VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Viorel Mihail. Omul care a ridicat ţăranii la domnie
Mai 2004, Nr. 02

Viorel Mihail. Omul care a ridicat ţăranii la domnie

Comentează   |   Cuprins

Zice că nu se teme de câini. Cine are puterea de aşi impune această idee, poate merge liniştit pe lângă orice dulău, dar dacă după asta nu te trec un fel de furnici prin călcâie, te du cât e lucru cu cinste şi te cată la doctor. Omul lipsit de simţul fricii se poate transforma în monstru. Tatăl său l-a vrut medic-veterinar, pentru că-i un om asigurat cu de toate, dar a renunţat la intenţie după ce a văzut cum în numai doi ani un băiat ca o floare a devenit un om de nimic: se alcoolizase, căci ştiţi cum îi omul nostru: nu lasă să plece doctorul din ogradă până nu-l cinsteşte cu o sută de grame.

- Tata a fost un ţăran deştept, dar prea conservator din fire, aşa mi se pare. Cum poate să iasă om gospodar din scris? Şi tot repeta o vorbă învăţată la şcoală, la români: poezie - sărăcie. "Asta înseamnă că toată viaţa am să-ţi tot car cu gentile mâncare la Chişinău. Veterinar - nu, dar de ce n-ai fi un agronom pe vii şi livezi?" Da ştiţi de ce? Pentru că agronomul din satul nostru nu era beţiv. Pe atunci, visul meu era să-1 văd o dată lungit în faţa porţii noastre, beat criţă, descheiat la pantaloni şi c-un crac ud. Mama era o fire mai romantică şi cânta frumos melodii patriotice româneşti. " Ce crezi, măi, începea să mă zădăre mama, crezi c-ai s-ajungi mare ca Iminescu?". Mie nu-mi era nici a Eminescu şi nici a Ibănescu: eu vroiam, ca prostul, la jurnalistică. In plus, ai mei nu mă prea lăsau să citesc cărţi, pentru că în neamul nostru decedase o rudă şi toţi ai noştri erau siguri că de prea multă carte, deoarece făcuse două facultăţi şi moartea i s-a tras de la o umflătură la cap. Căci cât poate să ţină un creier, căci nici el nu-i de fier. "Iar Iminescu tău a înnebunit de prea mult citit". Mama îi schimonosea special numele poetului, ca să mă doară şi mai tare cuvintele ei şi... să renunţ la visul meu de aur: mâzgălitul hârtiei.

Astăzi multe "vorbe de la ţară", insolite şi miezoase, în viziunea autorului, sunt scoase la tarabă în fiecare vineri, ziua de apariţie a revistei "Săptămîna", în cadrul rubricii-oximoron: "Ce mai faceţi, domnilor ţărani?".

- Dar ce mai face Viorel Mihail?

- Mă bucur de viaţă şi de starea naţiunii. Şi de situaţia demografică din ţară care s-a îmbogăţit cu un nume frumos de fată, Camelia. Eu am fost unul la părinţi. Şi în familia mea am un fiu. De aceea, abia acum îmi dau seama de ce se zice că fata-i comoară la casă.

- Prima dragoste a fost din sat?

- După toate probabilităţile, ea trebuia să se fi produs în pat. Satul îşi are până şi legile sale de dragoste. In fiecare localitate rurală există câteva gospodine care ajută băieţii să devină bărbaţi. Aceste femei produc bărbaţi în serie în baza unui contract de barter. Te duceai la întâlnire cu câte o găină furată de-acasă, cu vreo traistă de făină... Mă rog, serviciile prestate, trebuiau remunerate într-un anumit fel. Recunosc, spre marea mea ruşine, că n-am avut norocul să mă transform în bărbat în satul meu de baştină...

- Am dat preferinţă grădinilor cu flori multe, multe şi mărunte. Umblam cu părinţii la prăşit, tocmai în Corciova, la vreo 12 kilometri de sat. Dar să nu-mi jeliţi picioarele, ci spatele tatei, care mă tăbârcea pe umeri.

- Şi de la şotii venea şi bătaia?

