VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
7 ani de acasă. Sergiu Gavriliţă
 Descarcă
Mai 2011, Nr. 85

7 ani de acasă. Sergiu Gavriliţă

Comentează   |   Cuprins

Revista „VIP magazin” a împlinit 7 ani, termen în care a reuşit să se pună pe picioare, să acumuleze destulă experienţă, să dea dovadă de responsabilitate şi să fie gata pentru a păşi într-o nouă fază de activitate. Pentru că în stabilirea personalităţii omului cei „7 ani de acasă” sunt deosebit de importanţi în a determina calea pe care o ia, înainte de a păşi pragul şcolii. Despre cum arată cei „7 ani de acasă” ai echipei noastre, aflaţi chiar de la cei care fac din ea parte. Fiecare cu ideile, viziunile şi trăirile sale, unii serioşi, alţii „foarte serioşi”, absolut diferiţi, fapt care aduce echipei un echilibru care ne menţine acolo sus, în topul preferinţelor cititorilor. Suntem ceva mai mulţi decât şapte la număr, fiecare constituind o piesă importantă în funcţionarea angrenajului, dar dacă tot am ajuns să vorbim de cei „7 ani de acasă”, atâţia ne-am expus.
Foto: Igor Schimbător

Sergiu Gavriliţă
37 de ani, redactor-şef

Despre toate şi nimic
>> Am citit undeva că 96 % din oameni sunt o masă inertă, 1% imbecili, 1% sfinţi şi doar 2 % de oameni care vor şi fac ceva. Reieşind din comentariile de pe site-urile moldoveneşti, la noi numărul imbecililor e mult mai mare.

>>
Poporul român are complexul inferiorităţii: e invidios, fricos şi lipsit de demnitate. Dar şi aşa trebuie iubit.

>> La moldoveni cel mai mult mă irită umorul. La moldoveni umor nu există.

>> Vreau să mă uit în ochii celor care nu-l iubesc pe Ceaicovsky numai pentru că e rus şi homosexual.

>> La noi femeile vinerea se ghicesc la babe, sâmbăta au cursuri de feng shui, iar duminica se duc la mănăstire.

>> Cel mai mult apreciez
la colegii mei mariajul cu jobul.

>> Dacă-ţi trece drumul
o pisică neagră, nu-i neapărat nevoie să scuipi. Dacă nu-ţi merge, oricum vei da vina pe mâţă.

Despre suflet şi singurătate
>> Sunt credincios, dar nu sunt religios. Cred în Dumnezeu, dar nu cred în Biserică. Biserica trebuie să fie în minte şi în suflet.

>> Cel mai puternic sentiment este iertarea. Cel care poate ierta este eroul meu.

>> Sunt îndrăgostit! De „Idiotul” lui Dostoevsky.

>> Cei mai fericiţi sunt oamenii de la ţară. Însă ei despre asta încă nu au aflat.

>> Singurătatea te predispune spre meditaţie şi e obligatorie măcar o zi pe săptămână.

>> Îmi plac oamenii care pot plânge de fericire. Cred că doar ei mai pot salva lumea.

>> Respect toţi căutătorii de sensuri. Începând cu Aristotel, Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi şi terminând cu cei din ziua de azi, curajoşii care au renunţat la computer, telefon mobil şi televizor. Eu nu pot. Eu nu am atâta voinţă.

>> Liber poţi fi doar atunci când nu ai nimic şi eşti singur.

>> Eu nu vreau să visez mult. Mă tem ca nu cumva tot Universul să conspire pentru a-mi îndeplini visul. Universul nu-i  poate ajuta pe toţi cei şase miliarde de visători. Simplă matematică. Avem 200 de şefi de stat, câteva sute de miliardari şi vreo câteva mii de vedete. Trebuie cineva să le spele podelele. Cine însă visează la asta?

>> Mă irită acest stil american de a ne învăţa cum să trăim. Cu ochelari roz, trecând zâmbind prin viaţă. Eu vreau să trăiesc real, cu greutăţi, tristeţi şi suferinţi. Şi cu frică.

>> Frica de Dumnezeu, frica de cataclisme îl organizează pe om, îl mobilizează, îl salvează, îi dezvoltă sentimentul de autoapărare. Dacă am fi cu toţii nişte neînfricaţi, civilizaţia noastră n-ar mai fi.

>> Ne facem iluzii când ne ataşăm de cineva. De fapt ne naştem şi murim singuri.

>> Dumnezeu îi dă suferinţă omului pe care îl iubeşte mai mult. Suferinţa este una dintre căile către El.

