VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
7 ani de acasă. Elena Volcovschi
Mai 2011, Nr. 85

7 ani de acasă. Elena Volcovschi

Comentează   |   Cuprins

Revista „VIP magazin” a împlinit 7 ani, termen în care a reuşit să se pună pe picioare, să acumuleze destulă experienţă, să dea dovadă de responsabilitate şi să fie gata pentru a păşi într-o nouă fază de activitate. Pentru că în stabilirea personalităţii omului cei „7 ani de acasă” sunt deosebit de importanţi în a determina calea pe care o ia, înainte de a păşi pragul şcolii. Despre cum arată cei „7 ani de acasă” ai echipei noastre, aflaţi chiar de la cei care fac din ea parte. Fiecare cu ideile, viziunile şi trăirile sale, unii serioşi, alţii „foarte serioşi”, absolut diferiţi, fapt care aduce echipei un echilibru care ne menţine acolo sus, în topul preferinţelor cititorilor. Suntem ceva mai mulţi decât şapte la număr, fiecare constituind o piesă importantă în funcţionarea angrenajului, dar dacă tot am ajuns să vorbim de cei „7 ani de acasă”, atâţia ne-am expus.
Foto: Igor Schimbător

Elena Volcovschi
35 de ani, director comercial


>> Cu „VIP magazin” a început o nouă etapă în viaţa mea. Multe lucruri frumoase la care nici nu îndrăzneam să visez vreodată mi s-au întâmplat datorită „VIP magazin”.

>> Foarte rar ne amintim că a fi în viaţă înseamnă deja o fericire. Căutăm definiţii ale fericirii, care sunt departe de acest adevăr.

>> Există femei neruşinate şi femei ruşinoase. Eu fac parte din categoria a doua.

>> Plâng foarte rar, dar şi atunci când plâng,, niciodată în faţa cuiva…  am obsesia asta, să nu ştie nimeni cât sufăr.

>> Cred în împliniri.
Chiar dacă cea mai mare dorinţă a mea încă nu s-a realizat, cred în continuare. Nu pentru că sunt puternică, dar pentru că nu am altă soluţie.

>> Ţin la sinceritate, dar de multe ori nu pot să spun tot ceea ce simt.

>> Cineva spunea că fiecare femeie îşi merită bărbatul de alături. Sunt convinsă că soţul meu este cel mai potrivit bărbat pentru mine. Uneori e suficient să mă uit prin părţi ca să-mi dau seama ce noroc am avut de el.

>> Aştept din anul 1999 să se încheie reforma în justiţie. Avem în Moldova 470 de judecători, majoritatea dintre ei oneşti, care îşi îndeplinesc cu demnitate obligaţiunile. Merită mult mai mult decât vorbe goale, acuzaţii nejustificate şi salarii mici.

>> Mă doare să văd atâta lume necăjită. Şi atâţia bătrâni abandonaţi, săraci şi cu foarte mari greutăţi. Mă doare faptul că părinţii noştri au muncit enorm în tinereţea lor, iar acum, din pensia de la stat, nu le ajunge nici de medicamente.

>> Mi-e dor de tata... Uneori văd în stradă bărbaţi care seamănă cu el şi mă trec fiorii, mă gândesc că iată aşa ar fi arătat tata dacă ar fi trăit.

>> Mă sperie generaţia anilor ’90. Majoritatea dintre ei sunt crescuţi fără părinţi, fără carte, fără Dumnezeu. Deja putem vedea de ce sunt în stare unii dintre ei.

>> Vreau mai multă atitudine şi investiţii din partea statului în domeniul educaţiei. În copilăria noastră visam să devenim învăţători, pentru că ei erau un exemplu real pentru noi toţi. Când am fost ultima dată la şcoala în care am învăţat, m-a durut mult să-i văd pe dragii mei învăţători atât de chinuiţi de sărăcie şi nevoi.

>> La noi oamenii parcă au intrat într-o cursă a achiziţiilor materiale. Şi nu mai fac deosebire între nevoi şi dorinţe.  

>> Niciodată nu mi-am dorit paşaportul altui stat, chiar dacă aş fi putut uşor să-l obţin. Ar fi bine ca moldovenii să-şi iubească mai mult ţara.

>> Sper că „trenul foamei” de pe ruta Iaşi-Timişoara nu mai circulă. În 1990, când am plecat la Cluj, ni s-a spus că acolo suntem aşteptaţi de fraţii noştri, dar de fapt românii multă vreme ne-au privit ca pe vărul cel sărac venit de la ţară. În schimb, ce am învăţat acolo în câţiva ani a depăşit cu mult studiile de la facultatea de aici.

>> Am crescut în URSS. Acum tindem spre o altă uniune. Dar n-aş vrea ca UE să sfârşească la fel ca URSS.

>> Poliţia trebuie să aplice amenzi usturătoare celor care aruncă gunoi peste tot. Cum vine primăvara, toată Moldova e numai pungi şi sticle din plastic. Mă enervează incultura şi nepăsarea oamenilor. Şi faptul că orăşenii aşteaptă ca autorităţile să le facă ordine.

>> Nu avem încredere în instituţiile statului şi din cauza faptului că politicienii le denigrează cu mult zel de dimineaţă până seară de la tribune. Chiar şi persoanele care n-au trecut niciodată pragul unei instituţii şi care măcar nu fac distincţie dintre procuratură şi o instanţă de judecată, cred din start că acolo stau cei mai corupţi oameni ai ţării.

>> E suficient un singur lucru ca să strici o seară plăcută petrecută în compania prietenilor – să abordezi subiectul „politica”.

>> Moldovenii niciodată nu vor fi ca japonezii. Când, Doamne, fereşte, vine o nenorocire peste noi, unii se dau la umbră şi bat cărţile, comentând cât de greu le construiesc autorităţile noile locuinţe.

>> Familia este cel mai important lucru în viaţa mea.

>> Niciodată să nu uităm de unde am pornit şi de cei care ne-au fost alături în cele mai grele momente ale vieţii.

>> Deocamdată în Chişinău funcţionează doar un singur circ – cel al deputaţilor.

>> Coţofana este un monument al naturii ocrotit de stat, dar şi locul unde merg în fiecare weekend. Îmi place să merg la ţară, pentru că acolo te încarci cu energie pozitivă din natură. Ador florile. Am o mică grădină la poalele Coţofenei.

>> Pe toate prietenele mele, din diferite perioade ale vieţii, le cheamă Rodica. Am ceva special cu ele.

>> Ştiu că Dumnezeu mă iubeşte. 

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

CEA MAI SUPER FEMEE ESTE EA ELENA VOLCOVSCHI
LOVE ANGEL   -  
20 Iunie 2011, 16:31
Sus ↑
SUPER WOMAN !!!
Alina...   -  
24 August 2011, 20:38
Sus ↑
la fel de frumoasa este .....si daca timpul trece. iti doresc succese mai departe,fi puternica cum ai fost si esti...
corina   -  
12 Ianuarie 2013, 14:54
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°