centrul Parisului, cu o capacitate de 400 de locuri. Organizarea a fost atât de bună încât am primit poze cu sala, scena, aparatajul de sonorizare, lumini, chiar şi apartamentul unde urma să locuiesc, informaţia despre numărul exact de locuri, acceptată fiind şi solicitarea unui pian. Am văzut că este responsabilă şi am acceptat. Şi pentru ca programul să fie mai amplu şi diferit, l-am invitat şi pe Gheorghe Urschi…

Deoarece sala de 400 de locuri nu a fost suficient de mare pentru toţi doritorii de a intra, am mai susţinut un spectacol - primul a durat două ore şi jumătate, iar al doilea era de trei ore, dar nici nu mă uitam la ceas. Le-am cântat piese de mamă şi de casă, dar şi „Champs Elysees”, împreună cu sala. Am fost profund emoţionat când am văzut în sală prieteni din copilăria mea, pe care nu i-am văzut de ani de zile şi am făcut o pauză nostalgică în timpul concertului în care am povestit despre copilărie. Şi alte multe faze nostime, despre care vorbim altă dată, cu alte ocazii…

Cronicari de serviciu: Marcel Toma, Zinaida Esepciuc

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

dar de ce nai pus nici o poza cu sotia ta din calatoria pe care zici ca ai facut nu te mai preface ca voinu mai sunteti impreuna.
sandu   -  
01 Septembrie 2010, 20:12
Sus ↑
frumoase poze, dar singur........ Adrian, care sotie?
Toata lumea stie ca sunteti divortati, sincer ea nu te merita. Tu meriti mult mai mult, apoi cindva afirmai ca sotia ta sa fie mai joasa ca tine, dar............. ce sa intimplat?
Linga tine eu vad o domnisoara mai joasa si mai sensibila, asa ca bafta!
lily   -  
14 Octombrie 2010, 00:21
Sus ↑
andian ursu a fost un muzicant
andrian ursu   -  
04 Aprilie 2013, 18:32
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°