>> Memento mori – nu uita că vei muri. Este cel mai înţelept gând din Antichitate. Şi nu ştiu de ce, prin tot ce face, omul, subconştient şi inconştient, tinde spre moarte. Poate acolo ne aşteaptă ceva vesel...

>> Fiecărui om care a trăit vreodată pe pământ îi revin câteva mii de stele. Ipotetic, fiecare dintre noi deţine câte un imperiu stelar. Chiar e posibil că Dumnezeu a făcut aşa risipă?...

>> Dumnezeu nu vorbeşte nici româna, nici rusa, nici engleza... Şi nu-i un bătrân cu barbă albă. Vă asigur!

Amintiri
>> Octombrel fiind, l-am descoperit pe Vîsoţki. Era ziua de naştere a surorii mai mari. Colegii ei m-au ameninţat că o iau la moacă dacă spun cuiva ce ascultă. M-am simţit înconjurat de albgardişti.

>> Când eram pionier, am descoperit America. După şocul cu moartea nemuritorului Brejnev, am aflat că taică-meu era dispus să fugă la capitaliştii americani. Noroc că mi-a spus-o doar mie şi eu nu eram chiar Pavlic Morozov.

>>
Colegii mei visau să devină cosmonauţi, iar eu vroiam să fac filme. Îndrăgitele mele rămân „Andrei Rubliov”, „Doctor Jivago” şi mai nou „Forrest Gump”. Încă mai sper că o să fac vreodată un film…

>> Copilăria mea fericită a fost umbrită doar de învăţătoarea de acordeon, care mă lovea cu rigla peste degete. Mai târziu am aflat că la fel l-a învăţat şi pe Adrian Ursu.

>> Pe nou-venita învăţătoare de rusă am vrut s-o cuceresc din prima zi. La compunerea „Pocemu ia izuceaiu russkii iazîk?”, toată lecţia am examinat-o şi am scris o singură propoziţie. „Potomu cito vînujden!”. Scandal, intrigi, investigaţii. S-a terminat totul ca-n romane. Caiete pline cu poezii şi scrisori de dragoste.

>> Pe primele mele iubiri le-am lăsat eu, de teamă să nu mă lase ele primele.

>> Şcoala am terminat-o cu medalie de argint. Argintul însă nu l-am văzut. Moldova devenea independentă şi probabil că cineva s-a gândit să-şi pună dinţi din argintul şi aurul băieţilor de la Costeşti.

>> Să fii costeştean în acea perioadă era o cinste mare. Al doilea monument al lui Lenin din URSS, după Tbilisi,  a fost doborât anume la Costeşti… Când au venit agrarienii să conducă „planeta Moldova”, în camera 27 din căminul 6 al USM era atârnată harta republicii, în al cărei centru era conturată o enclavă separatistă, care se opunea regimului agrarian. Se numea Republica San-Costeşti (după San-Marino din Italia). Desigur, era doar în imaginaţia mea. Dar bătaia din wc-ul căminului a fost reală.

>> În ’90, la primul an de ziaristică cu noi învăţau nişte băieţi din Timişoara. Unul mi-a făcut odată observaţie că nu se spune „burează”, ci „plouă mărunt”. Tot el, un ticălos fără margini, ne suspecta pe fiecare că am fi fost securişti. Atunci am înţeles că nu contează cum vorbeşti, ci cum gândeşti. Forma nu poate fi mai importantă decât conţinutul.

>> Înainte de moarte tata a vrut să vorbească ceva important cu mine. Eu „nu am avut timp”. Acuma  am…

Despre istorie şi politică
>> La noi tinerii, dar şi intelectualii, în mare parte, se identifică politic cu dreapta naţională, dar de fapt sunt bâcsiţi de socialism prin felul lor de a gândi.  

>> Vreau să-i liniştesc pe cei care aşteaptă SCHIMBAREA în Moldova. Schimbarea nu va veni. Ea trebuie mai întâi să se producă în minţile noastre provinciale.

>> Istoria ţării mele n-o poate impune nici Voronin, nici Ghimpu. Nici Moscova, nici Bucureştiul. Istoria o face bunica mea, căreia neamţul i-a dat în 1944 câteva mărci ca să-i gătească o găină, înainte de retragere. Iar rusul i-a luat vaca pe gratis. Numai să nu-mi povestiţi despre atitudine politică corectă, fascism, comunism, geopolitică, interese de stat, interese naţionale etc. N u- m ă- i n -t e- r e- s e a - z ă !