- Pot să-ţi spun că am fost peste măsură de zghihuit. Şi-mi pare rău acum de necazurile pe care le făceam părinţilor. Veneau oamenii seara acasă şi i se plângeau lui tata. Totuşi, tata nu m-a bătut niciodată, dar dacă se uita o dată rău la mine, intram în pământ, nu alta. Mama, în schimb... Dar n-au prea ajutat bătăile mamei. Iar de la 12 ani nu mă mai putea ajunge din urmă. Şedea ea într-un capăt de vie, şedeam eu în celălalt. Se ruga mama la mine: "Hai, vino încoace, dragul mamei, că n-am să-ţi fac nimic." - Ei, cum să nu? Ce vroia să-mi deie - vreo mână de bomboane? - Hai mai bine, mamă-i, să păstrăm între noi distanţa care nu pune bucuşoarele mele în primejdie...

- Ai avut vin vis?

- E o întrebare destul de serioasă, după câte înţeleg, nu? Deseori, visam să devin cosmonaut, dar când era gata-gata să închei prima rotaţie, cădeam din pat şi mă trezeam. Dar să ştii că demult m-am împăcat cu viaţa. Nu-s ahotnic de slavă, nu vreau să ajung la putere, cu toate că aş fi putut ajunge. Nu schimb pe nimic în lume pacea şi confortul meu sufletesc din acest local în care uneori plouă prin unghere.

- Când ai plâns prima dată şi ai conştientizat că plângi?

- Mă străduiesc să nu plâng şi, pare-mi-se, îmi reuşeşte acest lucru, deşi uneori îmi vine să mă caţăr pe pereţi. Nu plâng, cu toate că ştiu că plânsul ajută. Pentru că, îmi zic, nu plâng oameni care trec prin mai mari greutăţi decât ale mele. Pe timpul sovieticilor, îl aveam de model, pe Cimpoi, pe timpul lui Cimpoi exemplu îmi era Lucinschi, care într-o noapte rămăsese şi fără casă şi fără masă; pe timpul lui Lucinschi, în faţă îmi apărea mereu chipul desfigurat de plâns al unui copil, care şedea lângă casa arsă până în temelii, casă în care îi arseseră ambii părinţi. Ş-apoi, cu plânsul poţi înălţa stâlpi de sare, dar nu poţi ridica o casă la loc...

- Probabil, ai râs când te-ai însurat...

- Mi-ai amintit de nuntă... A fost o nuntă ca toate nunţile de la ţară, numai că în ziua când coceam prăjiturile, ieşise din matcă Prutul şi intraseră apele în sat de curgeau şuierând pe lângă cuptorul nostru plin cu tăvăli. Bine că apa nu mi-a luat mireasa.

In cizme de cauciuc şi cu tăvălile în mână, mergeam prin apa care ne ajungea până la genunchi. Ne speriasem că nu va veni lumea la nuntă, dar într-o săptămână apele s-au retras şi se făcuseră cărări prin sat. Socot că nunta e o prea mare bătaie de cap pe capul moldovenilor.

- Ţii minte când a fost asta?

- Nu, şi să ştii că în mod intenţionat nu vreau să memorizez date. Nu vreau să ştiu când a murit mama mea. Nici pe ce dată s-a născut tata. Ştiu doar atât: că-i din '19. Ca să mă înţelegi mai bine, îţi spun că deunăzi, m-a sunat un om, care vroia să vină la mine în vizită şi eu nu i-am putut spune adresa mea. Unii zic că n-am nimic în capul ista. Alţii, că nu-mi împuiez capul cu toate fleacurile, c-aş putea avea soarta celor treziţi de primăvară la viaţă şi duşi mai apoi cu de-a sila într-un local cu foarte mulţi oameni iluştri ai umanităţii: Napoleoni, Cezari, Gagarini, fraţii Lumiere... A trebuit să-i telefonez băiatului la serviciu ca să precizez domiciliul meu. Noroc că am o femeie de aur care acoperă cu supuşenie toate golurile de memorie, îmi umple cu conţinut toate hiaturile mele fără să-mi întoarcă măcar o dată cuvântul. C-aşa-s moldovencele noastre - nu le mai auzi să căţăiască, să roadă bărbatul precum roade cariul în lemn! Fără soţie, vă spun cu toată sinceritatea, multe lucruri ciudate mi s-ar întâmpla în viaţă.