>> Nu înteleg aceşti noi patrioţi care-şi iubesc Moldova şi urăsc România sau Rusia. Dacă-ţi iubeşti soţia, nu e neaparat sa-ţi urăşti vecina.

>> Epopeea suptului a fost o jignire pentru mine ca şi consumator de televiziune. Sugarii trebuie să abandoneze politica.

>> Români de pretutindeni,
vorbiţi mai puţin, faceţi mai mult!

Totuşi iubirea ...
>> Sunt un romantic cu picioarele pe pământ. În dragoste mai degrabă sunt altruist decât egoist. Pentru omul de alături pot face orice, dar cu condiţia să simt recunoştinţă.

>> La o femeie cel mai mult mă seduce profunzimea ochilor. Când doresc o femeie, de fapt îi doresc mintea, vreau să i-o domin.

>> Bărbaţii îşi fac iluzii crezând că ei cuceresc. De fapt, femeia se lasă cucerită atunci când îi convine. Soţia mea s-a lăsat cucerită când a întâlnit un student înalt şi suplu, cu o carte sub braţ, cu ochelari, pălărie şi impermeabil verde.

>> Într-o relaţie întotdeauna cineva iubeşte mai mult,
altcineva – mai puţin. Important e cât cedezi tu, sau cât cedează partenerul în această luptă continuă. O relaţie se termină atunci când unul din doi consideră că merită mai mult.  

>> O femeie perfectă îşi modelează propriul soţ, nu caută să-l fure gata modelat.

>> O relaţie ideală nu trebuie să se bazeze pe pasiune. Pasiunea dispare şi aduce doar dezastru. Iubirea bazată pe prietenie e singura reţetă pentru o relaţie durabilă dintre El şi Ea.

Eu, cel de toate zilele
>> Lumea mea este lumea antică. Acolo mă simt cel mai bine o oră înainte de somn. O altă oră mă ocup cu „nimicuri”, desenez hărţi, reîmpart lumea. O fac de vreo 25 de ani şi sunt un bun expert în restabilirea adevărului istoric. Adresaţi-vă!

>>
Pentru orice plăcere trebuie să plăteşti. Asta e regula nr.1 a vieţii. Cine nu se ghidează de ea, va avea mari deziluzii.

>> Nu-mi place de mine când sunt moralist şi-mi place când reuşesc să fiu înţelept şi perfecţionist. O Fecioară veritabilă.

>> N-am ambiţia să fiu Primul, mă simt mai comod ca sfătuitor al Primului.

>> Intriga şi sensul vieţii mele constă în a mă pişa împotriva vântului. Şi a reuşi.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

sergiu, te-am citit cu placere
tiba   -  
16 Iunie 2011, 15:17
Sus ↑
da... foarte profund! se vede ca este in zodia fecioarei!!!!
rodica   -  
16 Iunie 2011, 16:23
Sus ↑
DAAAA, eu am citit fara rasuflare!!!! esti un geniu!!!
tatiana   -  
17 Iunie 2011, 08:18
Sus ↑
Multumesc frumos, Sergiu pentru acest articol! Imi pare bine ca sunt asa oameni in Moldova...
ElenaR   -  
17 Iunie 2011, 15:43
Sus ↑
Cind "vecina" o invata pe "sotia" ta cum sa traiasca,cum sa te iubeasca si-i mai impune si unele principii inacceptabile caminului vostru familial,te asigur ca o sa ai o alta atitudine fata de ea(vecina).
sotia   -  
18 Iunie 2011, 14:19
Sus ↑
Mi-au placut cele scrise de Sergiu, este viziunea lui, si cred ca ar trebui sa invatam sa ascultam opinia altuia, si nu sa o criticam, in final fiecare ramine cu propria opinie. Eu cred ca Sergiu vorbea de toleranta, si de aprecierea oamenilor pentru ceea ce sunt, si nu ce nationalitate, religie sau rasa au. Dar in acelasi timp, ceea ce ne lipseshte este respectul de sine. Daca ne-am respecta nu ne-am permite luxul de a ne purta urit, de a vorbi urit... Cred ca trebuie sa incepem fiecare de la sine, si sa nu ashteptam ca cineva sa ne ofere ceva... Eu asa cred...
Caro   -  
20 Iunie 2011, 13:50
Sus ↑
o desriere asa la '' soviste '' ))) mi-a placut mult..m-am regasit si eu printre gindurile tale )) bravo :))
Luminita (Gya M )   -  
06 August 2012, 01:38
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°