- Ce mai fac domnii ţărani?

- Era o vorbă prin părţile noastre cu o întrebare dramatică ("Doamne, Doamne, Doamne! Ce fac săracii oameni?"), dar cu un răspuns şăgalnic ("Se dezbrac' cu pielea şi-şi iubesc femeile.") Ce fac ţăranii? - Dimineaţa se scoală, se spală, îşi curăţă toţi dinţii cu periuţa "Jentille"... de-un lucru nu-s sigur: toţi ca unul îşi fac cruce cu faţa spre Răsărit? Sau o parte mai uită de "Cruce-n cer, cruce-npământ...". Restul zilei o duc destul de greu. Sunt săraci. Şi nu se prevede să devină înstăriţi atâta timp cât agricultura nu va fi pusă la dotaţie, ca la "deştepţii" cei din Apus... Vezi ce timp posomorât e afară. Ştii ce fac pe un asemenea timp cei bogaţi? Numără banii. Iar cei săraci? Cei săraci fac copii. Noi, însă, până şi copii ne-am dezvăţat a face. Ca şi cum aceasta ar fi o zăbavă, dar nu o misiune patriotică.

- In câte săptămâni s-a născut "Săptămîna"?

- "Săptămîna" s-a născut prin 1979-1980, chiar dacă primul ei număr a apărut prin toamna lui 1992. Nucleul era demult format. „Săptămîna" a apărut cu ajutorul dlui Mircea Snegur.. .Avem cititor constant, avem cel mai mare tiraj din republică. De ce? Pentru că nu ne-am schimbat niciodată ideea pe care o promovăm. Am fost pentru ţara aceasta. Şi credem că Moldova nu poate deveni provincie românească. Totodată, Moldova nu se poate topi în marea slavă. Se poate trăi bine şi cu România, însă, să se ştie, comitem o mare greşeală când, din cauza unor mofturi politice, ignorăm piaţa rusească, încă accesibilă pentru noi...

- Vei fi iarăşi acuzat de orientare prorusă.

- De-ai şti câte frisoane îmi provoacă părerile acestor "panglicari în ale ţării"!.. Consider că în democraţie doar unul pălit de amoc poate să-mi ceară socoteală pentru convingerile mele politice şi simpatiile faţă de un popor sau altul. Da, sunt prorus şi pot să explic de ce. Pentru că i-am citit pe Dostoievski, Cehov, Platonov, Bulgakov, Tolstoi, Evtuşenko şi profrancez pentru Gargantua, Bovary şi Moş Goriot. Cultura şi civilizaţia rusă este un continent aparte. Noi am avut acces pe acest continent şi nu vreau să procedez ca motanii de la Chişinău care aruncă scârnăvie în cei care i-a scos în lume. Pe lângă toate, limba rusă ne-a deschis cale liberă spre capodoperele literaturii mondiale. L-am citit în rusă pe Shakespeare, pentru că traducerea acestui geniu în română este mai mult decât infectă. Altceva e că ursul rus e lighioană mare şi, când dă să se întoarcă, neapărat calcă şi striveşte pe cineva. Dar în condiţiile în care i se trece inelul democratic prin nări, el ar putea fi manipulat.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Great!!, cum zic americanii, bravo domnule Viorel M
Alex   -  
31 August 2010, 02:50
Sus ↑
Bai viorel (eu tiam scris numele cu minuskula pentru ca asa meriti) da cit primesti tu pentru speculatiile tale?????!!!!!!!!!!! esti bine tu pregatit! mare specialist in a dezinforma si a specula.....
dikens   -  
14 Martie 2011, 03:25
Sus ↑
Acest om e o mizerie care si-a tradat parintii.
Alex   -  
03 Octombrie 2012, 13:20
Sus ↑
Domnule Mihail, respectul meu pentru ceia ce faceti ! Aveti un Suflet Mare, moldovenesc. Continuati in acelasi spirit, R.Moldova are nevoie de asa Oameni ca Dumneavoastra. Succese.
vlad   -  
26 Noiembrie 2013, 23:33
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău